Arhive categorie: Puncte de vedere

Baptiștii din România după 1989


Istoriografia baptistă cuprinde cu precădere lucrări (inclusiv articole) care tratează cea de-a doua parte a secolului XX. Aspect de altfel de înțeles dat fiind interesul pentru perioada comunistă, dar și impactul acesteia asupra mentalului colectiv.

Pe de altă parte, sursele privind această perioadă sunt mult mai multe și într-o anumită măsură accesibile. Avem documente în cadrul mai multor arhive din țară și străinătate.

Un alt motiv pentru care perioada comunistă a suscitat un interes mai mare se datorează problematicii, încă neelucidată pe deplin, a colaborării cu Securitatea care acționa ca și poliție politică. În acest context au apărut poziționări și repoziționări, inclusiv în mass media laică, dacă putem vorbi și de una religioasă.

Dacă despre perioada interbelică și cea comunistă avem lucrări cu caracter istoric, mai mult sau mai puțin obiective, realizate cu aplecare către adevăr sau nu, despre istoria baptiștilor din România după 1989 sunt mult mai puține lucrări. Personal nu cunosc o carte sau un articol care sa trateze această perioadă prin integrarea istoriei confesionale baptiste în cea a României, dat fiind faptul că, oricât ar dori unii, acestea nu pot fi despartite. Ma refer la o istorie care sa integreze referiri atât la plusuri cât și la minusuri, la realizări și nerealizări, la aspecte pozitive și la cele mai puțin pozitive. Sa privească ca un tot unitar toate zonele istorice ale României. Înțelegând prin aceasta, referiri echilibrate atât la zona de vest, nord-vest unde prezența baptiștilor este mai mare, cât și la zona de sud și est. La instituțiile emblematice ale acestora.

O privire sumară asupra perioadei de după 1990, având ca moment de cotitură anul 1989 ne permit să observăm faptul că baptiștii români au facut unele schimbări imediat după Revoluția din decembrie 1989, iar altele mai târziu. Este de înțeles într-o anunită măsura faptul că apraoape 50 de ani de comunism și-au pus amprenta asupra modului de gândire și de acțiune. Totuși, mai încet sau mai repede, aceștia s-au conectat la lumea liberă, au adoptat reforme care au schimbat forma exterioara de închinare.

Au apărut posturi de radio, reviste si instituții de învățământ preuniversitar și universitar.

La nivel universitar funcționează două mari instituții de învățământ baptiste, Institutul Teologic Baptist la București și Universitatea Emanuel din Oradea.

De menționat că baptiștii nu au nici acum un post de radio oficial sau televiziune precum Biserica Ortodoxă Română sau, mai aproape de spațiul confesional evanghelic, Biserica Adventistă. Radio Vocea Evangheliei este un post de radio al Alianței Evanghelice din România. Alianța Evanghelică din România nu are și un post de televiziune propriu, însă există două posturi de televiziune pe care doresc să le menționez aici. Este vorba de Credo TV și Alfa Omega TV deținute după cunoștințele mele de persoane din mediul penticostal, sau cu afiliere penticostală fapt reflectat și în grila de programe. A se vedea în acest sens și emisiunile de la Alfa Omega TV care reflectă o politică editorială carismatică.

In privința mass media lucrurile stau mai bine in sensul că există un organ oficial de presă, respectiv Revista Creștinul Azi. De asemenea, la Arad apare Revista Farul Creștin, cea care a fost până în anul 1945 organul oficial de presă al baptiștilor din România.

La nivel editorial baptiștii au o editură proprie, dar nu și tipografie.

Ar fi interesant de văzut ce îi unește pe baptiștii din România și ce anume îi separă, aspecte interesante dacă luăm în considerare faptul că este confesiunea evanghelică (neoprotestantă) cea mai veche (sec XVII) și cu cea mai veche prezență în spațiul românesc (sec XVIII).

Societatea contemporană vine cu provocările ei motiv pentru care este nevoie să ne cunoaștem trecutul ca să putem învăța din el.

Reclame

Baptiștii români şi implicarea acestora în Marea Unire din 1918


Anul 2018 este unul important si pentru comunitatea baptista din România, fapt evidențiat si de aparițiile editoriale care vin sa prezinte implicarea baptiștilor in evenimentele din anul 1918 sau premergătoare acestuia.

