Capitolul III. Despre decretele eterne ale lui Dumnezeu
1. Dumnezeu a rânduit din veşnicie, prin sfatul voii sale desăvârşite în înţelepciune şi sfinţenie, fără constrângere şi fără schimbare, tot ce se întâmplă în lume; totuşi, aceasta nu înseamnă că El este autorul păcatului, că forţează voinţa creaturilor Sale sau că împiedică libertatea sau contingenţa (neprevăzutul?) cauzelor secundare, ci mai degrabă le stabileşte (întăreşte?).
2. Cu toate că Dumnezeu ştie tot ce poate sau ar putea (? are permisiunea sau posibilitatea ?) să se întâmple în orice condiţii posibile, totuşi El nu a hotărât nici unui lucru să aibă loc doar pentru că l-a prevăzut ca existând în viitor sau ca putând să aibă loc în anumite condiţii. (?)
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Confesiunea de la Westminster – 2 – Despre Dumnezeu si despre Sfinta Treime via Persona
Istorie Evanghelica 