Arhive categorie: Puncte de vedere

Maxima zilei – 17 august 2017 


Multi indivizi din societatea modernă sunt ca barcagii: trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor.

Henry Coandă 

Maxima zilei – 13 august 2017 


Harul nu este orb. El vede bine durerea. Dar alege să vadă mai bine iertarea lui Dumnezeu. Și nu lasă ca durerea și rănile să otrăvească inima. 

Max Lucado, Harul, p. 58.

TGC : 5 ‘Fake News’ Stories People Believe About Early Christianity


“Fake news” isn’t a new phenomenon, though. There’s quite a bit of fake news out there regarding the person of Jesus, the origins of the church, and the development of the Bible. Even though such “news” has no factual basis, it’s believed by an uncomfortably large number of people.
Here’s a sampling of five leading stories

1. Jesus was married to Mary Magdalene.

Perhaps there’s no conspiracy theory about early Christianity more sensational and captivating than the claim that Jesus was married and had children. It’s not only fodder for books like The Da Vinci Code, but it seems to pop up again and again in the mainstream media.

2. The deity of Jesus wasn’t decided until the Council of Nicea in the fourth century.

Another widespread conviction is that Jesus was merely an ordinary human who was exalted to divine status by the council of Nicea. They then suppressed (and oppressed) all who insisted otherwise.

3. Christians didn’t have a ‘Bible’ until the time of Constantine.

Also making our top-five list is the oft-repeated claim that early Christians, at least for the first four centuries, didn’t have a Bible. They were reliant merely on ever-changing oral tradition. And this problem wasn’t resolved until Constantine commissioned the production of a Bible in the fourth century (containing only the books he preferred).

4. The ‘Gnostic’ Gospels like Thomas were just as popular as Matthew, Mark, Luke, and John.

Ever since the discovery of the so-called Gnostic Gospels at Nag Hammadi in 1945, it’s been popular to insist that these “lost” Gospels were once more popular than our canonical ones. During the first few centuries, we’re told, Christians read the Gospel of Thomas with equal (if not more) regularity than the books that made it into our Bibles.

This whole narrative has a clear purpose behind it: to convince people that all Gospels are pretty much the same, and no Gospel is more valid than another.

5. The words of the New Testament were radically changed and corrupted in the earliest centuries.

Rounding out our top-five fake news stories is the claim that the text of the New Testament has been so radically corrupted, edited, and changed that we can’t really know what the original authors said. Made famous by Bart Ehrman’s bestseller Misquoting Jesus, this story has been repeated ad infinitum.

But there’s no evidence for this level of radical corruption. Can we see scribal changes and mistakes in our New Testament manuscripts? Of course, but that’s true for every document of antiquity. The New Testament. 
These five examples of “fake news” about early Christianity get repeated so often people believe they must be true. Just like in the political world, however, we need to carefully examine the facts before we repeat the claims.
https://www.thegospelcoalition.org/article/5-fake-news-stories-people-believe-about-early-christianity

Ana Blandiana : Cea mai mare victorie a comunismului a fost crearea omului fără memorie 


„Cea mai mare victorie a comunismului – o victorie relevată dramatic abia după 1989 – a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism” – Ana Blandiana

http://epochtimes-romania.com/news/memorialul-victimelor-comunismului-de-la-sighet-aniversarea-unui-miracol–262244

Maxima zilei – 20 iunie 2017


Cei care cred că harul face sfințirea opțională se înșeală amarnic.

John MacArthur, Adevărul despre domnia lui Cristos, p. 65.

Maxima zilei – 17 iunie 2017


Calea lui Cristos spre glorie a fost calea suferinței pe nedrept.

John MacArthur, Adevărul despre domnia lui Cristos, p. 55.

Maxima zilei – 16 iunie 2017


Suferința nu doar că ne face mai puternici acum – ea ne face capabili să suportăm cu răbdare, ne crește credința, ne învață să ne încredem în Dumnezeu și ne călăuzește să depindem de Cristos și de Cuvântul Său – dar totodată ne influențează felul în care vom funcționa mai târziu.

John MacArthur, Adevărul despre domnia lui Cristos, p. 54.

Maxima zilei – 9 iunie 2017 



A fi martir nu te mantuiește.

John MacArthur, Adevărul despre domnia lui Cristos, p. 40.

John MacArthur despre scopul bisericii



„Dar la fel de importante ca părtășia, învățătura și lauda, principala menire a bisericii este aceea [de] a-L glorifica pe Dumnezeu”. 

John MacArthur, Adevărul despre domnia lui Cristos, p. 20.

Maxima zilei – 3 iunie 2017



Oamenii devin asemenea celor a căror influență îi domină.

John MacArthur, Adevărul despre domnia lui Cristos, p. 19

Maxima zilei – 28 mai 2017


Înainte de a te deschide spre ceilalți, nu se cuvine oare să te cunoști pe tine însuți? Cum să știi unde începe diferența, dacă nu știi unde anume se oprește identitatea?

Jean Sévillia, Incorectitudinea istorică, p. 12.

Lucian Boia – Astăzi nu mai e politic corect să definim proiectul european drept „creștin”


E clar că astăzi nu mai e politic corect – și nici măcar sociologic sau cultural corect – să definim proiectul european drept „creștin“; altele sunt trăsăturile sale definitorii. Dar asta nu poate schimba trecutul, sau nu trebuie să-l schimbe. Civilizația Europeană s-a înălțat pe un fundament creștin; și a ocoli acest adevăr, pe diverse motive de oportunitate politică (cum ar fi să nu-i jignim pe „ceilalți“) corespunde pur și simplu unui fals prin omisiune.

Lucian Boia, Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei, Editura Humanitas, București, 2016, p. 23.

Conferința științifică „Reforma și limbajul credinței“ Sesiunea de întrebări și răspunsuri (partea II)


În această sesiune răspunde întrebărilor doamna conferențiar Mihaela Bucin, domnul conferențiar Cristian Caraman și domnul profesor Otniel Bunaciu.

Pe doamna profesoara Mihaela Bucin am întrebat-o care a fost motivația statului maghiar atunci când a permis ca baptiștii de etnie română să fie angajați în administrația locală ca reprezentanți ai românilor din Ungaria.

Reforma Protestantă în Transilvania : cauze, evoluție și efecte


Institutul Teologic Penticostal din București în colaborare cu Editura Ratio et Revelatio a organizat marți, 24 noiembrie 2015 un eveniment științific despre „Reforma protestantă din Transilvania : cauze, evoluție și efecte” Cu acest prilej a fost prezentată și cartea doamne Ana Dumitran, Religie ortodoxă – Religie reformată.

Reforma Protestantă în Transilvania : cauze, evoluție și efecte este tema dialogului între istoricul Ana Dumitran și Emanuel Conțac pe marginea cărții Religie Ortodoxă, Religie reformată. Ipostaze ale identității confesionale a românilor din Transilvania în secolele XVI -XVII. 

 Lucrarea doamnei Dumitran este „un studiu istoric minuțios asupra influenței Reformei protestante asupra românilor ortodocși din Transilvania. Cercetarea urmărește modul în care acțiunile autorităților maghiare au avut drept rezultat revigorarea și transformarea Bisericii Ortodoxe a românilor.”

http://ratioetrevelatio.com/en/historia/74-religie-ortodoxa-religie-reformata-ipostaze-ale-identitaii-religioase-a-romanilor-din-transilvania-in-sec-xvi-xvii-.html

Cartea, apărută la Editura Ratio et Revelatio, este interesată și bine documentară venind cu informații inedite despre relația dintre ortodoxie și protestantism, despre relația dintre Biserica Ortodoxă și protestantism în Transilvania secolelor XVI – XVII. Totodată, lucrarea este o lectură utilă în acest an 2017 când sărbătorim 500 de ani de Reformă.

Maxima zilei – 28 aprilie 2017 


Biserica nu este o expoziție de sfinți, mai degrabă este o școală în care se pregătesc credincioșii „nedesăvârșiți”, o grădiniță în care cresc credincioșii „mici”, un spital în care se vindecă cei „bolnavi” sufletește.

Henry Ward Beecher 

Maxima zilei – 27 aprilie 2017


Nu mi-a fost niciodată ruşine să mă declar un calvinist. Nu ezit să iau numele de baptist, dar dacă sunt întrebat care este crezul meu, răspund: Isus Hristos.

Charles Haddon Spurgeon

Maxima zilei – 19 aprilie 2017


Soarta este scuza celor slabi și opera celor tari.

Nicolae Titulescu

Teodor Baconschi : Dintr-o explozie de vitalitate, după doliul Postului mare, am transformat Sfintele Paști nu doar într-o chermeză comercială, ci și într-un festival de iepuroi pe steroizi, instalați în geologia de carton a unor ouă de dinozauri


Bizantinii, strănepoții lui Euripide, au jucat o singură piesă de teatru: ”Christos Paschon” (Christus Patiens), care înfățișa în versuri Patimile Domnului. Noi, mai balcanici, deși trăitori într-un imaginar ”Bizanț după Bizanț”, ne-am pierdut simțul dramei cosmice pe care răstignirea, moartea și Învierea lui Iisus Hristos o desfășoară anual, prin memoria liturgică a Bisericii.Dintr-o explozie de vitalitate, după doliul Postului mare, am transformat Sfintele Paști nu doar într-o chermeză comercială, ci și într-un festival de iepuroi pe steroizi, instalați în geologia de carton a unor ouă de dinozauri. Nu ne întrece nimeni în arta de a copia Apusul consumator mai prost chiar decât copiem Orientul pravoslavnic. – Teodor Baconschi

Venirea lui Hristos în lume a fost și este cel mai mare și important eveniment de-a lungul istoriei


Venirea lui Hristos în lume a fost și este cel mai mare și important eveniment de-a lungul istoriei. Însă, atunci când El a venit, evreii nu L-au primit, nu L-au cunoscut și nu L-au acceptat ca Mesia.   

Daniel Lavric 

Iosif Ţon: Scrisoare deschisă adresată Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


http://iosifton.ro/blog/scrisoare-deschisa-adresata-preafericitului-daniel-patriarhul-bisericii-ortodoxe-romane_2017_04_05_blog

Interviu cu Ing arh. Ilie Pop (86 de ani) realizat de Marius Silveșan


Domnul inginer arhitect Ilie Pop era la momentul interviului (noiembrie 2016) cel mai vârstnic membru în viață  al Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București și unul dintre cei mai vârstnici credincioși baptiști din România.

*

Interviul a fost realizat în București la data de 8 noiembrie 2016 de către Marius Silveșan.

Câteva date biografice despre interlocutorul meu, fratele Ilie Pop.
Ilie Pop s-a născut la data de 16 iunie 1930 în comuna Ciceul Giurgești, județul Bistriţa-Năsăund și a murit în februarie 2017 în București.

Primul contact cu biserica baptistă Basarab, actuala Golgota, l-a avut la data de 22 decembrie 1937.  În data de 7 iunie 1959 s-a căsătorit în biserica din Basarab cu Elisabeta (Lizica) Ifrim. Serviciul de cununie religioasă a fost oficiat de Fr. Iochim Țunea, pastorul bisericii. Domnul a binecuvântat tânăra familie, la data de 15 mai 1963, cu un fiu, Octavian. În anul 1970, a fost cooptat în comitetul bisericii, în lucrarea de tineret şi responsabil cu activitatea corului și a cântat în corul bisericii peste 50 de ani.

• A scris articole despre istoria Bisericii Golgota în revista „Creştinul azi“ sau în revista „Golgota“;
• ATLAS-GHID (1999) Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din București. În calitate de coautor, a scris despre Biserica Golgota, bisericile baptiste, cele ale fraților Creştinii după Evanghelie-botezați şi biserici penticostale, proiectate de dânsul.
• Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti – bilingvă (2005), Bucureşti – cu destinaţie internaţională, unde a scris despre bisericile baptiste sau cele de la Creștinii după Evanghelie şi penticostali pe care dânsul le-a proiectatat.

În 2012 a creat pe Facebook un Cont pe care l-a administrat timp de doi ani: Biserica Creștină Baptistă „GOLGOTA”, iar în ajunul aniversării a 100 de ani 1912–2012 – prima biserică baptistă română din București – a lansat Cartea „Un secol de har” în 2012 (propusă de dânsul, și pe cheltuiala sa), scrisă împreună cu Silviu Jurjeu nepotul său.
Timp de 42 ani 1970–2012, a fost proiectantul bisericii din Basarab, și a urmărit lucrările în execuție, ca pentru Domnul, fără a încasa ceva pentru această activitate. A Lui să fie gloria, slava și mărirea în veci de veci!
A proiectat alte 45 de biserici evanghelice.

A trecut la Domnul în luna februarie 2017. Vezi anunțul aici:

Fratele Ilie Pop și-a sfârșit alergarea pământească la vârsta de 86 de ani

Informațiile bibliografice au fost luate din cartea

,

lucrare disponibilă online prin accesarea link-ului din titlul acesteia.

Alfa Omega TV: Cele șapte sfere ale societății și influența creștinilor în acestea – Lucian Oniga


Acum 40 de ani, Loren Cunningham (fondatorul Tineri pentru misiune), Bill Bright (fondatorul Alege viața) și Francis Schaeffer (fondator al Centrului L’Abri), au ajuns în mod independent la concluzia că orice societate contemporană este construită, sau cuprinde șapte sfere, șapte domenii. Ei erau interesați de evanghelizarea și ucenicizarea națiunilor și se gândeau cum ar putea influența în mod strategic națiunile cu Evanghelia lui Hristos. De aceea, s-au gândit să separe societatea în șapte sfere.
Fiecare societate are un sistem de guvernare – juridic, legislativ, administrativ – dacă acestea trei sunt locurile unde se iau deciziile majore, unde legile sunt promovate (fie legi pozitive sau negative), se împarte dreptatea și se administrează banul, dacă aceste sfere sunt atât de importante, trebuie ca și creștinii să pătrundă în ele, aducând dreptatea, neprihănirea, mila.
O altă sferă a societății este educația. De la grădinițe, școli, facultăți, este sfera în care fie sunt spuse minciuni despre Dumnezeu, fie sunt spuse adevăruri despre Dumnezeu. Și în sfera educației e important ca să pătrundă Evanghelia, să trimitem tineri bine pregătiți în ale educării și să pregătească ei o generație în care știința să fie îmbinată cu credința, să fie predate adevărurile despre Dumnezeu în mod corect.
Un alt domeniu al societății este media. Vedem cum prin media, oamenii sunt informați, dezinformați sau manipulați. Li se „vând” valori, sau dimpotrivă, non-valori. Ei au spus că media trebuie să fie influențată de creștini, care să pătrundă acolo, să înființeze televiziuni, radiouri, presă scrisă și prin acestea să aibă impact pozitiv cu Evanghelia.
O altă sferă a societății, este cea a artei, a culturii și a divertismentului. Astăzi, din păcate, nu prea suntem activi și prezenți în această sferă. E important să avem oameni creștini ai artei, ai culturii. Astăzi, în România, oamenii de cultură sunt repere, iar noi ca și creștini nu prea avem reprezentanți acolo. Trebuie să pătrundem și în domeniul acesta, să avem oameni care să scrie nuvele, teatru, care să se implice în acest domeniu răspândind valorile creștine.
De asemenea, este sfera religiei, unde mai toți suntem implicați, cu câteva excepții. Religia nu se referă la un gen de legi scrise sau nescrise, ci mai degrabă la această re-legare a relației omului cu Dumnezeu, unde omul se poate închina în Duh și adevăr. Sfera religioasă este extrem de importantă pentru că ea Îl poate îndepărta pe Dumnezeu, sau Îl poate apropia.
Familia este o altă sferă a societății. Nu există societate fără familie. Astăzi ea este extrem de lovită. Chemarea credincioșilor este să pună mare preț pe familie, ancorându-se în Scriptură, iubindu-se unul pe altul la fel cum Dumnezeu ne-a iubit pe noi și în felul acesta având șansa extraordinară de a răspândi binecuvântări generațiilor următoare. În cazul nevegherii sau a unor probleme de familie, îți poți blestema copiii și generațile următoare.
A șaptea sferă a societății e cea de afaceri, a locului de muncă. Orice om are nevoie de bani și mai toți oamenii lucrează undeva, dar și sfera aceasta este o sferă spirituală în care oamenii trebuie să își asume rolul de creștini prin etica muncii, prin respectarea valorilor ce include munca cinstită, plata taxelor, excelența.
În toate aceste sfere, Biserica trebuie să gândească strategic și să pătrundă, trimițând oameni echipați și spunându-le că Biserica nu se rezumă la o întâlnire duminica, joia, marțea, ci că ea trăiește Evanghelia în fiecare zi, în fiecare clipă. Dacă în ziua de duminică Biserica celebrează împreună, ea își trăiește viața adevărată începând de luni.
Noi creștinii, am separat lucrurile, între sacru și profan. Unii fac despărțirea considerând că „biserica e biserică și afacerile sunt afaceri”, ceea ce este incorect din punct de vedere biblic. Creștinul trebuie să fie o lumină oriunde ar fi, indiferent ce ar face. De aceea, când ucenicii din biserică sunt învățați că ei sunt chemați la rândul lor să facă ucenici indiferent de locul în care se află, Biserica poate lumina și are șansă 100%, prin puterea lui Dumnezeu, să transforme cultura română, astfel punând în practică Rugăciunea Domnească pe care o fac toți românii, „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe pământ”.
http://alfaomega.tv/stiri/romania-puls-spiritual

Stelian Tănase: Mass-media, facebook-ul, Hollywoodul, furnizează realități virtuale, basme, fantezii, etc. La vot este vorba despre viața concretă, cu salarii, locuri de muncă, șomaj, copii, pensii, boli și spitale


Mass-media, facebook-ul, Hollywoodul, furnizează realități virtuale, basme, fantezii, etc. La vot este vorba despre viața concretă, cu salarii, locuri de muncă, șomaj, copii, pensii, boli și spitale. Confruntați cu această realitate, americanii au lăsat Hollywoodul la menirea lui – să-i distreze, să le furnizeze  iluzii, dar de mers, au mers  pe mina lui Trump care le-a vorbit despre ce îi doare. Trump a atins niște răni. S-a referit la frustrări, la îngrijorări și temeri din Amrica profundă.

http://www.stelian-tanase.ro

Baptiștii nu sunt nici sectari și nici rătăciți. „’Rătăcirea’ în materie de crez nu vine din distanțarea față de o anumită Biserică, ci din distanțarea față de Cuvântul lui Dumnezeu și față de practica primelor comunități creștine, așa cum o prezintă Scriptura”


Pastorul Vasile Bel a publicat pe blogul Istorie Baptistă un articol despre modul în care este văzut de ceilalți datorită credinței baptiste, despre alteritate și diferențele de percepție în materie de credință și practică religioasă. O incursiune în perpetuarea unor clișee lingvistice precum cel de „sectar”, „rătăcit” și altele similare.

Plecând de la un fapt contemporan autorul se întoarce în istorie pentru a arăta, demonstra, că acest limbaj nu este unul nou, ci îl întâlnim atât la clericii ortodocși din perioada interbelică, precum și cea a anilor 40, cât și la autoritățile statului sau în diferite documente oficiale. În cadrul articolului menționat sunt prezentate și opiniile unor oameni de cultură față de baptiști, de cele mai multe ori defavorabile și partizane unui anumit mod de înțelegere a vremurilor și oamenilor. Remarc în acest context și menționarea la Gala Galaction a termenului neoprotestant.

În 1939 marele prelat și cărturar Gala Galaction la traducerea Bibliei nu se poate abține să nu-și arate ura față de alți creștini care nu cred ca dumnealui și în prefață scrie: „Poporul românesc, închinându-se de la începutul veacului al XVIII-le în două biserici, a trăit mai departe o viață bisericească nebântuită de tulburări iscate din pricina credinței, cinstind aceeași Sfântă Scriptură, și nemolipsit de propaganda sectelor protestante și neoprotestante” (subl. M.S.)

Articolul poate fi citit accesând link-ul de mai jos.

http://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2016/11/sunt-baptist-sectar-imi-zice.html

În completare la ceea ce scrie pastorul Vasile Bel aș dori să redau câteva pasaje dintr-un răspuns al Comunității Creștine Baptiste din Banat, datat cel mai probabil la începutul anului 2001 ca răspuns la o adresă din ianuarie 2001 a Episcopului Caransebeșului, Dr. Laurențiu Streza.

La afirmația că baptiștii sunt „sectari” se precizează: „ (…) nu suntem „sectari” și nici nu ne socotim credința „rătăcită” (…).

Nu ne considerăm „sectari” din moment ce acceptăm  și accentuăm ca bază doctrinară întreaga învățătură a Sfintei Scripturi. Dacă credința noastră e una „rătăcită”, atunci  ne rămâne consolarea  că în lume mai sunt 40 de milioane de „rătăciți”, ca și noi, adică practicanți ai credinței baptiste.

Baptiștii nu sunt o apariție postrevoluționară în peisajul religios românesc. Avem o istorie întinsă pe parcursul a unui secol și jumătate de existență. Ne este dragă această istorie, dar validitatea credinței baptiste nu o dă crezul nostru biblic și practica Bisericii  strămoșești (adică a strămoșilor noștri creștini).

Practicarea crezului Primei Biserici Creștine adică : „învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii și rugăciunea”, (Fapte 2:42) este și practica întâlnită în toarte Bisericile Baptiste. „Rătăcirea” în materie de crez nu vine din distanțarea față de o anumită Biserică, ci din distanțarea față de Cuvântul lui Dumnezeu și față de practica primelor comunități creștine, așa cum o prezintă Scriptura.”

Este clar că avem o construcție a alterității dat fiind faptul că cel de lângă noi este diferit, dar avem obligația de a vedea și înțelege înainte de a judeca. Prin urmare, este un exercițiu util ca înainte de a pune etichete celor din jur să ne asigurăm că îi cunoaștem și că știm despre ce este vorba.

Maxima zilei – 4 noiembrie 2016


alexandru-paleologu-mostenirea-crestina-a-europei

E uimitor cum atâția credincioși se mulțumesc cu actele exterioare ale devoțiunii, dar nu își schimbă comportarea, în fapt doar aparent creștinească.

Alexandru Paleologu, Moștenirea creștină a Europei, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  p. 12.

Costel Ghioancă – Ce să facem când familia este sub asediu?


familia (crestintotal.ro)

În ultima perioadă de timp am asistat la atacuri tot mai susținute și mai sistematice la adresa familiei creștine. Sigur, ultima dezbatere aprinsă – referendumul pentru modificarea Constituției în privința definirii familiei – nu constituie doar o încolțire a valorilor moral-creștine (cum este cazul în alte situații), ci are în vizor însăși deconstrucția ideii de familie, o lovitură în fibra fundamentală din care este țesută celula societății, o ridiculizare a conceptului de umanitate. Subiectul este, oricum, extrem de sensibil, iar când în joc sunt implicate și instituții, evident că panica unora – în paralel cu extazul altora – atinge cote care ies din matricea unui ”calm social”.

Atacul continuă cu arsenalul ”nevinovatului Halloween”, o sărbătoare fățiș ocultă, menită să domesticească lumea spiritelor rele – de parcă nu s-ar simți și așa destul de mult ”acasă” în lumea noastră – , impusă prin presiune socială chiar și copiilor de grădiniță.
Putem să adăugăm multe alte strategii de destabilizare a familiei: violența și imoralitatea din mass media – chiar și din desenele animate – ”educația sexuală” livrată elevilor în școli, carierismul, materialismul, nerespectarea rolurilor rânduite de Dumnezeu în familie etc.
Ce să facem când familia este sub asediu? Încerc să indic o serie de repere care poate vor fi utile pentru unii dintre noi:

1. Îndepărtarea ”elementului-surpriză” și a așteptărilor nerealiste
Să nu lăsăm ca aceste atacuri să ne ia prin surprindere. Păstrând o viziune biblică asupra lumii, ne amintim că trăim într-o lume căzută, nerăscumpărată încă pe deplin. Statul nu va sluji Biserica, iar când o va face, va emite o factură mult prea scumpă. Istoria încă vorbește.

2. Să nu fim nepăsători
Chiar dacă nu trăim cu iluzia unui ”stat creștin/moral”, nu înseamnă că trebuie să renunțăm să fim „sare și lumină” în societatea în care trăim. Izolaționismul nu este sănătos nici pentru Stat și nici pentru Biserică. Este nevoie să ne pronunțăm asupra direcțiilor în care merge societatea și cred într-o implicare a creștinilor în toate sferele societății, cea politică, culturală, socială, economică etc. Dumnezeu a folosit și poate folosi asemenea slujiri. Cu toate acestea, să nu uităm că luptele spirituale pot fi câștigate doar prin adevărul Evangheliei. De aceea răspunsul nostru trebuie să fie după modelul Domnului Isus: Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. (1 Petru 2:12-15)

3. Paradoxal, adevărata luptă nu e în Societate, ci în Biserică
Noi nu putem câștiga lupta cu Statul (nici măcar nu este lupta noastră). Singurul care îi ridică și coboară pe împărați, Cel de stabilește cursul istoriei este Dumnezeul Suveran. Pentru mulți, iluzia este că dacă vor lupta cu Statul va fi apărată familia. Nu rezonez cu această perspectivă. Cred că trebuie să avem o mărturie pentru Stat, să ne exprimăm public într-un mod christic, însă avem de luptat – în sensul bun al cuvântului – în Biserică. Acolo avem ”societatea lui Dumnezeu”, acolo găsim oameni modelați de Evanghelie și favorabili valorilor creștine. De membrii noștri trebuie să avem grijă: să investim în familii, să predicăm Scriptura – nu povești nemuritoare – să indicăm cu precizie care este modelul biblic al familiei, să ne pronunțăm fără frică asupra rolurilor în familie, să promovăm o cultură a ”altarului familiei”, ca loc de părtășie regulată și închinare înaintea lui Dumnezeu, să promovăm smerenia și decența, nu divertismentul religios, să vorbim despre suferință nu despre Evanghelia prosperității, să prețuim mai mult identitatea creștină decât membralitatea eclezială, să postim împreună cu copiii noștri și câte altele…
Dacă bisericile sunt sănătoase spiritual, nimic nu va putea să distrugă familiile noastre, fiindcă atunci când Statul va veni să ne ceară ceea ce este contrar voii Domnului, vom prefera mai degrabă să murim decât să renunțăm la ce credem. Biserica și-a apărat valorile cu Evanghelia și cu sânge – al ei nu al altora –, nu prin politică! Întrebarea cu adevărat relevantă este: cât de pregătite sunt Bisericile? Aici este lupta! Să nu ne trezim că ducem „războaiele altora”.
4. Să ne încredem în Dumnezeu
Știu că sună a ”clișeu”, dar se întâmplă adeseori să ratăm cel mai evident lucru. Devenim tot mai sofisticați, ne considerăm atât de înțelepți încât „încrederea în Dumnezeu” devine doar o lozincă religios-corectă, iar nu o realitate plină de har și de speranță. Mărturia Bibliei ne arată că Dumnezeu a răsturnat de atât de multe ori planurile celui rău, că a schimbat cursul istoriei, că El este în controlul tuturor lucrurilor. Ce adevăruri minunate în care să ne găsim odihna sufletelor noastre!

Pastor, Costel Ghioancă

Material publicat pe bisericaadonai.ro și preluat cu permisiunea autorului

The Atheist Delusion Movie (2016) 


Having to prove the existence of God to an atheist is like having to prove the existence of the sun, at noon on a clear day. Yet millions are embracing the foolishness of atheism. “The Atheist Delusion” pulls back the curtain and reveals what is going on in the mind of those who deny the obvious. It introduces you to a number of atheists who you will follow as they go where the evidence leads, find a roadblock, and enter into a place of honesty that is rarely seen on film. 

Stelian Tănase: Nu există nicio legătură între fanatismul religios și a accepta/a respinge familia formată din persoane de același sex.


Nu există – după opinia mea – nicio legătură între fanatismul religios și a accepta/a respinge familia formată din persoane  de același sex. Or fi trei milioane de fanatici religioși (câți au semnat memoriul împotriva modificării Constituției în România!? Ortodoxiști radicali, tradiționaliști și bigoți care refuză sa accepte homosexualitatea ca pe ceva normal !? Ma îndoiesc fff tare. Poți foarte bine să nu accepți homosexualitatea și să fii ateu, sau un practicant moderat al unui cult. De ce nu!?

http://www.stelian-tanase.ro/sunt-un-fanatic-religios/

Avem multe activități și puțină închinare


john-macarthur-jr-prioritatea-suprema

Avem multe activități și puțină închinare. Suntem mari în slujire și mici în adorare. Suntem catastrofal de pragmatici. Nu vrem să știm decât despre ceea ce este eficient. Vrem formule și scamatorii, și cumva în cursul procesului lăsăm la deoparte lucrul la care ne-a chemat Dumnezeu, [acela de a ne închina Lui].

John MacArthur Jr., Prioritatea supremă. Despre închinare, Societatea Misionară Română, 1986, p. 24

Ziarul Adevărul: Klaus Iohannis, somat „să se exprime pro creştinism“


Klaus Iohannis, somat „să se exprime pro creştinism“: „Dacă nu, ne vom exprima noi pro schimbare, inclusiv a dumneavoastră“

http://adevarul.ro/locale/timisoara/klaus-iohannis-somat-sa-exprime-pro-crestinism-daca-nu-vom-exprima-pro-schimbare-inclusiv-dumneavoastra-1_58067fc05ab6550cb8aecb79/index.html

Președintele României, domnul Klaus Iohannis este chemat de Alianța evanghelică din România prin vocea pastorului Viorel Iuga, președintele în exercițiu al Alianței, să susțină familia tradițională.

%d blogeri au apreciat asta: