Cristian Romocea – Church-State Relations in Post-1989 Romania via Persona
Introduction
There are several aspects that could be encompassed in an investigation of the relationship between the Romanian Orthodox Church (ROC) and the state twenty years after the fall of Communism. In order to examine how the ROC perceived its newly found identity in the aftermath of the revolution, I proceed from the issue of public repentance in relation to the church’s collaboration with the Communist authorities. Furthermore, I analyze the issues surrounding church-state autonomy, which will provide further insights into the difficulties the church is facing in the democratic Romanian society. The efforts of the ROC theologians on the one hand, and of the secular intelligentsia on the other hand, to address the role of the church in society and politics in an informed way will be addressed in the following sections of this article. I will conclude by providing an insight into the interaction that exists between the ROC and other religious denominations in Romania and the implications these have for church’s presence as a factor of moral regeneration in today’s society.
The aim of this article is to describe the challenges that contemporary Romanian Orthodoxy is facing in the public arena and to show the ways in which its clergy and theologians address them. As I will suggest, the Orthodox Church struggles in present-day Romania with a discrepancy between the official prodemocratic statements of some of its clergy and the church’s anti-Western and negative perception of modernity. The underlying assumption I am bringing to this analysis is that such antinomy is related to the historical self-identity of the ROC as a national church endowed with special status and responsibilities toward the state and its people.
Political Identity of Post-1989 Romanian Society
The collapse of Communism in the countries of the Eastern bloc has been perceived as a great liberating event marking the beginning of …
You can read entire article about the relations between Church and State in Post Communist Romania and find out more about Cristian Romocea by accessing the link below.
Cristian Romocea – Church-State Relations in Post-1989 Romania
Source: Persona
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – 8 – Despre Cristos – Mijlocitorul via Persona
Capitolul VIII. Despre Cristos – Mijlocitorul
1. Dumnezeu a binevoit, în planul Lui veşnic, să aleagă şi să rânduiască pe Domnul Isus, Fiul Său cel Unul născut, să fie Mijlocitorul între Dumnezeu şi om, Profet, Preot şi Împărat; Capul şi Mântuitorul Bisericii Sale; Moştenitor al tuturor lucrurilor şi Judecător al lumii; Căruia El I-a dat, încă din veşnicie, un popor care să fie smânţa Lui şi care să fie, prin El, la timpul [portivit], răscumpărat, chemat, justificat, sfinţit şi glorificat.
2. Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Trinităţii, fiind Dumnezeu adevărat şi veşnic, de o substanţă şi deopotrivă cu Tatăl, la împlinirea vremii, a luat asupra Lui natura umană, cu toate proprietăţile ei esenţiale şi cu toate slăbiciunile ei caracteristice, dar fără păcat; fiind conceput prin puterea Duhului Sfânt, în pântecele Mariei, din natura ei. Astfel încât două naturi complete, perfecte şi distincte, dumnezeirea şi umanitatea, au fost unite în mod inseparabil într-o singură persoană, fără schimbare, amestecare sau confuzie. Şi Persoana aceasta este Dumnezeu adevărat şi om adevărat şi, în acelaşi timp, un (singur) Cristos, singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om.
3. Domnul Isus, în natura Sa umană unită astfel cu cea divină, a fost sfinţit şi uns cu Duhul Sfânt peste măsură; ascunzând în Sine toate comorile înţelepciunii şi ştiinţei; în care Tatăl a binevoit să locuiască toată plinătatea [dumnezeirii]: astfel încât, fiind sfânt, neprihănit, nepătat, plin de har şi adevăr, să poată fi pe deplin pregătit pentru a îndeplini rolul de Mijlocitor şi Garant. Rol pe care nu Şi l-a asumat singur, ci la care a fost chemat de Tatăl Său, care a pus în Mîna Sa toată puterea şi toată judecata şi I-a poruncit să o îndeplinească.
4. Acest rol Domnul Isus l-a îndeplinit de bună voie; şi pentru aceasta El a fost născut sub Lege, pe care a împlinit-o în mod desăvârşit. A îndurat cele mai grele chinuri în sufletul Său şi a suferit cele mai mai dureri în trupul Său; a fost crucificat şi a murit; a fost îngropat şi a rămas sub puterea morţii, dar fără să vadă putrezirea. A treia zi a înviat dintre cei morţi, cu acelaşi trup în care a suferit; cu care s-a înălţat la cer, unde şade la dreapta Tatălui, mijlocind [pentru noi]; şi va reveni să judece oamenii şi îngerii la sfârşitul lumii.
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Confesiunea de la Westminster – 2 – Despre Dumnezeu si despre Sfinta Treime via Persona
Confesiunea de la Westminster – 3 – Despre decretele eterne ale lui Dumnezeu via Persona
Confesiunea de la Westminster – 4 – Despre creatie via Persona
Confesiunea de la Westminster – 5 – Despre providenta via Persona
Confesiunea de la Westminster – 7 – Despre legamintul lui Dumnezeu cu omul via Persona
Partajează asta:
Calvin si baptistii – 4 – Concluzii
Ce au retinut deci baptistii de la Calvin? Avem in vedere aici baptistii in general fara a ne ocupa de specificitatea baptistilor in Franta si problema separarii intre biserica si stat, unde ei difera de Calvin. Sigur ca unul dintre elementele principale este teocentrismul. Calvin a subliniat importanta doctrinei despre Dumnezeu: atitudinea lui fata de Dumnezeu a fost una de coplesitoare reverenta. Calvin prezinta in analizele lui teologice un Dumnezeu maret, un Dumnezeu caruia ii revine toata slava – SOLI DEO GLORIA.
Preocuparea lui Calvin, am putea spune chiar obsesia lui – sa nu uitam ca Calvin a fost un om foarte pasionat, era ca nimeni sa nu stirbeasca din gloria lui Dumnezeu. Nimeni sa nu-si atribue ceea ce ii revine doar lui Dumnezeu, nimeni, nici papa, nici clerul, NIMENI. Calvin este teologul slavei lui Dumnezeu, al maretiei lui Dumnezeu, al unui Dumnezeu care ne depasteste de departe, dar care vine spre cel pe care l-a creat dupa chipul si asemanarea Sa. A marturisi maretia lui Dumnezeu insemna, pentru Calvin, a nu pretinde in nici un fel ca putem dispune de El, nici macar mental, intelectual. Dumnezeu depaseste orice cunostinta umana, adica este deasupra ratiunii umane, al capacitatii ratiunii umane de a-l explica, depaseste intelegerea umana si nu poate intra in nici o ecuatie umana.
A marturisi majestatea lui Dumnezeu inseamna si a recunoaste ca El este Rege si ca El domneste peste Imparatia Lui. Comentind prima dintre cele zece porunci Calvin scrie: „Dumnezeu vrea sa aiba preeminenta in toate, El este mai presus de tot, El vrea sa se bucure de dreptul pe care il are asupra poporului sau. El vrea prin urmare ca orice supersitie si orice impietate care ar putea sa umbreasca gloria Lui sa fie indepartata din poporulLui.” (traducere libera personala) Calvin insista ca, slava si recunostinta trebuie atribuite lui Dumnezeu in toate si mai ales in ce priveste mintuirea omului.
Omul nu se poate glorifica cind este vorba de mintuirea lui si nu isi poate atribui nici un merit. Omul nu isi poate cistiga mintuirea; el nu poate decit sa o primeasca, sa ii multumeasca lui Dumnezeu printr-o atitudine pe care sa o manifeste in viata, si sa o pastreze, umblind pe calea credintei si facind faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregatit mai dinainte pentru el (Efes. 2:10).
Articole similare
Calvin si Baptistii – 1 – Introducere via Persona
Calvin si baptistii – 2 – Origini baptiste. Anabaptistii via Persona
Calvin si baptistii – 3 – Origini baptiste. Puritanismul englez via Persona
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – 7 – Despre legamintul lui Dumnezeu cu omul via Persona
Capitolul VII. Despre legământul lui Dumnezeu cu omul
1. Distanţa dintre Dumnezeu şi creatura Sa este atât de mare încât, deşi creaturile înzestrate cu raţiune îi datorează ascultarea cuvenită ca Creator al lor, ele n-ar putea ajunge să se bucure niciodată de El, astfel ca El să le fie binecuvântarea şi răsplata, dacă nu S-ar coborâ El Însuşi de bună voie, lucru pe care a binevoit să-l facă exprimându-l sub forma legământului.
2. Primul legământ făcut cu omul a fost un legământ bazat pe fapte, prin care lui Adam i-a fost promisă viaţa şi, în el, întregii posterităţi, cu condiţia unei ascultări perfecte şi personale.
