Incursiune în istoria Bisericii baptiste din România pe parcursul perioadei comuniste (IV)

Chemarea de a fi pastor în slujirea Bisericii Baptiste din Ferentari

Secolul XX a adus cu sine nu numai o evoluție din punct de vedere al cunoașterii și tehnologiei, dar și două războaie mondiale si impunerea unor sisteme totalitare precum comunismul.

Anii 50 ofera oportunitatea implicării în activitatea teologica si educativă în cadrul Cultului Baptist a domnului Bunaciu, prilej cu care primește și chemarea de a se implica în slujirea pastorală în cadrul Bisericii Baptiste din cartierul bucureștean Ferentari.

După terminarea Seminarului Teologic Baptist în vara anului 1950, domnul Bunaciu devine pastor în Lugoj, iar din iunie 1951 este angajat ca pastor al Bisericii Baptiste Cluj-Mănăștur pentru a putea urma în paralel și Institutul Teologic Protestant din Cluj, recunoscut de către stat ca instituție de învățământ superior. Pe parcursul studiilor de teologie la Cluj (1951-1956), pastorul Bunaciu își dă examenul de foc al vieții dupa cum il numeste dumnealui, pe care l-a luat numai datorită intervenției Divinității. În acest context, la 1 septembrie 1955, ,,a fost angajat ca secretar și profesor la Seminarul Teologic Baptist din București”[1] care avea în acea perioadă 70 de seminariști.

Ajuns profesor la Seminar, fiind tânăr plin de ardoare în activitatea educațională și de pastorație, profesorul Bunaciu își dorea să fie chemat acum în slujire la Biserica Baptistă Golgota din strada Nicolae Titulescu nr.56 A. Dorința sa se sprijinea pe faptul că

,,în decursul timpului, majoritatea profesorilor de teologie de la Seminarul Baptist au fost pastori la această biserică”[2].

Dar cum nu întotdeauna planurile omului sunt și planurile lui Dumnezeu, după doi ani de așteptări nematerializate, chemarea de slujire ca pastor în București a venit din partea Bisericii Ferentari, prezentată astfel:

,,Un alt fapt deosebit pentru mine a fost chemarea ce mi-a adresat-o în octombrie 1957,comitetul Bisericii Baptiste Ferentari din București de a păstori această biserică.”[3]

Acceptarea slujbei de pastor oferită de către această biserica s-a dovedit în timp o alegere potrivită. Realizările obținute în această funcție vorbesc de la sine de călăuzirea divină, care trebuie relaționată și cu o vorbă populară conform căreia ,,omul sfințește locul”, dovedită de timp și realizări. Mai mult decât atât, profesorul Bunaciu mărturisește ca evenimentul a fost unul fericit, fiind privit ca un fapt deosebit

Rememorând chemarea în slujire la Biserica Baptistă din Ferentari după 50 de ani, pastorul Bunaciu afirmă:

,,Deși era mică și modestă în comparație cu biserica din str. Nicolae Titulescu, astăzi, cu deplină siguranță, pot afirma că acesta a fost locul providențial pregătit ca pastorație pentru mine si dovada pentru aceasta sunt realizările spirituale și materiale cu care m-a binecuvântat Domnul în această biserică. Ele au culminat cu construcția în anul 1982, în plină dominație comunistă, a unei «catedrale» cu toate facilitățile unei funcționări moderne, în locul unei clădiri modeste pe care a avut-o biserica când am început lucrarea pastorală în ea”[4].

Succesele spirituale și administrative repurtate în Biserica din Ferentari de către pastorul Bunaciu,sunt continuate de către fiul acestuia, Otniel Bunaciu:

,,dacă mai adăugăm la […] [construcția realizată în anul 1982] și clădirile Școlii Rut construite de biserică de când Otniel (fiul meu) păstorește această biserică trebuie să zic: Binecuvântată a fost alegerea lui Dumnezeu pentru mine de a păstori Biserica Baptistă din Ferentari”[5].

Perioada celor cinzeci de ani ai comunismului românesc este cea în care Dumnezeu a ales să  lucreze la desăvârșirea unui om. Calitățile și abilitățile cu care a fost înzestrat de Dumnezeu pastorul Bunaciu sunt folosite cu abilitate de către acesta pe parcursul perioadei menționate în desele confruntări între ideologia creștină și cea materialist comunistă. Prin preluarea funcției de pastor al unei Biserici Baptiste din Ferentari și pe cea de director al Seminarului Teologic, pastorul Bunaciu a călăuzit generații întregi în activitatea pastorală. Un vlăstar al acestor generații este și fiul său, Otniel Bunaciu, care alături de alții asemeni lui, continuă proiectele domnului Bunaciu într-o lume  în care Biserica își poate afirma scopul în societate.

---

[1] Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.23.

[2] Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.24.

[3] Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.24.

[4] Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.24.

[5] Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p.24.