Un eveniment care merită onorat cu prezența.
INVITAŢIE
Avem onoarea ṣi bucuria să vă invităm, în 30 octombrie 2014, ora 17, la Facultatea de Litere a Universității din Bucureṣti ( Amfiteatrul”N.Bălcescu”, et. I ) la lansarea cărții scriitorului,
AUREL HANCU,
„IOAN ALEXANDRU – monografie critică “
(Ed. „Sf. Ier. Nicolae, Brăila”, 2014, 500 pagini)
Participă:
Prof. univ. dr. Eugen Negrici
Decan, Conf. univ. dr. Oana Murăruṣ – moderator
Conf. univ. dr. Elena Ionescu
Scriitorul, Horea Gârbea – Preṣedintele A.S. Bucureṣti
Silviu Despa – de la Grupul Civic „I.Alexandru”
Pr. prof. dr. Aurel Hancu – autorul cărții
Vă aṣteptăm cu drag!
Organizatorii
Isus Hristos este un personaj istoric, domnule Paulkovich
Un răspuns argumentat dat unui pseodocercetator prin care autorul demonstrează că Isus este un personaj istoric.
Am rămas de-a dreptul stupefiat şi indignat în acelaşi timp când am dat peste un articol intitulat pompos „Iisus nu a existat niciodată, susţine un cercetător, care a analizat 126 de texte istorice”, articol prezentat pe Mediafax, fiind preluat de pe prestigiosul The Daily Mail. Am fost nerăbdător să îl citesc, deşi ştiam din start că avem de-a face cu o nouă diversiune de genul „Codul lui da Vinci”, „Evanghelia după Iuda” sau „Mormântul pierdut al lui Isus”. De pe Mediafax a fost preluat apoi pe alte site-uri de limbă română cum sunt Realitatea. net, Ştirile ProTv şi altele mai puţin populare.
Articolul respectiv este semnat de un oarecare Michael Paulkovich şi aş fi rămas doar la a-l citi dacă nu aş fi văzut impactul pe care l-a avut în mediile sociale şi dacă nu aş fi citit câteva din sutele de comentarii. Articolul din The Daily Mail…
Vezi articolul original 3.866 de cuvinte mai mult
Noua conducere a Comunităţii Regionale Penticostale Bihor
Ce e mai bine pentru copilul meu
Un text interesant despre educația copiilor la începutul anului școlar. Cumva demonstrează că nu putem vorbi de „liberul arbitru” în educația acestora, în sensul în care noi le prezentăm doar lucrurile generale lăsându-i pe ei să decidă ce vor să facă. În opinia mea, Dyo a demontat un mit, pentru că influențe oricum există, copii nefiind lăsați chiar „liberi”. Cred că putem vorbi și de o educare copiilor, realizată de către societate, în direcții contrare uneori moralei și practicii creștine.
Creșteți-vă copiii fără să-i îndoctrinați!
Spuneți-le doar istorii, teoreme, fapte, principii empirice,
iar apoi lăsați-i pe ei să își aleagă drumurile în viață, crezurile, ideologiile!
Nu pot alege să-mi educ copilul în afara spațiului propriilor mele convingeri, religioase sau ideologice, fără a face recurs tot la o convingere ideologică, aceea că e mai bine să ne educăm copiii cum să gândească, lăsându-i pe ei să decidă restul. Asta pentru că nimeni nu poate spune ce e mai bine pe lume doar în baza unor axiome, principii sau fapte ale științei. Nu mai știm nici măcar ce este bine și ce este rău – șarpele ne-a tras clapa, ce să-i faci – ci doar nutrim convingeri despre acestea, religioase, ideologice, politice … Cel ce deține puterea, de orice fel o fi aceasta, decretează ce ”e mai bine”.
Îmi zic ei: să nu încerc a-mi convinge odrasla de virtuțile credinței mele, ci…
Vezi articolul original 98 de cuvinte mai mult
„Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri românești a Sfintei Scripturi” (7)
Emanuel Contac prezintă un alt fragment din cartea la care lucrează, fragment în care aflăm informații despre convertirea lui Cornilescu și relația acestuia cu Teodor Popescu, preot la Biserica „Cuibul cu barză” din București.
Am plăcerea de a posta mai jos al șaptelea fragment din volumul despre Cornilescu. Stagiul meu de cercetare la Cambridge s-a încheiat și am ajuns la final cu volumul. În prezent aștept scanarea fotografiilor selectate pentru publicare.
Estimp se va face tehnoredactarea textului și indexarea. În paralel se lucrează și la copertă, pe care o voi posta pe blog atunci când va fi gata.
Precizez că fragmentele publicate pe blog sunt „deconectate”. Ele au sens deplin în lumina întregii povestiri, pe care o veți găsiți în volumul publicat.
***
După trei luni de la convertire, Cornilescu a fost vizitat de doi tineri de la Școala Militară din Botoșani, care urmau să plece pe front și care voiau să știe cum pot fi pregătiți pentru moarte. Răspunsul lui Cornilescu a fost unul cât se poate de simplu: „Domnul Hristos a murit pentru păcatele voastre și, dacă luați pentru voi acest fapt…
Vezi articolul original 496 de cuvinte mai mult
Concursul National de Poezie POEME PENTRU VIATA 2014
O nouă ediție a concursului de poezie „Poeme pentru viață”
Concursul National de Poezie POEME PENTRU VIATA isi desfasoara editia 2014 in perioada 12 septembrie – 21 octombrie. In concurs se pot inscrie gratuit persoane din tara si strainatate, artisti consacrati si debutanti, cu varsta minima de 14 ani. Poeziile, 3 la numar, se trimit la adresa birouapv@yahoo.com pana in data de 21 octombrie.
Concursul National de Poezie POEME PENTRU VIATA are ca obiective descoperirea si promovarea oamenilor de condei, interactiunea culturala si spirituala si este organizat de Centrul Arta pentru Viata Bucuresti.
Concurentii trebuie sa respecte tema propusa pentru acest an – Spre Paradis…
Se ofera premiile I, II, III.
Premierea editiei 2014 se va face in 26 octombrie.
Castigatorii vor fi anuntati din timp, participarea la eveniment fiind optionala. Organizatorul nu suporta deplasarea si cazarea castigatorilor, premiile fiind trimise la adresa postala a celor premiati.
Parteneri media:
REVISTA ARTA SI CREDINTA, EVENIMENT CRESTIN, ISTORIEEVANGHELICA.RO, ALTFM.RO, ROMANIA EVANGHELICA, FARUL…
Vezi articolul original 10 cuvinte mai mult
Liviu Papadima: De ce (să) citim?
Un articol interesant care vorbește despre rolul pe care cititul îl are în viața noastră, fie că suntem copii, adolescenți, tineri sau maturi. Cititul este un exercițiu pe care ar trebui să-l practice fiecare.
„De ce oamenilor le place, de atîta amar de vreme, să spună, să scrie, să asculte sau să citească poveşti scornite nu e clar nici pînă azi. S-a spus că ar fi înrudite cu istoria şi că sînt, în felul lor, mai adevărate decît aceasta, dat fiind că relatările istorice sînt constrînse să se mărginească la ce s-a întîmplat, în timp ce o poveste bine ticluită istoriseşte ce ar trebui să se întîmple, sub semnul necesarului şi al verosimilului. S-a spus despre unele dintre ele că, prin mila şi teama pe care ni le stîrnesc, ne purifică de propriile emoţii. S-a spus că ne readuc la condiţia noastră primară, refăcînd „strigătul originar“ al omenescului din noi. Că ne dezbară de egoismul în care ne îngroapă viaţa de zi cu zi. Că ne ajută să dăm sens lumii în care trăim. Că ne oferă un spaţiu de simulare, ca cel în…
Vezi articolul original 169 de cuvinte mai mult
