3. Deoarece prin căderea sa omul a devenit incapabil să obţină viaţa pe baza acelui legământ, Domnul a binevoit să facă un al doilea [legământ], numit în mod curent „legământul harului”, prin care El oferă păcătoşilor, fără plată, viaţa şi salvarea prin Isus Cristos, cerând de la ei credinţă în El, pentru a fi mântuiţi; şi promiţând să dea tuturor celor care sunt rânduiţi la viaţă Duhul Său cel Sfânt, prin care să le dea voinţa şi puterea de a crede.
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Confesiunea de la Westminster – 2 – Despre Dumnezeu si despre Sfinta Treime via Persona
Confesiunea de la Westminster – 3 – Despre decretele eterne ale lui Dumnezeu via Persona
Confesiunea de la Westminster – 4 – Despre creatie via Persona
Confesiunea de la Westminster – 5 – Despre providenta via Persona
Partajează asta:
Calvin si baptistii – 3 – Origini baptiste. Puritanismul englez via Persona
Puritani
Puritani (sursa, AICI)
Origini baptiste
Puritanismul englez
Mentionind anabaptismul pacifist ca prima sursa a baptistilor, trebuie sa adaugam ca puritanismul englez constitue cea de a doua sursa. Acesta a aparut la sfirsitul secolului al XVI-lea si contesta sinteza pe care Biserica Anglicana o facuse intre Catolicism si Protestantism. Puritanii considerau ca Biserica Anglicana nu a dus pina la capat Reforma si ei doreau purificarea bisericii de rezidurile catolice. In teologia lor, puritanii l-au urmat pe Calvin, care la rindul lui promova o separare totala de Biserica Catholica. Existau si printre puritani oameni care nu considerau necesara separarea dintre biserica si stat, dar existau si din aceia care considerau ca separarea dintre stat si biserica este de importanta majora si ca biserica ar trebui sa fie condusa de episcopi si nu de regina Angliei. Aceia dintre puritani care nu au aceptat sinteza dintre biserica si stat, numiti separatisti, s-au separat de Biserica Anglicana si au fondat comunitati autonome.
John Smith, fost profesor la Universitatea Cambridge si preot anglican, a imbratisat cauza separatista si a format o noua biserica, ce nu recunostea autoritatea Bisericii Anglicane. Atitudinea si actiunea lui a dus la persecutii si in anul 1608 el se refugiaza in Olanda, impreuna cu o parte dintre membrii comunitatii pe care o formase. Acolo intilneste un grup de anabaptisti, care botezau adultii pe baza marturisiri credintei lor. El face o sinteza intre anabaptisti si puritani si formeaza o noua biserica. Aceasta noua biserica este o comunitatea de credinciosi marturisitori. Pentru el, acolo unde sunt doi sau trei credinciosi regenerati prin puterea Dunului Sfint, care sunt uniti pentru a marturisi credinta lor in Isus Cristos prin rugaciune, cintare si celebrarea botezului si a Cinei Domnului, ca si prin practicare darurilor spirituale, acolo este o biserica crestina. Asa cum am mentionat deja, apartenenta la biserica depindea de marturisirea personala a credintei in Isus Cristos in apa botezului. Iata deci cele doua surse din care isi trag radacinile baptistii.
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – 6 – Despre caderea omului, despre pacat si despre pedeapsa pentru pacat via Persona
Capitolul VI. Despre căderea omului, despre păcat şi despre pedeapsa pentru păcat
1. Primii noştri părinţi, fiind seduşi de viclenia şi ispita lui Satan, au păcătuit mâncând din fructul oprit. Dumnezeu a binevoit, după sfatul Lui cel înţelept şi sfânt, să îngăduie acest păcat al lor, rânduindu-L să slujească descoperirii slavei Sale.
2. Prin păcatul acesta ei au căzut din starea de neprihănire şi din părtăşia cu Dumnezeu de la început şi au ajuns astfel morţi în păcat şi cu totul întinaţi în toate facultăţile şi părţile sufletului şi trupului lor.
3. Datorită faptului că ei au fost rădăcina întregii omeniri, vina acestui păcat a fost imputată şi aceeaşi moarte în păcat şi aceeaşi natură coruptă au fost transmise întregii posterităţi, care a descins din ei prin naştere obişnuită.
4. Din această corupere originară (?), prin care ne aflăm într-o stare de totală indispoziţie, incapacitate şi opoziţie faţă de tot ce este bine şi totalmente înclinaţi spre rău, pornesc toate faptele noastre nelegiuite.
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Confesiunea de la Westminster – 2 – Despre Dumnezeu si despre Sfinta Treime via Persona
Confesiunea de la Westminster – 3 – Despre decretele eterne ale lui Dumnezeu via Persona
Confesiunea de la Westminster – 4 – Despre creatie via Persona
Confesiunea de la Westminster – 5 – Despre providenta via Persona
Partajează asta:
Colocviul de la Providenta si asocierea lui Iosif Ton cu Miscarea Strajerilor
În perioada 27-29 ianuarie 2011 la Biserica baptistă Providența din Oradea s-a desfășurat colocviul LUCRAREA CUVÂNTULUI REVELAT ŞI A DUHULUI SFÂNT ASTĂZI
Au prezentat
- Dr. Silviu Tatu, conferenţiar la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti, care a vorbit despre Funcţiile profetului în societatea israelită a Vechiului Testament.
- Dr. Radu Gheorghiţă, conferenţiar la Seminarul Teologic Baptist din Kansas City, SUA, şi la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea Bucureşti, care a vorbit despre „Cum zice Duhul” – Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt în epistolele generale ale Noului Testament.
- Dr. Marius-David Cruceru, conferenţiar la Universitatea Emanuel din Oradea, care a vorbit despre Nimic nou sub soare, o scurtă descriere a crizei carismatice din primele secole creştine şi a răspunsului biblic oferit acesteia, cu referire specială la montanism, Augustin (şi capadocieni).
- Dr. Emil Bartoş, conferenţiar la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea Bucureşti, care a vorbit despre O incursiune în istoria mişcărilor de trezire şi înnoire spirituală din bisericile evanghelice.
sursa: Biserica Providența Oradea
Teofil Stanciu, a participat la colocviu și a scris articolul Ce am înțeles de la colocviu, pe care Alin Cristea îl sintetizează în cadrul unei postări intitulată 10 lucruri despre Colocviul de la Providența. În cadrul articolului menționat, Alin Cristea consideră articolul lui Teofil Stanciu o ,,lectură obligatorie pentru oricine e interesat de evenimentele din ultimele luni declanșate de asocierea lui Iosif Țon cu Mișcarea Străjerilor, așadar un document de interes pentru studiul istoriei evanghelicilor din România”. După cum spune și titlul articolului, Alin Cristea sintetizează în 10 puncte articolul lui Teofil Stanciu, iar primul punct, personal îl consider a fi o sinteză, concluzia analizei colocviului desfășurat la Oradea prin prisma analizei lui Teofil Stanciu. 1. “Acest colocviu a fost util, însă doar a deschis anumite „dosare” sensibile. Dacă nu va fi urmat și de alte întreprinderi similare, se va dovedi cu totul insuficient pentru nevoile actuale ale evanghelicilor români.”
Dănuț Mănăstireanu semnalează articolulul lui Teofil Stanciu sub titlul Ce am înțeles de la colocviu « Cu drezina
În cadrul articolului său, Dănuț face referire la faptul că, colocviul de la Biserica Providența din Oradea, a avut ,,teme legate de criza produsa de ralierea lui Iosif Ton la Mișcarea Strajerilor”, iar analiza lui Teofil Stanciu este caracterizată ca fiind ,,lucida si echilibrata”.
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – 5 – Despre providenta via Persona
Capitolul V. Despre Providenţă
1. Dumnezeu, marele Creator al tuturor lucrurilor, susţine, îndrumă, dispune (hotărăşte, determină?) şi guvernează toate creaturile, acţiunile şi lucrururile, de la cel mai mare până la cel mai neânsemnat, prin providenţa Sa înţeleaptă şi preasfântă, după preştiinţa Sa infailibilă şi după sfatul liber şi neschimbat al voii Sale, spre gloria înţelepciunii, puterii, dreptăţii, bunătăţii şi îndurării Lui.
2. Deşi toate lucrurile se petrec în mod imuabil şi infailibil, după preştiinţa şi hotărârea lui Dumnezeu, care este cauza primordială, prin aceeaşi providenţă El le rândueşte să aibă loc în conformitate cu natura cauzelor secundare, fie în mod necesar, liber sau întâmplător.
3. Dumnezeu, în providenţa Sa obişnuită, se foloseşte de mijloace, dar este liber să lucreze şi fără ele, peste ele sau împotriva lor, după cum doreşte.