Dintre aparițiile editoriale care fac o legatura între baptiștii români si Unirea din 1918, Conf. Univ. Dr. Mihaela Bucin de la Universitatea din Seghedin s-a oprit la două lucrări despre care puteți citi AICI.

Baptiștii și Marea Unire din 1918: adevăruri și fapte scrisă de Vasile Bel și Daniel Stoica

Cea de-a doua lucrare este realizată de Teodor – Ioan Colda, cuvânt înainte Daniel Mariș și se intitulează Biserica Baptistă Golgota din București și Marea Unire a Românilor.

Ambele volume evidențiază implicarea baptiștilor în societatea românească la începutul secolului XX, atât în timpul Războiului pentru Reîntregire Națională, cât și în anul de grație 1918 când s-a realizat România Mare prin unirea provinciilor românești cu Regatul României.

Aceste lucrări, scrise de către pastori baptiști, constituie un imbold pentru cercetarea istoriei baptiștilor din acea perioadă într-un mod sistematic.

Revenind la subiectul celor două volume este de evidențiat contribuția importantă pe care acestea o aduc la cunoașterea istoriei confesionale și implicit a celei naționale.

Cartea scrisă de Vasile Bel și Daniel Stoica este un volum care cuprinde pe lângă articole de presă referitoare la baptiștii din România și Marea Unire din 1918, care constituie materialul principal al cărții, documente de arhivă, secțiune care merită îmbunătățită, precum și mărturii despre baptiști români care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ce s-a ținut la 1 decembrie 1918.

Cea de-a doua lucrare prezentată și în ordinea apariției editoriale este a Lect. Univ. Dr. Teodor-Ioan Colda care dovedește si onaplecare asupra istoriei comunității baptiste din România pe parcursul secolelor XIX și XX.

Biserica Baptistă Golgota din București, a cărei istorie seculară se împletește cu cea a României moderne, are meritul de a fi un far de lumină în orașul București. Implicarea acesteia în treburile cetății, atașamentul față de valorile creștine și naționale, precum și oamenii dedicați Cuvântului lui Dumnezeu, precum Constantin Adorian, sunt evidențiate de această lucrare. Meritul cărții constă și în prezentarea într-un mod cronologic și concis a evoluției din punct de vedere spiritual și administrativ, dar și a implicării în plan social a Bisericii Baptiste Golgota din București, prima biserică baptistă română din Vechiul Regat. La un secol de la Marea Unire din 1918, cartea documentează implicarea credincioșilor baptiști în realizarea idealului de veacuri al românilor, acela de a trăi liberi și a avea un stat al lor.

Demersul editorial este unul binevenit, iar subiectul este de asemenea interesant și de dorit a fi inteles, cu atât mai mult cu cât anul 2018 este Anul Centenar al României.

Sorin Lavric – Semnul mediocrității


La mulți ani, România!


Anul 2018 marchează centenarul României, împlinirea a 100 de ani de la momentul 1918 când în trei etape (martie, noiembrie, decembrie) provinciile românești s-au unit cu Regatul României. La 27 martie 1918 s-a votat unirea Basarabiei cu Țara Mamă (România), la 28 noiembrie 1918 s-a votat unirea Bucovinei cu România, iar ca o încununare a tuturor acestor eforturi, la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia s-a dat citire de către episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a Rezoluției Marii Adunări Naționale prin care s-a votat unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Vechiul Regat.

Acest proiect de unitate națională nu a fost unul facil, beneficiind de un context politic internațional favorabil, de jertfa unor generații întregi, dar și de implicarea unor oameni politici, remarcând aici contribuția deosebită a Reginei Maria la Conferința de Pace de la Paris. Sfârșitul Primului Război Mondial (1914-1918) și dispariția imperiilor multinaționale din vecinătatea noastră în cadrul cărora se aflau sau se aflaseră teritorii românești (Imperiul Țarist, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman) au fost de asemenea factori pe care trebuie să-i luăm în considerare.

Deși România Mare a încetat să existe în vara anului 1940, România ca țară a rezistat vitregiilor timpului și astăzi, 1 Decembrie 2018, îi serbăm centenarul.

Dincolo de aspectul politic avem și unul social și religios. La realizarea visului de veacuri al românilor, unirea, și-au adus contribuția și oameni de cultură, dar și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Greco-Catolice, dar și ai altor confesiuni religioase. Printre acestea din urmă doresc să evoc și contribuția celor de factură protestantă, precum confesiunea baptistă ai căror credincioși s-au jertfit pentru țară în Războiul de Reîntregire Națională, au dorit unirea și au militat pentru ea prin modul lor de a gândi și acțiunile lor.

Doresc să evoc aici și jertfa lui Samoilă Mârza, fotograful Marii Uniri, care și-a vândut o pereche de boi pentru a-și cumpăra un apărat de fotografiat cu care a imortalizat momente unice de la Marea Adunare Națională întrunită la Alba Iulia la 1 decembrie 1918.

Faptul că unirea românilor într-un singur stat nu a fost proiectul unei singure persoane sau partid politic este evidențiat și de istoricul Florin Constantiniu:

“Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.”

Pentru toate acestea se cuvină să le aducem tuturor recunoștiință și să nu ne uităm istoria.

Video: Credincioșii baptiști și Marea Unire de la 1918: o discuție istorică, teologică și culturală


O discuție despre Marea Unire din 1918 și rolul baptiștilor în realizarea acestui ideal național alături de pastorul Vasile Bel, coautor al cărții Baptiștii și Marea Unire din 1918 : adevăruri și fapte, Dr. Marius Silveșan, istoric, Drd. Cristian Popescu, specializat în filosofie, Drd. Nicu Sotir, pastor la Biserica Baptistă Logos din București și Romică Tilă, coordonator în cadrul asociației „Alege viața” și fundației „Romania proculture.” 

Moderatorul serii a fost Dr. Ștefan Cornu, pastorul bisericii gazdă, Biserica Adonai.

Credincioșii baptiști și Marea Unire de la 1918: o discuție istorică, teologică și culturală – Adonai București, 18 noiembrie 2018


În Primul război mondial existau doar câteva facțiuni protestante în România. Printre acestea se numără și baptiștii.
Care a fost rolul acestora în marea unire? Au fost ei dizidenți, împotrivitori unirii, așa cum presupun unii? Cum au străbătut ei vremuri așa de frumoase pentru această națiune, dar așa de complicate, cu niște convingeri ferm ancorate în Scripturi?

Formatul întâlnirii va fi unul antrenant, de tipul întrebări și răspunsuri, împreună cu invitații noștri speciali.
În compania pastorului Vasile Bel, autor al cărții „Baptiștii și marea unire din 1918” și a istoricului Dr. Marius Silveșan vom analiza aspectele istorice ale relației baptiștilor cu Marea unire.
De asemenea, vom analiza și latura teologică a baptiștilor împreună cu Drd. Nicu Sotir, pastor la Biserica Baptistă Logos din București și Romică Tilă, coordonator în cadrul asociației „Alege viața” și fundației „Romania proculture.” În ce mod teologia și practica baptiștilor le-au influențat convingerile politice și cetățenești.
De asemenea Drd. Cristian Popescu, specializat în filosofie, ne va ajuta să înțelegem mai bine lumea de la începutul veacului trecut, abordând aspectele socio-culturale ale României acelor vremuri.
Moderatorul serii va fi Dr. Ștefan Cornu, pastor al bisericii gazdă, biserica Adonai.

Va fi un timp de reflecție asupra trecutului și asupra unor oameni care nu s-au sfiit să creadă și să trăiască potrivit Sfintelor Scripturi în vremuri în care ar fi putut fi înțeleși total greșit.

https://www.facebook.com/events/305829010017795

 

Dănuț Jemna “Societatea democratică se bazează pe acceptarea diferențelor de opinie, credință și comportament”


Societatea democratică se bazează pe acceptarea diferențelor de opinie, credință și comportament. Toleranța are la bază încrederea în capacitatea semenilor de a exprima unicitatea lor într-un cadru care recunoaște demnitatea și valoarea fiecăruia, iar expresia de sine nu se realizează în dauna celorlalți, ci în realizarea unui bine comun.

https://danutj.wordpress.com/2018/11/02/increderea-si-capitalul-social-1/

Is Trump Our Cyrus? The Old Testament Case for Yes and No | Christianity Today


Is Trump Our Cyrus? The Old Testament Case for Yes and No | Christianity Today
— Read on www.christianitytoday.com/ct/2018/october-web-only/donald-trump-cyrus-prophecy-old-testament.html

Adrian Papahagi, Familia naturală: o discuție „artificială”?


Biserica Creștină Baptistă Nădejdea București și referendumul pentru definirea familiei


Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București susține demersul privind stipularea în Constituție a faptului că familia este formată dintre un bărbat și o femeie.

Faptul că o familie este formată dintre un bărbat și o femeie nu constituie o noutate dat fiind faptul că așa a stabilit Dumnezeu încă de la începuturi. Participarea la acest referendum este o oportunitate adiministrativă oferită credincioșilor, după cum spunea Lucian Bălănescu. Evident că nu este singura, de aceea ca și cetățeni ai acestei țări trebuie să fim activi din punct de vedere social și să alegem în cunoștiință de cauză atunci când ni se oferă această oportunitate. În decembrie 1989 s-a murit pentru ca noi astăzi să avem libertate.

Oliver Jens Schmitt : Observăm tensiuni mari în sânul populației românești – între BOR și Biserica Greco-Catolică, între BOR și români neoprotestanți, între BOR și un milion de stiliști


În presa românească a apărut recent un interviu cu istoricul Oliver Jens Schmitt, despre relația dintre Biserica Ortodoxă și puterea politică, din care am selectat câteva aspecte care se referă la relația cu românii neoprotestanți.

Dupa 1918, cu ridicarea la rang de patriarhie, BOR a fost, cel putin in perioada interbelica, cea mai mare biserica ortodoxa libera, in sensul ca n-a fost supusa prigoanelor ca biserica sub dictatura bolsevica in Uniunea Sovietica.

In acelasi timp, prin Constitutie, a obtinut un rang politic extrem de ridicat, ca „biserica dominanta”.

BOR a contribuit activ la omogenizarea politica si culturala a unei tari multietnice si multiconfesionale. Si, daca excludem 30% dintre cetateni, adica pe cei de alta apartenenta etnica, observam tensiuni mari in sanul populatiei romanesti – intre BOR si Biserica Greco-Catolica, intre BOR si romani neoprotestanti, intre BOR si un milion de stilisti (etnici romani care tin calendarul vechi) din Basarabia.

BOR si statul (interbelic, antonescian si comunist) au colaborat strans pentru a reprima aceste institutii si curente concurente. Si, nu din intamplare, greco-catolicii si neoprotestantii au devenit victime ale acestei colaborari intre stat si BOR.

Amandoua au ravnit sa cladeasca o societate nationala omogenizata si nivelata. […]

BOR a sustinut mereu acest proiect de omogenizare nationala si a obtinut asta – in dauna cetatenilor de alta confesie: evrei, greco-catolici si altii – pozitia politica si economica dominanta pe care o detine astazi.

http://ziare.com/stiri/istoricul-oliver-jens-schmitt-despre-relatia-dintre-biserica-ortodoxa-si-puterea-politica-intr-o-romanie-devenita-tinta-a-strategiei-de-destabilizare-a-rusiei

Neamul se mântuieste înaltând ziduri pâna la cer, precum Turnul Babel ?!


Neamul se mântuieste înalțând ziduri până la cer, precum Turnul Babel, sau se mântuiește mărturisind Adevărul și ocrotind pe cei nedreptățiți ?!”

Luana Hristanti Rigot

Regele Ferdinand I și cultele religioase din România interbelică 


În plan religios, Regele Ferdinand I declarase drept biserici naționale Biserica Ortodoxă Română și Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, iar regimul cultelor era favorabil și celorlalte biserici: romano-catolică, armeano-catolică, armenească, luterană, calvină, cultelor neoprotestante, dar și cultelor necreștine, precum cel musulman, cel mozaic sau altor culte necreștine, precum Martorii lui Iehova sau unitarienii. Biserica Ortodoxă Română obținuse ridicarea la rangul de Patriarhie, iar fostul episcop ortodox al Caransebeșului, Miron Cristea, devenise Patriarh al României.

http://m.romanialibera.ro/aldine/history/mostenirea-lui-ferdinand-cel-loial–la-moartea-sa–in-1927–romania-era-intr-o-situatie-privilegiata–cum-s-a-naruit-munca-regelui–465910

Ferdinand I

Informația de mai sus trebuie completată cu informații suplimentare. Astfel,  regimul cultelor nu era favorabil, așa cum afirmă  domnul Claudiu Pădurean, autorul articolului, și celorlalte bisericii, în afara bisericilor istorice. Mă refer aici în primul rând la „cultele neoprotestante” (adventist, baptist, creștin după Evanghelie și penticostal.), termen care, deși exista, nu era folosit decât rar.

Dovada afirmațiilor mele stă în legislația perioadei, începând chiar cu anul 1921, dar și ulterior.

Nu îmi propun să tratez acum în extenso această problemă despre care am scris în cadrul unor studii științifice publicate sau în curs de publicare, însă voi prezenta câteva elemente.

Unul dintre acestea este cel legislativ

Articolul 22 din Constituţia adoptată în martie 1923 prevedea, între alteleLibertatea conştiinţei este absolută. Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate de protecţiune, întrucât exerciţiul lor nu aduce atingere ordinii publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare a statului.

Cultele erau clasificate în culte istorice, culte noi şi asociaţii religioase. Asociaţiile religioase stăteau sub regimul legilor privitoare la asociaţii în general şi la întruniri publice, fiind vizate aici sectele, care după război s-au sporit în chip neobişnuit, provocând prin acţiunea lor clandestină stări de spirit adânc păgubitoare liniştii şi intereselor permanente ale statului.
Următoarele culte erau considerate culte istorice: ortodox, greco-catolic (unit), catolic, reformat, mozaic, mahomedan. Erau recunoscute drepturile comunităţii baptiste, acordate printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri din 21 noiembrie 1927.

Sursa: Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Iacob, Politică și cultură în România interbelică

Ceea ce se observă aici este faptul că articolul 22 din Constituția României Mari (1923) Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate de protecţiune, însă acest lucru era garantat numai cultelor, nu tuturor confesiunilor religioase recunoscute de stat. De asemenea, prin Legea Cultelor din 1928, care a generat numeroase dezbateri și opoziție înainte de adoptare, inclusiv din partea Bisericii Ortodoxe Române. Problema viza printre altele și recunoașterea statutului de cult religios pentru confesiunea baptistă. De asemenea, se cerea recunoașterea în baza faptului că avusese acest statut în Transilvania înainte de 1918, îndeplinea criteriile legale, i se promisese acest lucru și mai mult decât atât România se angajase prin Tratatul Minorităților din anul 1919 la respectarea drepturilor minorităților religioase.

  Principala lege, care a fixat regimul cultelor în România şi care a stat la baza activităţii respective până în anul 1948, a fost Legea pentru regimul general al cultelor din aprilie 1928.
În ce priveşte legătura între stat şi culte, legiuitorul a preferat sistemul superiorităţii statului faţă de biserică, numit şi sistemul autonomiei bisericeşti, urmând a satisface atât pretenţiunile juste ale Bisericii, cât şi drepturile normale ce decurg din suveranitatea Statului.
Cultele erau clasificate în culte istorice, culte noi şi asociaţii religioase. Asociaţiile religioase stăteau sub regimul legilor privitoare la asociaţii în general şi la întruniri publice, fiind vizate aici sectele, care după război s-au sporit în chip neobişnuit, provocând prin acţiunea lor clandestină stări de spirit adânc păgubitoare liniştii şi intereselor permanente ale statului.
Următoarele culte erau considerate culte istorice: ortodox, greco-catolic (unit), catolic, reformat, mozaic, mahomedan. Erau recunoscute drepturile comunităţii baptiste, acordate printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri din 21 noiembrie 1927. (…)

Mai erau admise de lege:
a. Asociaţia religioasă baptistă (cu 35 comunităţi baptiste române, 55 germane şi 15 maghiare – cu peste 3.000 case de rugăciuni în total);
b. Asociaţia religioasă adventistă de ziua a şaptea, cu comunităţi grupate în şase conferinţe zonale şi având 520 case de rugăciuni. În 1920 se organizează unirea acestor comunităţi din România;
c. Asociaţia religioasă a lipovenilor, având peste 57.000 de credincioşi şi reşedinţa la Fântâna Albă, în Bucovina.
Pe lista celor interzise în conformitate cu prevederile legii din aprilie 1928 figurau: secta nazarinenilor, a adventiştilor reformaţi, a secerătorilor, a penticostaliştilor, a inochentiştilor, a bisericii lui Dumnezeu apostolice, a martorilor lui Dumnezeu (Iehova), a stundiştilor, a duhoborţilor, a molocanilor şi a studenţilor în Biblie (mileniştilor).

Sursa: Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Iacob, Politică și cultură în România interbelică

Se observă faptul că deși statul prevedea în Legea fundamentală din anul 1923 că libertatea conștiinței este absolută, venea cu îngrădiri de ordin legal și făcea o departajare între confesiunile religioase pe care le împărțea în legale și interzise, iar pe cele acceptate în culte religioase și asociații religioase.

În ceea ce priveşte religia locuitorilor, situaţia în perioada interbelică conform recensământului din anul 1930 se prezenta astfel: ortodoxă – 13.108.227 (72,6%), greco-catolică – 1.427.391 (7,9), romano-catolică – 1.234.151 (6,8), mozaică –756.930 (4,2), reformato-calvină – 710.706 (3,9), evanghelică-luterană – 398.759 (2,2), mahomedană – 185.486 (1,0), unitariană – 69. 257 (0,4), baptistă – 60.562 (0,3), lipoveană – 57.288 (0,3) şi, cu sub 0,1%, adventistă – 16.102, armeano-gregoriană – 10.005, armeano-catolică –1440, alte religii şi secte –7.434, liberi cugetători – 6.604, nedeclarată – 6.686.

Un alt aspect pe care doresc să-l menționez aici face referire la vizitele în România ale Dr. J. H. Rushbrooke, secretar general și apoi președinte al Alianței Mondiale Baptiste. Domnia sa a venit în România de mai multe ori, uneori chiar și de două ori într-un an pentru a intervenii la autorități ca acestea să respecte ceea ce s-au angajat, respectiv libertatea religioasă. Aspectele menționate aici sunt evidențiate și în cadrul unui volum care urmează să apară și voi detalia informațiile la momentul oportun.

Deși nu am tratat decât superficial acest subiect amplu, doresc să atrag atenția asupra faptului că perioada interbelică merită mai multă atenție în ceea ce privește situația religiei în general și a confesiunii baptiste în particular.

 

 

N T Wright on Gay Marriage


Dr. N T Wright (Oxford) gives his position on gay marriage.

Dionis Bodiu: Mijlocul bate mesajul – Stephen Hawking


Stephen Hawking a biruit, într-un fel, moartea, sfidând cu încăpățânare previziunile sumbre ale medicilor. Sau, mai bine zis, Dumnezeu l-a ținut. Căci, iată, dacă există cineva care nu s-a temut de încăpățânarea lui Stephen, acesta în mod sigur este chiar Cel ce l-a ținut viu atâta vreme. Dumnezeu i-a dat zile, mai multe decât cei mai optimiști fii ai oamenilor. Nu s-a temut nici de gura lui, nici de mintea lui, nici de aura prometeică a aventurii sale printre noi. Cred că l-a păstrat în viață pentru noi, fricoșii lui preaiubiți. Prin el, ne-a testat anduranța la deconspirarea tainei, tocmai nouă, celor atât de siguri pe cele citite și auzite, nu cercetate. Sau, poate că Dumnezeu ne spune printr-un astfel de om că nu trebuie să ne frică de lume și de tainele ei, atât timp cât întotdeauna va exista înaintea ochilor noștri orizonturi de cucerit, căi de străbătut, taine de scos la lumină.

https://dyobodiu.wordpress.com/2018/03/14/mijlocul-bate-mesajul-stephen-hawking/

R.C. Sproul – We Are Not Autonomous


In this brief clip from his teaching series Willing to Believe, R.C. Sproul explains how understanding human freedom as human autonomy is the end of any idea of a sovereign God.

https://www.ligonier.org/learn/series/willing_to_believe/

Esențe, un dialog între scriitorul Cătălin Dupu și istoricul Marius Silveșan despre literatură și istorie


Un dialog între scriitorul Cătălin Dupu și istoricul Marius Silveșan despre relația dintre literatură și istorie.
Putem vorbi de o relație între literatură și istorie? Este importantă reflectarea istoriei în literatură?

Ce subiecte istorice a abordat scriitorul și omul de cultură Cătălin Dupu în scrierile sale? Întrebările de mai sus oferă câteva direcții referitoare la temele abordate în cadrul acestui dialog.

Citește, ascultă, share-uiește.

Stelian Tănase – Trecutul nu e un pod cu vechituri


Trecutul nu e un pod cu vechituri […] E chiar viata noastră. Trecutul n-a trecut, şi trăieste – asta fireşte dacă nu ţinem prea zelos şi cu tot dinadinsul să îl nimicim.

http://www.stelian-tanase.ro/un-cartier-bucurestean-sub-lama-buldozerelor

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (4) „banchete canibale ale sufletului”


Subiectul acestei postări, luptele de gladiatori, este unul atipic prin modul de abordare. Spun atipic deoarece astăzi noi privim luptele de gladiatori prin prisma unor condiționări culturale, fără a ne gândi la semnificația și rolul pe care acele lupte le aveau la momentul respectiv în Imperiul Roman. Pentru unii dintre noi gladiatorii erau niște eroi, oameni care luptau pentru eliberarea din robie. Vezi în acest sens filmul Gladiatorul cu Mel Gibson

Revenind la gladiatori am găsit o afirmație a aunui autor creștin conform căreia „luptele de gladiatori erau banchete canibale ale sufletului”. Deci, iată că acele lupte nu erau atât de glorioase pe cât le credeam.

Voi reveni asupra acestui subiect în următoarea postare cu citate din această carte de istorie a Bisericii.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 6.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (3)


 

Creștinii „îndrăgostiți de cealaltă lume” fac lucruri mărețe.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 6.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Viața are un singur sesns (5) ziua de Naștere a Domnului Isus


 

Clar lucru că nu 25 [decembrie] e ziua de Naștere a Domnului […] Nu data în sine este importantă, ci esența evenimentului. Cam din anul 353 d.Hr. a început să se celebreze an de an Nașterea Sa într-un mod organizat.

Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 54

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (2)


„Biserica nu a fost niciodată scutită de pete (după cum putem vedea în epistolele lui Pavel din Noul Testament), dar putem învăța atât de la cei care L-au urmat cu credință pe Cristos, cât și de la cei lipsiți de credință.”

Putem considera acest citat revelator pentru misiunea istoricului, ingrată de altfel pentru că se află între oamenii și Dumnezeu. Misiunea istoricului, referire la cea a celui care se ocupă de istoria Bisericii, este aceea de a prezenta lucrurile așa cum au fost, chiar dacă uneori astfel de lucruri supără. Istoria este una cu suișuri și coborâșuri, dar acesta este farmecul ei, unul pe care îl puteți descoperi și în această carte.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 6.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

J. Stephen Lang – Lecturi zilnice din istoria Bisericii

Regele Mihai I despre identitate și demnitate


Regele Mihai I: ” Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea.”

http://www.lapunkt.ro/2017/12/10-zece-punkte-regele-mihai-i/

Stelian Tănase: O minoritate nu poate conduce democratic o societate


O minoritate nu poate conduce democratic o societate, ci numai prin dictatură.

http://www.stelian-tanase.ro/bolsevicii-si-secolul-xx-rus/

 

Teofil Stanciu – Creștinismul (indiferent de culoarea lui confesională) poate alege mereu dacă să joace cartea conformismului politic


Rămâne totuși un fapt că, cel puțin în cazul comunismului, religia a fost un factor coroziv permanent care a subminat constant discursul oficial*. Dacă nu sunt în stare de prea multe pentru a schimba prezentul, atât bisericile, cât și societatea ar putea privi mai des, mai atent și mai perspicace la propriul trecut și la propriii martiri.

Și din această privire în istorie putem vedea că, deoarece se ancorează într-o realitate transcendentă, creștinismul (indiferent de culoarea lui confesională) poate alege mereu dacă să joace cartea conformismului politic, care întotdeauna ascunde compromisuri, sau cea a radicalismului principiilor, care întotdeauna costă.

https://drezina.wordpress.com/2017/12/23/despre-revolutie-si-religie/

  • Baptiștii au fost dintre cei care au demonstrat în mai multe rânduri faptul că în comunism era o diferență între discursul oficial și realitatea vieții religioase, iar din această perspectivă putem vorbi despre religie ca factor coroziv la adresa comunismului. În fapot comunismul însuși a fost și este ca ideologie o religie. A se vede în acest sens cartea lui Eric Voegelin, Religiile poliice. (Subl n. MS)

Teofil Stanciu – Despre Revoluție și religie


Relația dintre Revoluția din decembrie 1989 și religie face obiectul articolului lui Teofil Stanciu.

Apare și o întrebare, una pe care am întâlnit-o și eu: Biserica și credincioșii trebuie să privească doar înainte, la viitor sau pot, trebuie să privească și în urmă?

Se poate învăța ceva din trecut? Este acesta relevant?

Un posibil răspuns la întrebările de mai sus îl oferă și pastorul Erwin Lutzer în cartea Reforma și întoarcerea la Evanghelie: un model pentru Biserica de azi. Acesta consideră că o înțelegere mai bună a zilei de ieri, în consecință a istoriei, ne va ajuta să înțelegem mai bine pe ziua de azi. De asemenea, cunoașterea trecutului ne revelă modul în care a lucrat Dumnezeu în viețile noastre sau în societate.

Articolul lui Teofil Stanciu poate fi citit accesând link-ul de mai jos:

https://drezina.wordpress.com/2017/12/23/despre-revolutie-si-religie/

Istorie Baptistă: Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I


Vasile Bel prezintă în cadrul articolului Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I

câteva extrase din Revista Farul Mântuirii care a prezentat informații despre monarhia românească.

Aspectele menționate sunt interesante și bine a fi cunoscute, fără însă a uita faptul că în acest timp baptiștii erau persecutați de autorități și li se interziceau drepturi și libertăți prevăzute în Constituția din 1923.

Spre deosebire de confesiunile religioase istorice, baptiștii au fost persecutați atât în perioada interbelică și a celui de-al doilea Război Mondial, cât și în cea comunistă.

Însă, în aceste zile de doliu național datorate morții regelui Mihai I pot menționa că în timpul regalității baptiștii au primit recunoașterea statutului de cult religios. Prima dată în luna februarie 1940 în timpul regelui Carol al II -lea, iar a doua oară în septembrie 1944 prin decretul semnat de regele Mihai I, care tocmai își reluase atribuțiile de rege, de conducător al statului, după 23 august 1944.

Despre aceste aspecte discut în cadrul unui articol ce tratează istoria baptiștilor din România de la dictatura regală a lui Carol al II -lea la regimul de democrație populară a Dr. Petru Groza, articol care va apărea în cadrul unui volum colectiv în luna ianuarie 2018. În cadrul articolului menționat tratez cu precădere aspecte legate de persecuția acestei comunități religioase.

Maxima zilei – 10 decembrie 2017


Zelul evanghelistic al lui George Whitefiel

Unii vorbesc despre justificare în ziua judecății; aceasta este un nonsens; dacă nu suntem justificați aici, nu vom fi justificați nici acolo.

George Whitefield

Steven J. Lawson, Zelul evanghelistic al lui George Whitefield, p 83.

Comandă cartea din Librăria Creștinul Azi, AICI

Serile Dialogos: Biblia la români – Prelegere Conf. univ. dr. Emanuel Conțac


Serile Dialogos ne propun o prelegere interesantă susținută de domnul Emanuel Conțac, biblist, cel care de peste zece ani se ocupă cu studierea contextului și cauzelor care au permis și cobdus la apariția traducerii Bibliei realizată de Dumitru Cornilescu. Versiune pe care noi astăzi o identificăm sub numele de versiunea Cornilescu.

De asemenea, acesta s-a ocupat de „tradiția biblică românească”, înțelegându-se prin aceasta totalitatea versiunilor totale sau parțiale ale Sfintei Scripturi.

Maxima zilei – 17 noiembrie 2017


Avem prea mulți apologeți căldicei care țin lecții la amvoanele zilelor noastre. Nevoia momentului este de proclamatori înflăcărați ai lui Dumnezeu și ai harului Său mântuitor și nu de filosofi care să ne explice cum stau lucrurile.

Steven Lawson (citat în) Steven J. Lawson, Zelul evanghelic al lui George Whitefield, p. 18.

%d blogeri au apreciat asta: