Iosif Ton – 03. Martin Luther (1483-1546)


Martin Luther reprezintă cel de-al treilea mesaj din seria de răspunsuri ale lui Iosif Ton in ceea ce generic numim în agora evanghelica cazul Iosif Țon – Străjerii. Primele două mesaje le-am publicat sub următoarele titluri:

1. Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010)

2. Iosif Ton – Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui (04.01.2011)

Martin Luther era un călugăr augustinian care se lupta cu îndârjire împotriva păcatului din sine. El se spovedea zilnic și își aplica cu strictețe pedepsele (la catolici ”penitențele”, la ortodocși ”canoanele”) pe care i le dădea duhovnicul lui. Universitatea catolică din Wittemberg i-a cerut lui Luther să predea un curs despre epistola către Romani. Studiind capitolul trei din Romani, Luther a înțeles că Dumnezeu L-a încărcat pe Fiul Său cu toate păcatele noastre și L-a pedepsit pe El pentru toate. Luther și-a pus imediat întrebarea: ”De ce să mă mai pedepsesc și eu pentru păcatele mele, când Isus Cristos a fost pedepsit pentru ele?”

Așa s-a trezit Luther să vadă că învățătura Bisericii catolice că omul trebuie să facă penitențe pentru păcate este greșită. Cu gândirea lui de jurist (începuse să studieze dreptul, când a intrat în mânăstire), el a ajuns să formuleze învățături noi, prin care a făcut Reforma creștinismului. Iată care sunt acestea:

1.      Dumnezeu a făcut un transfer: a luat păcatele noastre și le-a pus pe Fiul Său.

2.      Dumnezeu ne cere să credem în moartea Fiului Său în locul nostru.

3.      Când noi credem vestea aceasta bună, Dumnezeu ne transferă nouă dreptatea Fiului Său.

4.      Prin acest dublu transfer, noi ”suntem socotiți drepți”, sau suntem ”îndreptățiți”. Aceasta se numește ”îndreptățirea prin credință.”

5.      Actul de îndreptățire se numește și ”mântuirea prin credință.” Subliniem că pentru Luther mântuirea este numai un act juridic: noi suntem declarați drepți, nu suntem și făcuți drepți. Adică, noi rămânem păcătoși dar, prin repetate acte de credință, suntem în continuare ”îndreptățiți”.

Actul prin care Dumnezeu ne-a procurat mântuirea este un act al harului, înțeles ca un dar nemeritat al lui Dumnezeu. Luther a citat din Efeseni 2:8 că mântuirea este ”prin har, prin credință”. Dar el a adăugat un cuvânt în plus, cuvântul ”numai” care dă acestei doctrine un înțeles total diferit de ceea ce scrie Pavel: ”numai prin har, numai prin credință”, formulă ce intenționa să spună că faptele noastre bune nu pot fi incluse în procesul mântuirii. (…)

Sursa: Iosif Ton – Mesaje

Un răspuns

  1. […] Iosif Ton – 03. Martin Luther (1483-1546) […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: