Arhive categorie: Puncte de vedere

Maxima zilei – 27 aprilie 2017


Nu mi-a fost niciodată ruşine să mă declar un calvinist. Nu ezit să iau numele de baptist, dar dacă sunt întrebat care este crezul meu, răspund: Isus Hristos.

Charles Haddon Spurgeon

Maxima zilei – 19 aprilie 2017


Soarta este scuza celor slabi și opera celor tari.

Nicolae Titulescu

Teodor Baconschi : Dintr-o explozie de vitalitate, după doliul Postului mare, am transformat Sfintele Paști nu doar într-o chermeză comercială, ci și într-un festival de iepuroi pe steroizi, instalați în geologia de carton a unor ouă de dinozauri


Bizantinii, strănepoții lui Euripide, au jucat o singură piesă de teatru: ”Christos Paschon” (Christus Patiens), care înfățișa în versuri Patimile Domnului. Noi, mai balcanici, deși trăitori într-un imaginar ”Bizanț după Bizanț”, ne-am pierdut simțul dramei cosmice pe care răstignirea, moartea și Învierea lui Iisus Hristos o desfășoară anual, prin memoria liturgică a Bisericii.Dintr-o explozie de vitalitate, după doliul Postului mare, am transformat Sfintele Paști nu doar într-o chermeză comercială, ci și într-un festival de iepuroi pe steroizi, instalați în geologia de carton a unor ouă de dinozauri. Nu ne întrece nimeni în arta de a copia Apusul consumator mai prost chiar decât copiem Orientul pravoslavnic. – Teodor Baconschi

Venirea lui Hristos în lume a fost și este cel mai mare și important eveniment de-a lungul istoriei


Venirea lui Hristos în lume a fost și este cel mai mare și important eveniment de-a lungul istoriei. Însă, atunci când El a venit, evreii nu L-au primit, nu L-au cunoscut și nu L-au acceptat ca Mesia.   

Daniel Lavric 

Iosif Ţon: Scrisoare deschisă adresată Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


http://iosifton.ro/blog/scrisoare-deschisa-adresata-preafericitului-daniel-patriarhul-bisericii-ortodoxe-romane_2017_04_05_blog

Interviu cu Ing arh. Ilie Pop (86 de ani) realizat de Marius Silveșan


Domnul inginer arhitect Ilie Pop era la momentul interviului (noiembrie 2016) cel mai vârstnic membru în viață  al Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București și unul dintre cei mai vârstnici credincioși baptiști din România.

*

Interviul a fost realizat în București la data de 8 noiembrie 2016 de către Marius Silveșan.

Câteva date biografice despre interlocutorul meu, fratele Ilie Pop.
Ilie Pop s-a născut la data de 16 iunie 1930 în comuna Ciceul Giurgești, județul Bistriţa-Năsăund și a murit în februarie 2017 în București.

Primul contact cu biserica baptistă Basarab, actuala Golgota, l-a avut la data de 22 decembrie 1937.  În data de 7 iunie 1959 s-a căsătorit în biserica din Basarab cu Elisabeta (Lizica) Ifrim. Serviciul de cununie religioasă a fost oficiat de Fr. Iochim Țunea, pastorul bisericii. Domnul a binecuvântat tânăra familie, la data de 15 mai 1963, cu un fiu, Octavian. În anul 1970, a fost cooptat în comitetul bisericii, în lucrarea de tineret şi responsabil cu activitatea corului și a cântat în corul bisericii peste 50 de ani.

• A scris articole despre istoria Bisericii Golgota în revista „Creştinul azi“ sau în revista „Golgota“;
• ATLAS-GHID (1999) Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din București. În calitate de coautor, a scris despre Biserica Golgota, bisericile baptiste, cele ale fraților Creştinii după Evanghelie-botezați şi biserici penticostale, proiectate de dânsul.
• Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti – bilingvă (2005), Bucureşti – cu destinaţie internaţională, unde a scris despre bisericile baptiste sau cele de la Creștinii după Evanghelie şi penticostali pe care dânsul le-a proiectatat.

În 2012 a creat pe Facebook un Cont pe care l-a administrat timp de doi ani: Biserica Creștină Baptistă „GOLGOTA”, iar în ajunul aniversării a 100 de ani 1912–2012 – prima biserică baptistă română din București – a lansat Cartea „Un secol de har” în 2012 (propusă de dânsul, și pe cheltuiala sa), scrisă împreună cu Silviu Jurjeu nepotul său.
Timp de 42 ani 1970–2012, a fost proiectantul bisericii din Basarab, și a urmărit lucrările în execuție, ca pentru Domnul, fără a încasa ceva pentru această activitate. A Lui să fie gloria, slava și mărirea în veci de veci!
A proiectat alte 45 de biserici evanghelice.

A trecut la Domnul în luna februarie 2017. Vezi anunțul aici:

Fratele Ilie Pop și-a sfârșit alergarea pământească la vârsta de 86 de ani

Informațiile bibliografice au fost luate din cartea

,

lucrare disponibilă online prin accesarea link-ului din titlul acesteia.

Alfa Omega TV: Cele șapte sfere ale societății și influența creștinilor în acestea – Lucian Oniga


Acum 40 de ani, Loren Cunningham (fondatorul Tineri pentru misiune), Bill Bright (fondatorul Alege viața) și Francis Schaeffer (fondator al Centrului L’Abri), au ajuns în mod independent la concluzia că orice societate contemporană este construită, sau cuprinde șapte sfere, șapte domenii. Ei erau interesați de evanghelizarea și ucenicizarea națiunilor și se gândeau cum ar putea influența în mod strategic națiunile cu Evanghelia lui Hristos. De aceea, s-au gândit să separe societatea în șapte sfere.
Fiecare societate are un sistem de guvernare – juridic, legislativ, administrativ – dacă acestea trei sunt locurile unde se iau deciziile majore, unde legile sunt promovate (fie legi pozitive sau negative), se împarte dreptatea și se administrează banul, dacă aceste sfere sunt atât de importante, trebuie ca și creștinii să pătrundă în ele, aducând dreptatea, neprihănirea, mila.
O altă sferă a societății este educația. De la grădinițe, școli, facultăți, este sfera în care fie sunt spuse minciuni despre Dumnezeu, fie sunt spuse adevăruri despre Dumnezeu. Și în sfera educației e important ca să pătrundă Evanghelia, să trimitem tineri bine pregătiți în ale educării și să pregătească ei o generație în care știința să fie îmbinată cu credința, să fie predate adevărurile despre Dumnezeu în mod corect.
Un alt domeniu al societății este media. Vedem cum prin media, oamenii sunt informați, dezinformați sau manipulați. Li se „vând” valori, sau dimpotrivă, non-valori. Ei au spus că media trebuie să fie influențată de creștini, care să pătrundă acolo, să înființeze televiziuni, radiouri, presă scrisă și prin acestea să aibă impact pozitiv cu Evanghelia.
O altă sferă a societății, este cea a artei, a culturii și a divertismentului. Astăzi, din păcate, nu prea suntem activi și prezenți în această sferă. E important să avem oameni creștini ai artei, ai culturii. Astăzi, în România, oamenii de cultură sunt repere, iar noi ca și creștini nu prea avem reprezentanți acolo. Trebuie să pătrundem și în domeniul acesta, să avem oameni care să scrie nuvele, teatru, care să se implice în acest domeniu răspândind valorile creștine.
De asemenea, este sfera religiei, unde mai toți suntem implicați, cu câteva excepții. Religia nu se referă la un gen de legi scrise sau nescrise, ci mai degrabă la această re-legare a relației omului cu Dumnezeu, unde omul se poate închina în Duh și adevăr. Sfera religioasă este extrem de importantă pentru că ea Îl poate îndepărta pe Dumnezeu, sau Îl poate apropia.
Familia este o altă sferă a societății. Nu există societate fără familie. Astăzi ea este extrem de lovită. Chemarea credincioșilor este să pună mare preț pe familie, ancorându-se în Scriptură, iubindu-se unul pe altul la fel cum Dumnezeu ne-a iubit pe noi și în felul acesta având șansa extraordinară de a răspândi binecuvântări generațiilor următoare. În cazul nevegherii sau a unor probleme de familie, îți poți blestema copiii și generațile următoare.
A șaptea sferă a societății e cea de afaceri, a locului de muncă. Orice om are nevoie de bani și mai toți oamenii lucrează undeva, dar și sfera aceasta este o sferă spirituală în care oamenii trebuie să își asume rolul de creștini prin etica muncii, prin respectarea valorilor ce include munca cinstită, plata taxelor, excelența.
În toate aceste sfere, Biserica trebuie să gândească strategic și să pătrundă, trimițând oameni echipați și spunându-le că Biserica nu se rezumă la o întâlnire duminica, joia, marțea, ci că ea trăiește Evanghelia în fiecare zi, în fiecare clipă. Dacă în ziua de duminică Biserica celebrează împreună, ea își trăiește viața adevărată începând de luni.
Noi creștinii, am separat lucrurile, între sacru și profan. Unii fac despărțirea considerând că „biserica e biserică și afacerile sunt afaceri”, ceea ce este incorect din punct de vedere biblic. Creștinul trebuie să fie o lumină oriunde ar fi, indiferent ce ar face. De aceea, când ucenicii din biserică sunt învățați că ei sunt chemați la rândul lor să facă ucenici indiferent de locul în care se află, Biserica poate lumina și are șansă 100%, prin puterea lui Dumnezeu, să transforme cultura română, astfel punând în practică Rugăciunea Domnească pe care o fac toți românii, „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe pământ”.
http://alfaomega.tv/stiri/romania-puls-spiritual

Stelian Tănase: Mass-media, facebook-ul, Hollywoodul, furnizează realități virtuale, basme, fantezii, etc. La vot este vorba despre viața concretă, cu salarii, locuri de muncă, șomaj, copii, pensii, boli și spitale


Mass-media, facebook-ul, Hollywoodul, furnizează realități virtuale, basme, fantezii, etc. La vot este vorba despre viața concretă, cu salarii, locuri de muncă, șomaj, copii, pensii, boli și spitale. Confruntați cu această realitate, americanii au lăsat Hollywoodul la menirea lui – să-i distreze, să le furnizeze  iluzii, dar de mers, au mers  pe mina lui Trump care le-a vorbit despre ce îi doare. Trump a atins niște răni. S-a referit la frustrări, la îngrijorări și temeri din Amrica profundă.

http://www.stelian-tanase.ro

Baptiștii nu sunt nici sectari și nici rătăciți. „’Rătăcirea’ în materie de crez nu vine din distanțarea față de o anumită Biserică, ci din distanțarea față de Cuvântul lui Dumnezeu și față de practica primelor comunități creștine, așa cum o prezintă Scriptura”


Pastorul Vasile Bel a publicat pe blogul Istorie Baptistă un articol despre modul în care este văzut de ceilalți datorită credinței baptiste, despre alteritate și diferențele de percepție în materie de credință și practică religioasă. O incursiune în perpetuarea unor clișee lingvistice precum cel de „sectar”, „rătăcit” și altele similare.

Plecând de la un fapt contemporan autorul se întoarce în istorie pentru a arăta, demonstra, că acest limbaj nu este unul nou, ci îl întâlnim atât la clericii ortodocși din perioada interbelică, precum și cea a anilor 40, cât și la autoritățile statului sau în diferite documente oficiale. În cadrul articolului menționat sunt prezentate și opiniile unor oameni de cultură față de baptiști, de cele mai multe ori defavorabile și partizane unui anumit mod de înțelegere a vremurilor și oamenilor. Remarc în acest context și menționarea la Gala Galaction a termenului neoprotestant.

În 1939 marele prelat și cărturar Gala Galaction la traducerea Bibliei nu se poate abține să nu-și arate ura față de alți creștini care nu cred ca dumnealui și în prefață scrie: „Poporul românesc, închinându-se de la începutul veacului al XVIII-le în două biserici, a trăit mai departe o viață bisericească nebântuită de tulburări iscate din pricina credinței, cinstind aceeași Sfântă Scriptură, și nemolipsit de propaganda sectelor protestante și neoprotestante” (subl. M.S.)

Articolul poate fi citit accesând link-ul de mai jos.

http://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2016/11/sunt-baptist-sectar-imi-zice.html

În completare la ceea ce scrie pastorul Vasile Bel aș dori să redau câteva pasaje dintr-un răspuns al Comunității Creștine Baptiste din Banat, datat cel mai probabil la începutul anului 2001 ca răspuns la o adresă din ianuarie 2001 a Episcopului Caransebeșului, Dr. Laurențiu Streza.

La afirmația că baptiștii sunt „sectari” se precizează: „ (…) nu suntem „sectari” și nici nu ne socotim credința „rătăcită” (…).

Nu ne considerăm „sectari” din moment ce acceptăm  și accentuăm ca bază doctrinară întreaga învățătură a Sfintei Scripturi. Dacă credința noastră e una „rătăcită”, atunci  ne rămâne consolarea  că în lume mai sunt 40 de milioane de „rătăciți”, ca și noi, adică practicanți ai credinței baptiste.

Baptiștii nu sunt o apariție postrevoluționară în peisajul religios românesc. Avem o istorie întinsă pe parcursul a unui secol și jumătate de existență. Ne este dragă această istorie, dar validitatea credinței baptiste nu o dă crezul nostru biblic și practica Bisericii  strămoșești (adică a strămoșilor noștri creștini).

Practicarea crezului Primei Biserici Creștine adică : „învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii și rugăciunea”, (Fapte 2:42) este și practica întâlnită în toarte Bisericile Baptiste. „Rătăcirea” în materie de crez nu vine din distanțarea față de o anumită Biserică, ci din distanțarea față de Cuvântul lui Dumnezeu și față de practica primelor comunități creștine, așa cum o prezintă Scriptura.”

Este clar că avem o construcție a alterității dat fiind faptul că cel de lângă noi este diferit, dar avem obligația de a vedea și înțelege înainte de a judeca. Prin urmare, este un exercițiu util ca înainte de a pune etichete celor din jur să ne asigurăm că îi cunoaștem și că știm despre ce este vorba.

Maxima zilei – 4 noiembrie 2016


alexandru-paleologu-mostenirea-crestina-a-europei

E uimitor cum atâția credincioși se mulțumesc cu actele exterioare ale devoțiunii, dar nu își schimbă comportarea, în fapt doar aparent creștinească.

Alexandru Paleologu, Moștenirea creștină a Europei, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  p. 12.

Costel Ghioancă – Ce să facem când familia este sub asediu?


familia (crestintotal.ro)

În ultima perioadă de timp am asistat la atacuri tot mai susținute și mai sistematice la adresa familiei creștine. Sigur, ultima dezbatere aprinsă – referendumul pentru modificarea Constituției în privința definirii familiei – nu constituie doar o încolțire a valorilor moral-creștine (cum este cazul în alte situații), ci are în vizor însăși deconstrucția ideii de familie, o lovitură în fibra fundamentală din care este țesută celula societății, o ridiculizare a conceptului de umanitate. Subiectul este, oricum, extrem de sensibil, iar când în joc sunt implicate și instituții, evident că panica unora – în paralel cu extazul altora – atinge cote care ies din matricea unui ”calm social”.

Atacul continuă cu arsenalul ”nevinovatului Halloween”, o sărbătoare fățiș ocultă, menită să domesticească lumea spiritelor rele – de parcă nu s-ar simți și așa destul de mult ”acasă” în lumea noastră – , impusă prin presiune socială chiar și copiilor de grădiniță.
Putem să adăugăm multe alte strategii de destabilizare a familiei: violența și imoralitatea din mass media – chiar și din desenele animate – ”educația sexuală” livrată elevilor în școli, carierismul, materialismul, nerespectarea rolurilor rânduite de Dumnezeu în familie etc.
Ce să facem când familia este sub asediu? Încerc să indic o serie de repere care poate vor fi utile pentru unii dintre noi:

1. Îndepărtarea ”elementului-surpriză” și a așteptărilor nerealiste
Să nu lăsăm ca aceste atacuri să ne ia prin surprindere. Păstrând o viziune biblică asupra lumii, ne amintim că trăim într-o lume căzută, nerăscumpărată încă pe deplin. Statul nu va sluji Biserica, iar când o va face, va emite o factură mult prea scumpă. Istoria încă vorbește.

2. Să nu fim nepăsători
Chiar dacă nu trăim cu iluzia unui ”stat creștin/moral”, nu înseamnă că trebuie să renunțăm să fim „sare și lumină” în societatea în care trăim. Izolaționismul nu este sănătos nici pentru Stat și nici pentru Biserică. Este nevoie să ne pronunțăm asupra direcțiilor în care merge societatea și cred într-o implicare a creștinilor în toate sferele societății, cea politică, culturală, socială, economică etc. Dumnezeu a folosit și poate folosi asemenea slujiri. Cu toate acestea, să nu uităm că luptele spirituale pot fi câștigate doar prin adevărul Evangheliei. De aceea răspunsul nostru trebuie să fie după modelul Domnului Isus: Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. (1 Petru 2:12-15)

3. Paradoxal, adevărata luptă nu e în Societate, ci în Biserică
Noi nu putem câștiga lupta cu Statul (nici măcar nu este lupta noastră). Singurul care îi ridică și coboară pe împărați, Cel de stabilește cursul istoriei este Dumnezeul Suveran. Pentru mulți, iluzia este că dacă vor lupta cu Statul va fi apărată familia. Nu rezonez cu această perspectivă. Cred că trebuie să avem o mărturie pentru Stat, să ne exprimăm public într-un mod christic, însă avem de luptat – în sensul bun al cuvântului – în Biserică. Acolo avem ”societatea lui Dumnezeu”, acolo găsim oameni modelați de Evanghelie și favorabili valorilor creștine. De membrii noștri trebuie să avem grijă: să investim în familii, să predicăm Scriptura – nu povești nemuritoare – să indicăm cu precizie care este modelul biblic al familiei, să ne pronunțăm fără frică asupra rolurilor în familie, să promovăm o cultură a ”altarului familiei”, ca loc de părtășie regulată și închinare înaintea lui Dumnezeu, să promovăm smerenia și decența, nu divertismentul religios, să vorbim despre suferință nu despre Evanghelia prosperității, să prețuim mai mult identitatea creștină decât membralitatea eclezială, să postim împreună cu copiii noștri și câte altele…
Dacă bisericile sunt sănătoase spiritual, nimic nu va putea să distrugă familiile noastre, fiindcă atunci când Statul va veni să ne ceară ceea ce este contrar voii Domnului, vom prefera mai degrabă să murim decât să renunțăm la ce credem. Biserica și-a apărat valorile cu Evanghelia și cu sânge – al ei nu al altora –, nu prin politică! Întrebarea cu adevărat relevantă este: cât de pregătite sunt Bisericile? Aici este lupta! Să nu ne trezim că ducem „războaiele altora”.
4. Să ne încredem în Dumnezeu
Știu că sună a ”clișeu”, dar se întâmplă adeseori să ratăm cel mai evident lucru. Devenim tot mai sofisticați, ne considerăm atât de înțelepți încât „încrederea în Dumnezeu” devine doar o lozincă religios-corectă, iar nu o realitate plină de har și de speranță. Mărturia Bibliei ne arată că Dumnezeu a răsturnat de atât de multe ori planurile celui rău, că a schimbat cursul istoriei, că El este în controlul tuturor lucrurilor. Ce adevăruri minunate în care să ne găsim odihna sufletelor noastre!

Pastor, Costel Ghioancă

Material publicat pe bisericaadonai.ro și preluat cu permisiunea autorului

The Atheist Delusion Movie (2016) 


Having to prove the existence of God to an atheist is like having to prove the existence of the sun, at noon on a clear day. Yet millions are embracing the foolishness of atheism. “The Atheist Delusion” pulls back the curtain and reveals what is going on in the mind of those who deny the obvious. It introduces you to a number of atheists who you will follow as they go where the evidence leads, find a roadblock, and enter into a place of honesty that is rarely seen on film. 

Stelian Tănase: Nu există nicio legătură între fanatismul religios și a accepta/a respinge familia formată din persoane de același sex.


Nu există – după opinia mea – nicio legătură între fanatismul religios și a accepta/a respinge familia formată din persoane  de același sex. Or fi trei milioane de fanatici religioși (câți au semnat memoriul împotriva modificării Constituției în România!? Ortodoxiști radicali, tradiționaliști și bigoți care refuză sa accepte homosexualitatea ca pe ceva normal !? Ma îndoiesc fff tare. Poți foarte bine să nu accepți homosexualitatea și să fii ateu, sau un practicant moderat al unui cult. De ce nu!?

http://www.stelian-tanase.ro/sunt-un-fanatic-religios/

Avem multe activități și puțină închinare


john-macarthur-jr-prioritatea-suprema

Avem multe activități și puțină închinare. Suntem mari în slujire și mici în adorare. Suntem catastrofal de pragmatici. Nu vrem să știm decât despre ceea ce este eficient. Vrem formule și scamatorii, și cumva în cursul procesului lăsăm la deoparte lucrul la care ne-a chemat Dumnezeu, [acela de a ne închina Lui].

John MacArthur Jr., Prioritatea supremă. Despre închinare, Societatea Misionară Română, 1986, p. 24

Ziarul Adevărul: Klaus Iohannis, somat „să se exprime pro creştinism“


Klaus Iohannis, somat „să se exprime pro creştinism“: „Dacă nu, ne vom exprima noi pro schimbare, inclusiv a dumneavoastră“

http://adevarul.ro/locale/timisoara/klaus-iohannis-somat-sa-exprime-pro-crestinism-daca-nu-vom-exprima-pro-schimbare-inclusiv-dumneavoastra-1_58067fc05ab6550cb8aecb79/index.html

Președintele României, domnul Klaus Iohannis este chemat de Alianța evanghelică din România prin vocea pastorului Viorel Iuga, președintele în exercițiu al Alianței, să susțină familia tradițională.

Maxima zilei – 8 octombrie 2016


John MacArthur Jr. – Biserica pare adesea atât de pragmatică, atât de programată și orientată spre succes


Biserica pare adesea atât de pragmatică,  atât de programată și de orientată spre succes. În procesul strădaniei de a ne împlini nevoile și de a ne satisface dorințele, Biserica a alunecat într-o filosofie a ”umanismului creștin”, care este încărcată de iubire de sine, de respect de sine, de împlinire și de autoglorificare.

John MacArthur Jr., Prioritatea supremă. Despre închinare, Societatea Misionară Română, 1986, pp. 5-6

Albert Mohler Jr.: From Father to Son – J.R.R. Tolkien on Sex


In this essay, Dr. R. Albert Mohler, Jr. reflects on J.R.R. Tolkien’s letter to his son Michael dealing with matters of marriage and sexuality. Mohler writes:

„Tolkien traced unhappiness in marriage, especially on the part of the husband, to the Church’s failure to teach these truths and to speak of marriage honestly. Those who see marriage as nothing more than the arena of ecstatic and romantic love will be disappointed, Tolkien understood. ‘When the glamour wears off, or merely works a bit thin, they think they have made a mistake, and that the real soul-mate is still to find. The real soul-mate too often proves to be the next sexually attractive person that comes along.'”

Click Here to Read More

Maxima zilei – 19 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

M-am gândit la libertatea voinței. Libertatea pe care o avem de a schimba cursul vieții noastre nu poate schimba mersul general al vieții. Ca atunci când risipim un roi de albine, fiecare albină poate să-și schimbe locul, dar urmările generale ale risipirii vor fi aceleași. La fel și în cazul oamenilor care nu se supun legii generale. Libertatea constă în faptul că omul  se poate supune conștient legii supreme a vieții lui.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 30.

Maxima zilei – 15 septembrie 2016


Dacă Dumnezeu nu încalcă libertatea omului, nu o face din pricină că suveranitatea lui e limitată, ci pentru că suveranitatea lui decide astfel. [… ] Dacă există vreo limită, ea nu este impusă de om lui Dumnezeu, ci de Dumnezeu sieși.
R. C. Sproul

Maxima zilei – 12 septembrie 2016


scoala-home (baby.unica.ro)

Educația este calea spre succes și nu corupția, nepotismul, șmecheria sau câștigul facil.
Klaus Iohannis

Maxima zilei – 11 septembrie 2016


Pereche (cuplu) romantică - iubire - dragoste

A comunica, a dărui cuvânt și a primi ceva din sufletul semenului înseamnă a arunca o punte peste abisul singurătății. Multe neînțelegeri, conflicte, acte de violență ar fi evitate dacă oamenii ar fi dispuși să jertfească un pic de timp pentru a sta de vorbă, pentru a asculta unul pe celălalt. Când se gândesc s-o facă adeseori e prea târziu.

Dragomir Bojan, Cântecul sirenelor, p. 31.

Prelegerea Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu la Simpozionul “Bisericile Baptiste din România în perioada regimului Antonescu”


Otniel Bunaciu, Cum lucrează Dumnezeu în lumea noastră?


Maxima zilei – 10 septembrie 2016


Drapelul României (ro.wikipedia.org)

Iubirea de țară nu se declamă, nu se afișează ostentativ, ci se trăiește în fiecare zi. Nu războiul e calea de asanare a răului în lume, ci pacea cu Dumnezeu sădită în inimă. El, Domnul, face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni. Trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Dragomir Bojan, Cântecul sirenelor, p. 29.

Alfa Omega TV: Familia sub asediu – extras din emisiunea Realității și perspective cu Viorel Iuga


Material semnalat de https://rodiagnusdei.wordpress.com

Maxima zilei – 8 septembrie 2016


​Nu poți fi în același timp și creștin și spiritist după cum nu poți sluji la doi stăpâni sau călarii deodată doi cai.

Dragomir Bojan, Cântecul  sirenelor, p. 21

Maxima zilei – 6 septembrie 2016



​Am face bine ca, în societatea noastră înnebunită după plăceri, să ne întoarcem spre autorul vieții și să vedem ce planuri are El cu noi. Dacă nu facem acest lucru, distrugem partea frumoasă a lumii și rămânem cu chipul ei hidos, în timp ce ne înșelăm singuri pretinzând că totul este în regulă. 

Ravi Zacharias, Rațiune și senzualitate. Isus Cristos vorbește cu Oscar Wilde pe subiectul „în căutarea plăcerii”, p. 89.

Marea problemă, practic insolubilă, avînd în vedere eșecurile repetate ale modernizării românești, este aceea că faliile social-mentalitare existente în societatea noastră sînt atît de evidente încît solidaritatea umană pentru înfăptuirea unor progrese comunitare este inimaginabilă


Marea problemă, practic insolubilă, avînd în vedere eșecurile repetate ale modernizării românești, este aceea că faliile social-mentalitare existente în societatea noastră sînt atît de evidente, încît solidaritatea umană pentru înfăptuirea unor progrese comunitare este inimaginabilă, de unde și probabilitatea ca statul, prin reprezentanții săi autorizați, să se manifeste haotic, discreționar, nedemocratic.

Nu în genunchi!

Maxima zilei – 5 august 2016


Moralitatea nu va putea fi niciodată subordonată frumosului. Lucrurile stau mai degrabă invers și putem vedea asta foarte clar în Scripturi. 

Ravi Zacharias, Rațiune și senzualitate. Isus Cristos vorbește cu Oscar Wilde pe subiectul „în căutarea plăcerii”, p. 48.

%d blogeri au apreciat asta: