Din însemnătatea numelui ce-l poartă, reiese clar că Toma a mai avut un frate geamăn, dar nu se ştie sigur cine a fost acesta. Nici o problemă. Vom afla când ne vom întâlni cu Toma acolo sus în veşnicie. Poate că va fi şi fratele lui geamăn acolo şi-l vom putea întâlni personal. Dar de ce oare a ascuns Duhul Sfânt acest amănunt de noi, cei din vremurile viitoare ?  Poate ar trebui să ne punem noi alte întrebări, şi anume : Nu cumva eu sunt fratele geamăn al lui Toma ? Sau : Aş dori eu să devin frate geamăn al lui Toma ? Prin ascunderea numelui acestuia, locul rămâne liber. Ocupă-l tu. O zicală veche spune astfel: „ Prietenii ţi-i alegi tu singur, dar fraţii ţi-i dă Dumnezeu”. Eu cred că Toma din Scripturi este, sau dacă nu încă, poate deveni fratele meu şi al tău, frate geamăn…

Zilele acestea am descoperit intr-o carte din biblioteca doua fotografii alb-negru; nu sunt foarte bune sub raport calitativ, dar au valoare istorica si am decis sa le impartasesc cu voi. Ele sunt facute in octombrie 1976, in Biserica baptista din Iasi, pe care cei doi, cei mai importanti lideri evanghelici romani din acea vreme, au vizitat-o cu ocazia unei sarbatori de botez.

Sursa: wikipedia.org

Nimic nu stă în calea celui ce face voia lui Dumnezeu, nici cei ce au fost, nici cei ce-i sunt acum alături, nici cei ce îi vor urma pe cale. Când omul este copleșit de un imperativ divin – nici măcar nu contează dacă el este un dat real sau o închipuire – nebunia stă lipită de inima lui și pândește fiecare ocazie pentru a-i arunca destinul în gheena lipsei de umanitate. Obsesia transformării sale într-un instrument al cerului îl poate apropia fie de îngeri (poate că Wilberforce este un exemplu, în privința asta; vezi Amazing grace (2006)), fie de demoni (un exemplu clasic în acest al doilea sens este Salieri, din filmul Amadeus (1984)).

Noah este povestea unui om copleșit peste măsură de povara voinței divine, pe deoparte, și, pe de alta, de sentimentul deplinului eșec al stirpei sale în a-și împlini rosturile primite prin…

am fost în Rusia. De vreo 25 de ori. Un număr aproximativ pentru că niciodată n-am reușit să număr vizele încurcate și încălecate din pașapoartele mele. Am stat la Moscova, cumulat, cam un an și jumătate. A fost una din cele mai șocante perioade din viața mea.
*
Am plecat după un bărbat, din dragoste. Altceva nu m-ar fi dus niciodată în Rusia. A fost o experiență intensă și complet neașteptată. Cunoștințele mele despre Rusia erau, acum realizez, vagi, ceva din cărțile de istorie, ceva din cei cîțiva scriitori și dramaturgi ruși pe care i-am citit pînă atunci. Legenda sufletului slav, excepționalismul rus, bla-bla, eu n-am găsit nimic din toatea astea acolo.

(Singura zonă mai colorată era centrul, cu tot cu odiosul roșu-kremlin).

Primul contact a fost crîncen, sinceră să fiu. Am plecat cu un avion Tupolev din București, eu, alți trei pasageri și echipajul care fac pariu că s-a…

„Chici” (kitsch) cine bate la uşă? sau despre falsul iconoclasm al evanghelicilor

Ce înseamnă să fii mântuit? Sunt eu mântuit? Iată o întrebare care l-a frământat intens pe John Wesley (1703-1791) pe când se pregătea ca student pentru hirotonire în Biserica anglicană. Împreună cu câțiva prieteni asociați în ceea ce au numit „clubul sfânt” practicau postul de două ori pe săptămână, studiul Scripturii, rugăciunea, atenție la curăția vieții oră de oră, hrănirea săracilor pe străzi, vizitarea celor închiși în

Sursă: Wikipedia

închisori, alfabetizarea orfanilor și alte acte de caritate. În grup se aflau printre alții Charles, fratele lui John Wesley, și George Whitefield, care va deveni promotorul primei mari treziri spirituale din SUA (The Great Awakening, 1731-1755). De fapt, deveniseră atât de metodici în practicile spirituale încât au fost numiți „metodiști.” Noul Testament îl studiau în limba greacă și erau bine versați în studiul clasicilor în latină. Mulți dintre ei, în primul rând frații Wesley, for fi persoane cheie…

The story of us

Ne-am obişnuit să-l vedem pe Bruce Willis ca greu de ucis în filme de acţiune trase bine de păr. Filmul menţionat mai sus şi The kid sunt excepţii în cariera actorului. The story of us este unul dintre favoritele noastre ( al meu şi al soţiei mele) în materie de filme ale vieţii de cuplu; majoritatea problemelor care pot apărea în diferinte momente ale unei căsnicii sunt descrise cu realism, cu sensibilitate şi cu un neostentativ umor. Ideea care merită subliniată este că până la urmă provocările sunt inerente convieţuirii în familie şi că ele pot fi întotdeauna rezolvate dacă există voinţă şi dedicare din partea ambilor parteneri pentru a continua drumul împreună.

Shall we dance

Fără îndoială că lui Richard Gere îi stă bine la patru ace, pe post de cavaler îndrăgostit. A dovedit-o şi în An officier and a gentleman (scena finală este una…