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Confesiunea de la Westminster – 2 – Despre Dumnezeu si despre Sfinta Treime via Persona
Confesiunea de la Westminster – 3 – Despre decretele eterne ale lui Dumnezeu via Persona
Confesiunea de la Westminster – 4 – Despre creatie via Persona
Partajează asta:
Calvin si Baptistii – 1 – Introducere via Persona
- Jean Calvin
“27 mai 1564. In dupa amiaza acestei zile, citeva persoane inainteaza sub stralucirea soarelui primavaratec, spre cimitirul Plainpalais de la marginea orasului Geneva. Demne, dar vizibil afectate, ele se apropie de o groapa larga de curind sapata. In acest grup se disting Théodore de Béze succesorul, Antoine, fratele defunctului, Marie, sora lui si inca citeva persoane. Multimea de anonimi nu participa la acest eveniment; fara ceremonie, fara discursuri, fara cintari. Groapa comuna este larg deschisa in fata grupului mic de intimi… Incet, in tacere corpul defunctului este coborit in groapa invelit intr-un lintoliu. Fara sicriu, pur si simplu cusut intr-un cearceaf de pinza groasa. Nu va fi nici mormint, nici piatra memoriala si nici un alt semn vizibil. Nici un loc de reculegere… Omul care este astfel ingropat se numeste Jean Calvin.
Cel care este adesea considerat fondatorul unei civilizatii noi tocmai fusese purtat pe ultimul drum. Lumea veche, reprezentata prin unitatea crestinilor se desirase in mod iremediabil, iar el era autorul. O stia si se stia «ales si trimis» dar nimic nu trebuia sa-l deosebeasca de ceilalti muritori. Totul era dar si har acordat. Radical. Definitiv. O existenta inchinata total unui singur tel: Predicarea Adevarului Evangheliei.” Jean Luc Mouton, Calvin, Gallimard, 2009. Maretie in simplitate, imi permit sa adaug. (…)
La intrebarea daca exista sau nu o legatura intre Calvin si baptisti raspunsul este afirmativ. Exista cel putin doua elemente de baza care leaga baptistii de Calvin.
Soli Deo Gloria. Numai Dumnezeu este infailibil si totalmente demn de incredere si toata gloria ii revine doar Lui.
Sola Scriptura. Scriptura este singura autoritate si ea va servi ca norma in predicare si educare in biserica. Astfel, nu se acorda nici un fel de infailibilitate omului (cel vizat aici este papa). Sa nu uitam ca papalitatea ajunsese in epoca respectiva nu numai la apogeul puterii, dar si la apogenul coruptiei, astfel incit papa Clement al VII-lea accepta vinzarea indulgentelor pentru iertarea pacatelor. El avea de fapt nevoie de bani pentru construirea bisericii Sf. Petru din Roma. Pentru Calvin orice invatura trebuie sa fie supusa unei analize critice.
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – 4 – Despre creatie via Persona
Capitolul IV. Despre creaţie
1. Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, a binevoit, pentru a-şi manifesta gloria puterii, înţelepciunii şi bunătăţii Lui veşnice, la început, să creeze, sau să facă din nimic lumea cu toate lucrurile din ea, vizibile sau invizibile, în decurs de şase zile, şi toate au fost foarte bune.
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Confesiunea de la Westminster – 2 – Despre Dumnezeu si despre Sfinta Treime via Persona
Confesiunea de la Westminster – 3 – Despre decretele eterne ale lui Dumnezeu via Persona
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – 3 – Despre decretele eterne ale lui Dumnezeu via Persona
Capitolul III. Despre decretele eterne ale lui Dumnezeu
1. Dumnezeu a rânduit din veşnicie, prin sfatul voii sale desăvârşite în înţelepciune şi sfinţenie, fără constrângere şi fără schimbare, tot ce se întâmplă în lume; totuşi, aceasta nu înseamnă că El este autorul păcatului, că forţează voinţa creaturilor Sale sau că împiedică libertatea sau contingenţa (neprevăzutul?) cauzelor secundare, ci mai degrabă le stabileşte (întăreşte?).
2. Cu toate că Dumnezeu ştie tot ce poate sau ar putea (? are permisiunea sau posibilitatea ?) să se întâmple în orice condiţii posibile, totuşi El nu a hotărât nici unui lucru să aibă loc doar pentru că l-a prevăzut ca existând în viitor sau ca putând să aibă loc în anumite condiţii. (?)
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Confesiunea de la Westminster – 2 – Despre Dumnezeu si despre Sfinta Treime via Persona
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – 2 – Despre Dumnezeu si despre Sfinta Treime via Persona
Capitolul II. Despre Dumnezeu şi despre Sfânta Treime
1. Există un singur Dumnezeu viu şi adevărat, infinit în Fiinţa şi perfecţiunea Lui, un Duh preacurat, invizibil, fără trup, fără părţi componente sau fără pasiuni trupeşti (?), imuabil, nemărginit, etern, incomprehensibil, atotputernic, atotînţelept, preasfânt, desăvârşit în libertate, absolut, făcând toate lucrurile după sfatul voii sale neschimbate şi preasfinte, pentru slava Sa; plin de bunătate, de har şi îndurare, îndelung răbdător, bogat în bunătate şi adevăr, care iartă nelegiuirea, fărădelegea şi păcatul; răsplătitorul celor care-l caută cu toată inima; dar, în acelaşi timp, desăvârşit în dreptate şi grozav în judecăţile Sale; care urăşte orice păcat şi care nu va achita nicidecum pe cel vinovat.
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – 1 – Despre Sfinta Scriptura via Persona
Capitolul I. Despre Sfânta Scriptură
1. Deşi lumina raţiunii naturale, împreună cu lucrările Creaţiei şi ale Providenţei, dovedesc până acum bunătatea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu în aşa fel încât omul nu se poate dezvinovăţi, totuşi ele nu sînt suficiente pentru a dobândi acea cunoaştere a lui Dumnezeu şi a voii Sale care sînt necesare mântuirii; de aceea, Domnul a binevoit ca, în multe rânduri şi în multe chipuri, să Se reveleze şi să-Şi arate voia Bisericii Sale, iar apoi, [a binevoit] ca acestea să fie în întregime aşternute în scris, pentru o mai bună păstrare şi răspândire a adevărului şi pentru o mai bună mângâiere şi o mai temeinică apărare a Bisericii împotriva stricăciunii firii şi împotriva răutăţii lui Satan şi a lumii. Aceasta face ca Sfânta Scriptură să fie absolut necesară, deoarece acum căile anterioare de revelare ale voii Sale către poporul Său au luat sfârşit.
Articole similare
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
Partajează asta:
Criza valorilor în societatea romaneasca contemporana
Sub titlul ,,Lipsa educației religioase, cauză a crizei duhovnicești” catholica.ro preia un articol apărut în ziarul Lumina care vorbește despre criza valorilor religioase în societatea postcomunistă. Vorbim de o societate pentru a cărei libertate ,,s-a vărsat sânge în 1989 și care s-a transformat într-o libertate de a respinge pe Dumnezeu”. Autorul articolului decriptează și modului în care comunismul a modelat viețile și percepțiile oamenilor, precum și răspunsul societății față de aceste impuneri. O analiză similară într-o anumită măsură a fost realizată de către Dănuț Mănăstireanu pe blogul Persona care a publicat printre altele și un interviu despre mentalități comuniste în bisericile evanghelice.
Societatea românească postdecembristă este una total diferită fată de cea dinainte de 1989. Oamenii de astăzi sunt total schimbați din aproape toate punctele de vedere. Au o mentalitate nouă, sisteme de referință a valorilor diferite, condiții de trai diferite. Însă cele mai mari schimbări sunt în plan duhovnicesc, simțindu-se o tot mai profundă criză spirituală. Astfel începe un articol analiză apărut duminică în Ziarul Lumina. Şi continuă: am devenit bogați din punct de vedere material, însă am sărăcit tot mai mult spiritual, libertatea pentru care s-a vărsat sânge în 1989 transformându-se într-o libertate de a respinge pe Dumnezeu, într-o libertate aducătoare de moarte sufletească.
Începutul degringoladei spirituale a fost dat de perioada comunistă, când oamenii erau împiedicați prin diferite metode să meargă la biserică, iar preoților le era interzisă cateheza. Controlul tot mai intens al organelor de opresiune asupra vieții religioase a transformat omul într-un individ needucat spiritual. “Este o mare deosebire între credincioșii noștri dinainte de 1989 şi cei de după Revoluție. În primul rând, atunci oamenii veneau la biserică dintr-un fel de răzbunare, deoarece aici era singurul loc în care puteau găsi un strop de libertate. Oamenii erau sătui de situația apăsătoare la care asistau zilnic, de întreg peisajul pe care îl vedeau, de programele de televiziune mereu aceleași. Veneau la biserică într-un fel de semn de protest. Găseau liniștea de care aveau nevoie și o satisfacție în biserică” (…)
Sursa: Catholica.ro (26.01.2011) preluând informația de aici
Partajează asta:
Confesiunea de la Westminster – Introducere via Persona
„Confesiunea de la Westminster este o mărturisire de credinţă reformată, aflată în tradiţia teologiei calviniste. Deşi a fost elaborată de Sinodul de la Westminster din 1646, al Bisericii Angliei, ea a devenit, şi continuă să fie „standardul subordonat” [în raport cu Sfânta Scriptură] pentru doctrină în Biserica Scoţiei şi a avut o mare influenţă în Bisericile Prezbiteriene din lumea întreagă (a fost adoptată, de asemenea, cu diverse modificări, de unii dintre congregaţionalişti şi chiar de unii dintre baptişti).
Partajează asta:
Mihai Oara despre controversa din jurul lui Iosif Ton
Domnule Alin Cristea,
Vă muțumesc pentru că v-ați făcut timp să răspundeți cu argumente la articolul meu. Este reconfortant să găsești persoane care dialoghează în mod civilizat, în loc să facă etichetări ieftine.
Am încercat să răspund la două obiecții pe care evanghelicii le au față de Ortodoxie: (1) ”ortodocșii se țin de Tradiție, dar evanghelicii se țin de Scriptură” și (2) ”ortodocșii au instituții supra-bisericești, deoarece singura biserică legitimă este cea locală”. Fără să intru în substanța acestor obiecții, am vrut – și sper că am reușit – să arăt că avem de-a face cu ceea ce se poate numi o ”distincție căreia îi lipsește diferența”.
Wikipedia definește această expresie: ”A distinction without a difference is a type of argument where one word or phrase is preferred to another, but results in no difference to the final outcome. It is particularly used when a word or phrase has connotations associated with it that one party to an argument prefers to avoid.”
Dumneavoastră încercați să precizați care este diferența în această distincție fără diferență. Nu contează faptul că ortodocșii se referă la Tradiție în timp ce baptiștii se referă la tradiții. Este adevărat că Tradiția ortodoxă este diferită de tradițiile baptiste. (…)
citește mai mult Comment on Mihai Oara despre controversa din jurul lui Iosif Ton by Mihai Oara from Comments for Persona by Mihai Oara
Partajează asta:
Marcu Nichifor, un adevărat mit al baptiștilor din Romania via Persona
Un text despre nenea Marcu Nichifor, un adevărat mit al baptiștilor din România.
Marcu Nichifor din Caransebes « Comuna Glimboca from Persona by DanutM
Partajează asta:
‘Communist Monopoly’ Teaches Downside of Socialist Life via Persona
Der Spiegel writes today about a brilliant idea of a Polish research institute – a Monopoly-like game – to teach young people about communism. Here is how the German publication describes this idea:
A Polish research institute has developed a board game to teach young people about life under Communism. In the game, which is inspired by Monopoly, players must wait in endless lines at stores for scarce goods. For added realism, they have to put up with people cutting in line and products running out — unless they have a “colleague in the government” card.
Read more on ‘Communist Monopoly’ – A Brilliant Idea from Persona by DanutM (20.01.2011)
Partajează asta:
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XII)
Orice Iosif Ţon are pace! from Beni Cruceru by beniamincruceru
Dacă Iosif Ţon are pace, nu ştiu. Dacă liderii noştri au pace, iar nu ştiu. Tot ce ştiu este că orice oaie adăugată la turma lui Hristos are pace. Asta înseamnă de fapt în ebraică Iosif Ţon:צֹאן
– adăugă oile sau a adăuga turma. În cazul particular, numai Dumnezeu ştie unde vrea să-l adauge la vârsta dânsului.
În sensul acesta vă doresc tuturor să fiţi oi adăugate la turma lui Hristos, având pacea pe care numai El o poate oferi. Pacea o putem avea doar dacă îl urmăm pe Păstorul Nostru ascultându-i glasul (Ioan 10:4-5)
Stând cu un picior în pragul anului, doresc să vă dedic tuturor acest cântec deoarece am fost mulţi tulburaţi de toate mişcările realizate la nivel de Ţon, adică de turmă. Mesajul cântecului şi contextul în care a fost scris este unul special. Doamne dă pace tuermei Tale!
Iosif Ţon – Evanghelia Domnului Isus from Paşi spre lumină by Petru Lascău
Evanghelia Domnului Isus
Iubiți frați și prieteni,
În ultimele două luni s-a pornit o furtună neașteptat de puternică în jurul teologiei mele. Constat cu durere că pentru mulți această furtună este devastatoare. Unii mă consideră și mă prezintă ca pe un căzut de la credință. Alții mă declară eretic. Mulți dintre cei care s-au hrănit ani de zile cu predicile, cu cursurile și cu cărțile mele nu mai știu ce să creadă: Să le arunce la coș? Și ce să facă cu atâtea învățături prin care și-au format credința și gândirea? Unii chiar și-au exprimat teama că vor cădea de la credință.
Fratele Iosif încearcă să se explice from B a r z i l a i – e n – D a n by barzilaiendan
(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)
A aparut primul eseu in care fratele Iosif Țon caută să-si justifice deruta teologica in care se afla.Este suficient sa va spun ca Scot McKnight este unul din promotorii miscarii aiurite „emergent Church“, care sustine ca Biblia este o istorie despre adevar, dar nu Adevarul … pe acesta trebuind să-L căutăm și să-L găsim fiecare dintre noi în parte, prin specificul experienței noastre personale. Deși spune că nu împărtășește învățătura acestui McKnight, dânsul pleacă de la o premiză care-l caracterizează pe acest om și care caracterizează mișcarea emergentă, premiză neîmpărtășită de crezurile evanghelice de până acum.Așa cum v-am spus deja, o controversă cu fratele Iosif Țon este o ocazie de a învăța lucruri noi, chiar dacă nu suntem de aceeași părere. Profităm de ocazie pentru a învăța câte ceva și despre această înșelare modernă (sau post-modernă).
Nevoia anului 2010 from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted (31.12.2010)
Este vorba despre nevoia de trezire spirituală!
Dorinţa după trezire spirituală cred eu stă atât la baza recursului la asanare morală şi spirituală al lui Vasilică Croitor în cartea sa „Răscumpararea Memoriei„ cât si la baza deciziei lui Iosif Ţon de a se alătura unei mişcări ca aceea a „Străjerilor”.
De ce cred că nici Cultul Baptist, nici AGA RVE n-au fost suficient de „inchizitoriali” cu Iosif Ţon from Vaisamar by Vaisamar (31.12.2010)
Am început de curând să audiez un curs audio despre inchiziţie. Ceea ce poate multă lume nu ştie este că numele temutei inchiziţii vine de la latinescul inquisitio, care înseamnă „cercetare”, „investigare”, „examinare”. Inchiziţia le oferea oamenilor şansa de a avea parte de un proces în care se puteau apăra.
În sens etimologic, aş spune că nici Cultul Baptist şi nici AGA RVE n-au fost suficient de inchizitoriali cu Iosif Ţon. Inchizitoriali au fost prezbiterienii din ani ’70 de care vorbeam recent într-o postare.
De ce cred că nici Cultul Baptist, nici AGA RVE n-au fost suficient de „inchizitoriali” cu Iosif Ţon « Methoughts, mefeats and medefeats from Persona by DanutM
Excelent argumentat, Emanuel. Si, repet, sa-l arda odata pe rug, ca sa stim o treaba.
Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (01.01.2011) from România Evanghelică by Alin Cristea
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga
Dintre cele 350 de voturi exprimate pînă acum, 79% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 12% o consideră corectă statutar, dar imorală.
Iosif Ţon în Ţara Minunilor from Vaisamar by Vaisamar (31.12.2010)
S-ar spune că de când a trecut la carismatici Iosif Ţon a intrat cu adevărat în Ţara Minunilor.
Se încheie un an. N-am reuşit să fac retrospectiva lui, aşa cum mi-aş fi dorit. Îmi rămâne ca sarcină pentru începutul celui viitor.
Afacerea „Iosif Ţon şi Străjerii” încă vremuieşte în blogosferă. Şi asta în principal din cauza lipsei unor lucruri care mi se par de bun simţ: comunicate oficiale judicios argumentate şi corect scrise.
Cei care mi-au urmărit blogul ştiu că am luat în trecut poziţii critice faţă de Iosif Ţon. Dacă scriu acum despre acest caz nu o fac fiindcă sunt îndrăgostit isteric de Iosif Ţon şi de teologia lui, ci fiindcă aşa îmi dictează principiile. Iosif Ţon nu este penticostal, deci nu scriu din solidaritate confesională. Nu e suficient de exact în ce scrie (iar lipsa acribiei mi se pare extrem de gravă), dar asta nu are importanţă aici.
Emanuel Conțac: Iosif Țon în Țara Minunilor from România Evanghelică by Alin Cristea
“Modul în care a fost tratat nu arată bine şi nici nu miroase bine. Toată situaţia îmi aduce aminte de un episod din Alice în Ţara Minunilor.
Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? from Vaisamar by Vaisamar
Citesc cu mult interes fragmente din cartea Perspectives on Spirit Baptism
Care este ideea cărţii?
Cinci teologi din cinci tradiţii diferite (baptistă, penticostală, carismatică, wesleyană, catolică) discută conceptul de „Spirit Baptism” (pe care îl las netradus).
Am citit introducere cărţii şi jumătate din expunerea teologului catolic. Sunt uluit de măiestria cu care au navigat catolicii chestiunea spinoasă a integrării acestei experienţe în complexa lor teologie!
Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? « Methoughts, mefeats and medefeats. from Persona by DanutM
Emanuel Contac ne ofera un alt exemplu recent de raportare coerenta la manifertarile carismatice – de data aceasta din spatiul catolic.
Ce ar fi sa mai invatam si noi, macar din cind in cind, de la altii. caci smerenia este semnul spiritelor mari.
De reflectat (27) – FOARTE IMPORTANT from România Evanghelică by Alin Cristea
Shifu (comentariu pe blogul lui Marius Cruceru în 31 decembrie 2010): “Erezia se stabilește în funcție de aspectele fundamentale ale unei dogme, nu în funcție de chestiunile de importanță secundară.”
Teofil Stanciu (comentariul pe blogul său în 29 noiembrie 2010): “Nu cred (…) că e neapărată nevoie să existe un singur punct de vedere, ci o viziune unitară (în care încap și opinii contradictorii) de ansamblu. La ortodocși există dogma (incontestabilă), teologumene (unde se negociază) și opinii teologice (de obicei individuale). Deci măcar în aspectele fundamentale ce țin de dogmă, cred că ar trebui să existe unitate, altfel nu se justifică apartenența la același cult.
Cîteva observaţii despre acţiunea “inchizitorială” de la RVE cu privire la Iosif Ţon şi scrisoarea deschisă a pastorului Mateaş de Bratca from Marius Cruceru by Marius David
Am observat că în ultimul timp blogosfera românească s-a inflamat puternic pornind de la o acţiune a AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor) de la Radio Vocea Evangheliei.
S-au spus tot felul de lucruri, unii îi plîng de milă lui Iosif Ţon cum că suferă “iar” pentru Cristos (asta mi se pare la limita invectivei faţă de cei care au suferit în puşcăriile comuniste pentru credinţa lor…. dar n-am avut nici cu alte ocazii aşteptări mai mari de la cel care afirmă chestiunea că tot vorbim despre hermenutică ideologiza(n)tă), alţii, sub capacul ironiei de prost gust şi vrednică de idealuri mai înalte, propun arderea cărţilor lui Iosif Ton şi alte asemenea acţiuni. Simplă joacă de condei. Ştiu cum se face!
Reacții la Scrisoarea lui Mateaș Zidarul from România Evanghelică by Alin Cristea
Emanuel Conțac: “Am citit (deocamdată) scrisoarea în diagonală şi, ca regina Victoria, n-am putut spune la final decât „We are not amused”. […] Asupra scrisorii pastorului Mateaş sper să pot reveni într-una din zilele următoare.”
Alin Cristea: “Ce ne-am face dacă cel puțin JUMĂTATE dintre foștii studenți ai Universității Emanuel s-ar trezi să scrie o scrisoare deschisă cică “într-o atitudine deschisă, polemică și principială”?
Deschisă? Polemică? Principială?
OF, OF!
Om mai vedea dacă așa e…”
Joacă din condei la cumpăna dintre ani. Una simplă, cum ar zice Marius Cruceru … from Frică şi cutremur by Dyo
Marius Cruceru cataloghează într-o postare pe blogul său reacţiile unora, între care cu delicateţe îl viza şi pe subsemnatul, drept “simplă joacă de condei” ( O puteţi citi AICI. ). Se înţelege, este vorba de reacţiile care nu îi conveneau domniei sale, cele care nu aplaudă cu simţ de răspundere tot ce iese din condeiul liderilor baptişti împotriva lui Iosif Ţon. Naivităţile unui păstoraş de ţară – alminteri poate fi o persoana cat se poate de onorabila, nu il cunosc – sunt recomandabile, sunt coerente, gândite şi de bun gust, doar pentru că, în spiritul vremilor de mult apuse, înfierează cu indignare derapajul marelui duşman al baptismului românesc.
Da, Iosif Ţon este un duşman; la fel şi carismaticii. Să ne fie clar. Iată ce spune Adrian Mihai Mateaş în scrisoarea sa, negru pe alb (sublinierea îmi aparţine):
În cartea mai recenta, „Misticism si crestinism autentic” de care se plânge Ton, pe care recunosc ca n-am citit-o înca, dar o voi procura cât de repede, însa citind si alte carti ale lui Pop si cunoscându-i deci stilul, cred ca Timotei Pop face ce stie el mai bine, trage cu „mitraliera” în toti dusmanii baptistilor, recte crestinilor autentici.
Declaraţie de uimire a baptiştilor români faţă de (aparent) fraţii lor penticostali from Frică şi cutremur by Dyo
Adevărul a ieşit în sfârşit la lumină. Necosmetizat, limpede ca cristalul, rece, nemilos. Iată cum este văzută relaţia dintre baptişti şi penticostali de către un pastor de la ţară din România. Nu-l învinovăţiţi: el a avut curajul să spună tuturor, cu sinceritate, ceea ce destui lideri baptişti doar cugetă în taină …
Este vorba, din nou, despre acea scrisoare a pastorului Mateaş, pe care Marius Cruceru o cadoriseşte prietenilor săi penticostali, în prag de An Nou. Luaţi de aici (sublinierile îmi aparţin):
Perfidia acestei erezii crestine (cea carismatică, nota mea), consta în faptul ca miscarea penticostala a început în biserici neoprotestante foarte bune si sanatoase din punct de vedere doctrinar. Probabil ca cei mai afectati de penticostalism au fost baptistii, în România acest lucru fiind de notorietate. Deoarece penticostalii se aseamana foarte mult cu baptistii, împrumutând de la acestia doctrina si sistemul de închinare aproape integral, ei au aparenta unui cult evanghelic sanatos. Dupa circa un secol de existenta (în România au cu ceva mai putin de un secol) penticostalii formeaza un cult si biserici recunoscute si respectate în plan social. Vrând-nevrând, noi baptistii convietuim cu ei si, mai mult sau mai putin, ne toleram reciproc si ne consideram frati crestini.
2010 – UN AN FIERBINTE: IOSIF ȚON ȘI STRĂJERII from Popas pentru suflet by cristianionescu
Când credeam că ne-ajunge o pacoste, a venit una mai mare. Chiar la sfârșitul anului. Dacă în primul caz, m-a deranjat lipsa de atitudine responsabilă din partea celor demascați în ”Răscumpărarea memoriei”, de data aceasta am fost revoltat de atacurile nemiloase, lipsite de orice fel de rezerve împotriva Străjerilor și, mai ales, împotriva pastorului Iosif […]
Istoria evanghelică necosmetizată (9) from România Evanghelică by Alin Cristea
Petru Lascău: “Pentru că nu am acceptat să plătesc câte $60.00 pentru fiecare predică am fost scos din program [RVE]. Predică altcineva care are şi poate să dea banii aceştia. Nu este vorba de nici un atac împotriva nimănui, şi nici de egalitate de participare între cele trei culte, şi nici de democraţia uzitată de acest comitet local. Alte interese decât cele ale Alianţei sunt la mijloc, şi ele au funcţionat şi în decizia de la Suceava. Păcat!
Ce învățăm din experiența fraților din America?
from B a r z i l a i – e n – D a n by barzilaiendan(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)
În urma evenimentelor dela sfârșitul anului trecut, preocupările baptiștilor din Romania trebuie să acopere și studierea unor precedente din experiența fraților lor din alte țări. Iată o foarte interesantă relatare despre relațiile baptiștilor(din Southern Baptist Convention, cu care se aseamănă și asociază foarte mult baptiștii români)cu bisericile pentecostale
Partajează asta:
Declaratia zilei -2 ianuarie 2011
Ce ar fi sa mai invatam si noi, macar din cind in cind, de la altii. caci smerenia este semnul spiritelor mari.
Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? « Methoughts, mefeats and medefeats from Persona by DanutM (1 ianuarie 2011)
Partajează asta:
Dezbateri europene privind o lege de condamnare a celor ce neagă crimele comunismului
O lege la nivel european de condamnare a celor ce neagă crimele comise de regimurile comuniste nu ar fi încă posibilă – este concluzia Comisiei Europene. Şase dintre ţările foste comuniste, printre care şi România, ceruseră Comisiei să ia în calcul o astfel de lege, după modelul celei referitoare la Holocaust.
În privința crimelor comunismului nu există însă consens politic.
detalii și opinii puteți citi pe HotNews și în The Guardian, precum și pe următoarele bloguri: Memorie, libertate, moderație, Persona , Vaisamar, Răscumpărarea Memoriei.
Un punct de vedere interesant din punct de vedere al comparației creștinism islam este prezentat de către Vasilică Croitor astfel:
Organizația Conferinței Islamice (OIC) – reprezentând 57 de state musulmane, a reușit astăzi să obțină la ONU un vot majoritar pozitiv pentru introducerea unei Rezoluții împotriva defăimării religioase. Legislația care promovează valori islamice mascate sub cuvântul magic „toleranță” va face din dreptul la opinie un delict. Deși nu există o legătură directă între cele două rezoluții votate azi, ele constituie un tandem care ne deslușește mersul vremii. Mai crede cineva că islamul nu are ușa larg deschisă pentru a răsturna valorile care au clădit Europa? Read more…
Pentru o înțelegere mai clară a implicațiilor de care vorbea Vasilică Croitor integrez aici o hartă a religiilor publicată anterior pe acest site.
Partajează asta:
Cazul Iosif Țon în dezbaterile evanghelicilor români
Iosif Țon este o personalitate a baptiștilor români și totodată o persoană controversată despre care încă se pot scrie multe pagini. Ceea ce l-a readus în atenția mediului evanghelic românesc este controversata sa asociere cu mișcarea străjerilor și retragerea ordinării de către Consiliul Uniunii Baptiste. Acestea sunt motivele pentru care subiectul Iosif Țon a explodat în blogosfera evanghelică, apărând cel puțin o referire la persoana sa pe majoritatea blogurilor importante de pe platforma wordpress. Pentru o informare curentă a cititorilor blogului Istorie Evanghelică asupra acestui subiect am început să realizez un fel de ”revistă a blogurilor evanghelice” despre cazul Iosif Țon-Străjerii-Uniunea Baptistă. Deși termenul de revistă a blogurilor derivat din revista presei nu este poate cel mai potrivit, cititorii vor înțelege prin această asociere de cuvinte ceea ce am dorit să transmit. Pentru documentare am parcurs parțial sau integral articolele care au legătură cu cazul Iosif Țon și decizia Consiliului Uniunii Baptiste. În acest context am remarcat faptul că principalele dezbateri în blogosfera evanghelică s-au referit la decizia administrativă a Consiliului Uniunii Baptiste din România de ,,retragerea ordinarii pentru slujire a fratelui în bisericile baptiste din Uniunea Baptistă din România, până la o vreme de îndreptare și pocăință” și mai puțin la partea doctrinară a chestiunii în dezbatere, parte care observ că a început să fie valorizată în ultimul timp (17-18 decembrie 2010). Unii au considerat decizia Consiliului Uniunii Baptite ca fiind una corectă, justă, alții dimpotrivă s-au situat la polul opus, considerând că s-a făcut o nedreptate sau că nu putem vorbi în acest caz de abateri doctrinare. Personal am remarcat punctele de vedere exprimate de Emanuel Conțac aici și aici (traducerea pe blogul Persona) precum și de Alin Cristea aici și aici care au venit cu analize și interpretări interesante ale Comunicatului Uniunii Baptiste și problemei aflată în dezbatere. Interesant este și articolul lui Dionis Bodiu intitulat Beni Fărăgău şi Iosif Ţon, faţă în faţă cu duhurile necurate, în care prezintă comparativ două puncte de vedere asupra aceleiași probleme: duhurile necurate.
Andrei Croitoru prezintă în cadrul articolului său un punct de vedere legat de cesaționism, subiect abordat și de către Alin Cristea aici. Justețea și oportunitatea deciziei Consiliului Uniunii Baptiste în cazul Iosif Țon au constituit și subiectul unui sondaj de opinie realizat de către Dănuț Mănăstireanu pe site-ul Persona. Alin Cristea ”recidivează” în acest caz și face notă contrastantă cu dezbaterile care în unele cazuri nu au nici o substanță aducând în prim plan întrebarea lui Ciprian Simuț de pe blogul lui Petru Lascău legată de diferența doctrinară dintre penticostali, carismatici și străjeri. Am remarcat de asemenea și discuția referitoare la existența sau inexistența unei ierarhiei bisericești în cadrul cultului baptist. Prin intermediul dezbaterii despre ierarhie Alin Cristea și Beniamin Cruceru exprimă două puncte de vedere referitoare la folosirea termenului ”ierarhie bisericească” atunci când ne referim la structura administrativă existentă în cadrul cultului baptist. Alin Cristea tratează acest subiect această sub titlul Au baptiștii ierarhie?, iar Beniamin Cruceru răspunde că putem vorbi de ierarhie, o ierarhie înțeleasă ca o structură de conducere diferită de cea a bisericilor istorice (Ortodoxă și Catolică). ”Ierarhia bisericească” este în opinia personală o temă care merită dezbătută într-un context mai larg în care să fie incluse și celelalte culte evanghelice.
Partajează asta:
Declarații și reacții în mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (V)
Revista ”blogurilor evanghelice” despre cazul Iosif Țon a ajuns la numărul V cu o diversificare a problemelor abordate de către evanghelicii români. Datorită faptului că acest subiect a suscitat pe alocuri dezbateri aprinse ducând la ”îmbolnăvirea” unora dintre cititorii sau scriitori, rămâne să găsim remediul potrivit. Fiindcă mâine este o zi deosebită și vom dori să mergem la biserică, trebuie să ne însănătoșim, să ne întărim credința. Urmând sugestia pastorului Petru Lascău cred că cea mai bună soluție este administrarea unui tratament corect și eficient că să ne vindecăm de durerile de inimă provocate de postările lui Marius Cruceru. Personal cred că cred că durerile au fost mai mult de cap decât de inimă provocate nu atât de postările lui Marius în sine cât de relaționarea noastră cu cazul Iosif Țon. Din acest motiv propun să facem pași spre lumină și în lumină.
Putem vorbi de ierarhie în cadrul Cultului Baptist? Răspuns adresat lui Alin Cristea, from Beniamin Cruceru by Beniamin Cruceru. Posted on 16 decembrie 2010.
Ca urmare a postului de AICI de pe romaniaevanghelica am hotărât să dau acest răspuns deschis domnului Alin Cristea.
Iată răspunsul meu:
Într-adevăr, nu putem vorbi de o ierarhie baptistă în sensul catolic sau ortodox. Termenul Ιεραρχία este derivat de la ιερός– sacru, și άρχω– regulă. Rangurile conducerii bisericești sunt fondate pe anumite reguli de ordin interior (Statutul). Statutul este o regulă, dar nu una sacră, ci una ce se poate schimba cu timpul. Mărturisirea de credință este un caz diferit, pentru că aceasta ar trebui să se fondeze pe Sfintele Scripturi. (…)Alin Cristea says:
Discrepanțe teologice?
Conform căror etaloane?
Discrepanțe teologice în Cultul Baptist din România?
Doar în ultima vreme? Nu existau și înainte?
Care sunt documentele după care evaluează… discrepanțele teologice?
Au fost evaluate discrepanțele discrepanțele teologice?
“O persoană din conducere a spus referitor la această problemă a Străjerilor că nu-și va bate capul să explice în ce se greșește pentru că ar fi o pierdere de timp pentru el.” – CINE a spus acest lucru?
Ce e cu șopîrlița asta – Președintele Otniel Bunaciu evită să abordeze subiectul accesării fondurilor de la stat?
DE CE postarea de mai sus ar fi un răspuns la cele ce am scris eu?
De când s-a trezit Ţon nimeni nu mai doarme from Pași spre Lumină by Petru Lascău. Posted on 17.12.2010.
Jurnalul lui Ion Pocăitu (3)
N-am mai scris demult în caietul meu, că de când cu lăptopul lui Neluţu, citim toată seara până noaptea târziu. De la un blog (sau bleg, nici nu ştiu cum îi zice corect), la altul. La unul facem câte un popas pentru ca să ne mai tragem sufletul, după ce făcurăm paşi mulţi spre lumină. Trecem apoi la vindecător să ne mai vindecăm de durerile de inimă pe care le-am primit de la Marius care ne-a crucificat nu alta. Toţi au domnule, treabă cu Ţon. Unul zice că Ţon ar fi chiar o instituţie. Ciudat. Foarte ciudat!
Pentru că Ţon s-a trezit şi merge la Străjeri, fraţii baptişti i-au retras, cică, ordinarea. Cum or fi făcut? Mă tot întreb că nu prea pricep cum se poate retrage o ordinare? Unde o retrag? Cine o preia de la el? Cum se procedează? O să-l cheme la Bucureşti şi acolo o să ia de pe el rugăciunile de la ordinarea sa? De ce mă frământ eu de treaba asta, e că o să intre la idei şi penticostalii noştri. Să am eu grijă ce scriu şi în caietul ăsta! (…)
Doamne cum m-aş bucura eu să văd pe unii de la noi că se trezesc! Stau ca morţii pe băncile bisericii. Parcă i-a amendat poliţia în fiecare duminică dimineaţa. Când cântăm, ei nu cântă. Când ridicăm mâinile la rugăciune sau cântare ei nu le ridică nici dacă le-ai pune un pistol în spate. De rugat nu se roagă, de dat bani la biserică nu dau, de ajutat la ceva nu ajută. Sunt ca nişte statui de slănină.
De când s-a trezit Ţon nimeni nu mai doarme | paşi spre lumină from Persona by DănuțM. Posted on 18.12.2010.
De când s-a trezit Ţon nimeni nu mai doarme | pași spre lumină.
“Chestia drăguță” a lui Ciprian Simuț” from România Evanghelică by Alin Cristea. posted on 18 december 2010
Ciprian Simuț (pe blogul lui Marius Cruceru, 17 decembrie 2010):
“inca o chestie draguta:
-odata ce a inceput talmes-balmes-ul acesta cu Iosif Ton, am inceput sa intru pe site ale fratilor penticostali. partea trista este ca de cate ori am pus intrebarea:
-care e diferenta intre doctrina carismatica, cea penticostala si cea a strajerilor, raspunsurile au fost evazive, si evident, universalul: citeste in carti ca scrie acolo!
-pai daca nu clarifica nimeni care e diferenta in cateva cuvinte, pe ce ne luptam? pentru ce mai discutam?”
Pentru documentare citește și….
Raspunsul lui Iosif Ton la Comunicatul Uniunii Baptiste
Ecoul comunicatului UBCBR refritor la ”retragerea ordinării pentru slujire” pastorului Iosif Țon (I)
Declarații și reacții în mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (IV)
Partajează asta:
Declarații și reacții în mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (IV)
“Când glutenul determină teologia” – guest post Daniel Chiu pe blogul lui Marius Cruceru (16.12.2010)
Mă bucur că nu mă număr printre tinerii teologi cu care Iosif Ţon vrea să întreţină un dialog şi pe care nădăjduieşte să îi convingă de veritabilitatea şi acurateţea noii lui poziţii teologice. În ce mă priveşte, am încercat să port un dialog cu el înainte de a pune pe piaţa ideilor noile lui convingeri. I-am lăsat un mesaj telefonic şi i-am trimis un e-mail pledând cu el pentru a amâna postarea „clarificărilor” propunându-i un dialog (împreună cu toţi cei apropiaţi lui) în care speram să ne ofere o reflecţie analitică şi critică a noilor sale achiziţii în domeniul teologiei. Totodată nădăjduiam să îl putem duce la un moment de sinceritate când să îşi rezolve bagajul multelor probleme etice ale trecutului ce îi prejudiciază lucrarea. Recunosc că am fost naiv.
Prima mea intervenţie în controversa ce s-a iscat prin postarea explicaţiilor sale a dat glas revoltei pe care am simţit-o în faţa lipsei lui de interes pentru comunicare cu cei care i-au purtat poverile ani de-a rândul refuzând să expună public labilitatea sa ce s-a concretizat în inconsecvenţă şi revirimente continue. Că i s-a arătat înţelegere lui Iosif Ţon de-a lungul anilor, toţi cei ce au avut contact cu el o ştiu. După ce în 1979 i-a adresat scrisoarea „Cine eşti dumneata, domnule Iosif Ţon,”(1.) acelaşi Aurel Popescu i-a acordat circumstanţe atenuante şi l-a acceptat din nou în cercul său de prieteni şi colaboratori. La fel au procedat mulţi predicatori care au fost adandonaţi de el din convenienţă când interesele momentului o cereau, fraţi care ar fi fost îndreptăţiţi să îl ţină la distanţă. De fapt Aurel Popescu a fost acela care l-a introdus pe Iosif Ţon la radio Europa Liberă ştiind că acesta îşi ruinase creditul la acea instituţie prin condamnarea fraţilor săi antrenaţi în lupta cu Departementul Cultelor şi cu Uniunea de la Bucureşti. După ce s-a instalat comod la emisiunea creştină a Europei Libere, Iosif Ţon a întors din nou spatele prietenului său Aurel Popescu, deoarece acesta a cerut explicaţii cu privire la cele două note adresate de Iosif Ţon securităţii. Experienţa fratelui Popescu cu Iosif Ţon a fost paradigmatică pentru alte prietenii pe care acesta le-a întreţinut de-a lungul anilor cu diverse personalităţi ale Cultului Baptist, care i-au acordat din nou şi din nou credit şi şanse, nădăjduind într-o finalizare pozitivă a carierei sale de predicator. Nimeni nu a bănuit turnura radicală pe care o va face Iosif Ţon, aparent cauzată de pierderea influenţei ce o avea atât la Oradea, cât şi pe plan naţional în sânul comunităţii baptiste. Ceea ce se întâmplă acum este o restituţie pentru refuzul comunităţii baptiste de a fi oferit lui Iosif Ţon o platformă de manifestare. Iosif Ţon ştie că pretenţia sa de deschizător de drumuri nu este luată în serios de pastorii baptişti, de aceea a căutat o audienţă pe care o crede dispusă să îi accepte revendicările. (…) Citește articolul integral pe blogul lui Marius Cruceru
Mărturisirea de credință baptistă nu este cesaționistă de Alin Cristea pe România Evanghelică (16.12.2010)
Iosif Țon: „Mărturisirea de credință a cultului baptist din România nu ne spune altceva decât că credem în Duhul Sfânt și înșiră textele din Noul Testament care vorbesc despre El. Nu se vorbește nimic despre darurile Duhului Sfânt și nu se spune că unele dintre acestea ar fi încetat. Prin urmare mărturisirea noastră de credință baptistă nu este cesaționistă.
Mai multe expresii trebuie reținute din discursul construit de pastorul Daniel Chiu. Deocamdată, să căscăm ochii doar la o formulă: „În Biserica lui Christos nu cunoştinţele dau măsura adevărată a individului, ci integritatea trăirii.” Oare își dă seama pastorul Daniel Chiu că această formulă îl incriminează MAI ÎNTÎI pe el însuși și apoi pe Iosif Țon sau pe oricine altcineva?
„…ce ar trebui să li se facă pastorilor care nu se sfiesc să arunce cu mizerie, pe internet, în tovarășii lor de slujire, fără să producă probe pentru tot ceea ce spun? Punerea mâinilor la ordinare le dă acest drept?” – Daniel Fărcaș
“Fratele Chiu este baptist cu state vechi, are deja o marturie in lume; (…)
Ca să vezi…
Dacă vorbim de…lume, atunci e clar că Iosif Țon are DEJA o mărturie în lume…
Mintenaș o să aibă și în… România. (…). Continuarea pe România Evanghelică
Putem vorbi de ierarhie în cadrul Cultului Baptist? Răspuns adresat lui Alin Cristea
De ce i s-a retras lui Iosif Țon „ordinarea”? de Andrei Croitoru pe blogul Trezire spirituală (16.12.2010)
Se tot vehiculează pe bloguri, în urma comunicatului uniunii baptiste, că Iosif Țon ar fi fost „exclus” din rândul baptiștilor datorită exercitării unor daruri pe care bisericile baptiste le cred inactive.
Afirm de la bun început că nu cred că lui Iosif Țon i s-ar fi retras ordinarea pentru că practică darul vorbirii în limbi sau profeția fiindcă unul dintre ucenicii lui tocmai declara într-o scrisoare deschisă că știe cel puțin despre o formă a darului profeției pe care Iosif Țon o manifestă de cel puțin 20 de ani!
În plus – frații baptiști ar trebui să retragă ordinarea și altor pastori (sunt ferm convins de acest lucru) dar și să excludă o seamă întreagă de membri ai bisericilor baptiste care susțin și practică aceste daruri! (…). Continuarea pe blogul Trezire spirituală
Tam-tam si excluderi rapide de Laurențiu Balcan pe blogul Penticostalul (16.12.2010)
Ca l-au dat afara pe Iosif Ton si pe liderii strajerilor nu ar fi o asa mare mirare – functia sistemelor religioase e sa taie in carne vie, nu sa inlesneasca treziri – dar ca nu au argumentat decent decizia lor este strigator la cer. Pana la urma, de ce i-au “exmatriculat” cand Iosif Ton si ceilalti s-au delimitat de practicile exagerate ale carismaticilor? Li s-a imputat “strajerilor” ca practica invataturi nebiblice (mie mi-a placut formularea “practicarea profetiilor nebiblice”) si ca nu se conformeaza invataturilor baptiste, dar cum au probat acuzatia, cand insusi Iosif Ton spune, imediat dupa comunicat, ca si el se delimiteaza de aceste invataturi care li s-au imputat? Realitatea este ca nu mai stii ce sa crezi.
Marius Cruceru ne spune ca Demeter este un “pseudovindecator”, dar Iosif Ton si fiica dumnealui ne spun ca Dumnezeu l-a folosit pe Demeter ca sa vindece o boala grava. Pe cine sa mai crezi? (…) Continuarea pe blogul Penticostalul
Shifu: “Cum cand au fost treziri? 1974-1978, in timpul slujirii fratelui Liviu Olah, care – in acea vreme – facea botezul in raul Crisul Repede, ca marturie publica a credintei celor nascuti din nou. Atunci Biserica Baptista Nr. 2 din Oradea (acum Emanuel) a ajuns de la o mana de oameni la aproape 2000 de membri. (…)”
Iată comentariul meu:
Atenție la datele vehiculate:
“Atunci Biserica Baptista Nr. 2 din Oradea (acum Emanuel) a ajuns de la o mana de oameni la aproape 2000 de membri.”
– Ce înseamnă “o mînă de oameni”? 100? 200?
– Ce înseamnă “aproape 2000 de membri”? 1.800? 1.900?Următoarele date sînt prezentate în Istoria Bisericilor Baptiste din România (p. 314-316):
Nicolae Covaci a fost pastor în perioada 1934-1973.
În 1934 Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea avea 50 de enoriași. În
1973 crescuse la 570.
Liviu Olah a venit în 1973, în 1974 au avut loc 4 botezuri totalizînd 400 de oameni, iar pe data de 8 decembrie a aceluiași an a fost oficiat un botez de 150 de persoane (nu se înțelege dacă acesta a fost al 5-lea).
În 1977, Liviu Olah s-a transferat la Arad, iar în 1979 a plecat în SUA la Detroit.
Iosif Țon a fost pastor în perioada 1976-1981. (…)
În ce măsură creșterea numărului de membri al unei biserici este un indicator al sănătății unei biserici? (…)
Din păcate, evenimentele din această toamnă au confirmat opinia mea.
Biserica Emanuel nu s-a confruntat cu anumite chestiuni delicate (polemica Paul Negruț – Iosif Țon) (…)
Universitatea Emanuel cu atît mai mult e în situația în care nu s-a confruntat cu chestiuni ignobile din scurta ei istorie, iar în contextul fenomenului generat de Mișcarea Străjerilor nu a avut contribuții la dezbaterea teologică. (…)
Articolul integral pe blogul România Evanghelică
Concluziile unui studiu prezbiterian din 1970 cu privire la fenomenul neopenticostal de Danuț Mănăstireanu pe blogul Persona (17.12.2010)
Scandalul izbucnit zilele acestea în legătura cu reacțiile exagerate și iraționale ale liderilor baptiști din România fata de aderarea lui Iosif Ton la mișcarea străjerilor a dat naștere la un șuvoi de reacții, cele mai multe emoționale și lipsite de consistență.
Intre acestea se distinge o postare recenta a lui Emanuel Contac, care compara reactia oficiala penibila a Uniunii Baprtiste la aceste evenimente cu raspunsul dat unui fenomen neopenticostal asemanator, dar mult mai raspindit in cadrul confesiunii numite astazi Presbyterian Church USA. (…) Articolul integral pe blogul lui Dănuț, Persona.
Citește și ….
Raspunsul lui Iosif Ton la Comunicatul Uniunii Baptiste
Ecoul comunicatului UBCBR refritor la ”retragerea ordinării pentru slujire” pastorului Iosif Țon
Dionis Bodiu: ,,Iosif Ţon, acest veritabil Băsescu al evanghelismului românesc”
Vladimir Tismăneanu: Democrația este un teritoriu al confruntării
Iosif Țon la Conferința de post și rugăciune de la Băile Felix 11.12.2010 -foto
Iosif Țon la Biserica Baptistă Mihai Bravu – foto 1977
Partajează asta:
Ecoul comunicatului UBCBR refritor la ”retragerea ordinării pentru slujire” pastorului Iosif Țon
Comunicat către bisericile baptiste membre ale Uniunii Baptiste din România
Iubiți frați și surori în Domnul Isus Hristos,
Vă transmitem salutări sfinte și pline de dragoste în numele Domnului Isus Hristos care s-a născut în ieslea din Betleem! Convinși, pe baza Scripturii, că Isus Hristos, Capul Bisericii „este același, ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8), vă îndemnăm să sărbătorim nașterea Mântuitorului într-o atitudine de smerenie și de recunoștință pentru Darul lui Dumnezeu nespus de mare pentru toți oamenii. Prin îndurarea lui Dumnezeu, bisericile creștine baptiste s-au bucurat și în anul acesta de harul Său pentru creștere spirituală și pentru mântuirea multora. Suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru libertatea religioasă din țară și pentru dedicarea slujitorilor și a bisericilor noastre în slujirea încredințată și în dorința de a rămâne neclintite lângă Domnul, păstrând curată „credinta care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3).
Verdict de la Consiliul Uniunii Baptiste în problema “Străjerii”
Situaţia Străjerilor şi a lui Iosif Ţon a fost lămurită de Consiliul Uniunii Baptiste.
Verdictul este de fapt o sumă de trei verdicte: (1) „retragerea ordinării” pentru Iosif Ţon; (2) suspendare temporară din slujire pentru pastorii Ioan Peia şi Ilie Popa; (3) cerere de excludere pentru Nelu Demeter.
Comunicatul Uniunii Baptiste in problema aderarii lui Iosif Ton la miscarea strajerilor
Atasez mai jos comunicatul asteptat al Uniunii legat de Iosif Ton.
Comunicat despre Iosif Ton și străjeri
Ma abtin, cel putin deocamdata, de la comentarii, lasindu-i pe baptisti sa faca asta, daca doresc. Sper ca cei care vor s-o faca aici sa dovedeasca decenta, altfel comentariile lor vor sfirsi la gunoi.
Pina una-alta, daca doriti, va puteti spune parerea cu privire la acest comunicat, raspunsind la urmatorul sondaj ad hoc:
Din Comunicatul Uniunii Baptiste referitor la Mișcarea Străjerilor
“Consiliul Uniunii Baptiste din România se delimitează de practicile și învățăturile nebiblice și străine de practica și învățătura bisericilor baptiste promovate de cei care se numesc ”Strajerii” (de exemplu: predicarea evangheliei prosperității, practicarea profețiilor nebiblice, practica condiționării prezenței Duhului Sfânt de vorbirea în limbi, practica vindecărilor la comanda unei persoane, promovarea învățăturilor grupării din Africa condusă de Chris, asocierea cu ”Şcoala de vindecare”). “
Comunicatul Consiliului Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România în cazul Iosif Țon-străjerii
Comunicat către bisericile baptiste membre ale Uniunii Baptiste din România
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul Isus Hristos,
Vă transmitem salutări sfinte şi pline de dragoste în numele Domnului Isus Hristos care s-a născut în ieslea din Betleem! Convinşi, pe baza Scripturii, că Isus Hristos, Capul Bisericii „este acelaşi, ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8), vă îndemnăm să sărbătorim naşterea Mântuitorului într-o atitudine de smerenie şi de recunoştinţă pentru Darul lui Dumnezeu nespus de mare pentru toţi oamenii. Prin îndurarea lui Dumnezeu, bisericile creştine baptiste s-au bucurat şi în anul acesta de harul Său pentru creştere spirituală şi pentru mântuirea multora. Suntem mulţumitori lui Dumnezeu pentru libertatea religioasă din ţară şi pentru dedicarea slujitorilor şi a bisericilor noastre în slujirea încredinţată şi în dorinţa de a rămâne neclintite lângă Domnul, păstrând curată „credința care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (iuda 3).
Pentru un un istoric al cazului Iosif Țon-Străjerii vezi:
Cazul Iosif Țon – Declarații , pe româniaevanghelica,
Pagina Home de pe creștinulazi.ro
Contrastează cu restul articolelor de pe Creștinul Azi cel al lui Ted Doru Pope intitulat Baptiștii istorici pe care îl găsiți pe site-ul creștinulazi.ro aici sau pe blogul Perspective Creștine aici
Partajează asta:
Ferenc Visky – A Short Biography
Ferenc Visky (July 1, 1918 – October 5, 2005) was a minister in the Hungarian Reformed Church in Transylvania and a leader of evangelical revival in Romania who spent several years in prison under the Communist rule of that country.
Ferenc Visky (the native form of the name is Visky Ferenc; this page uses the western name order) was born in Egri (Satu Mare county), which at that time was part of Hungary, becoming part of Romania in 1920.
In 1936, he finished secondary school in Satu Mare, and fled across the border into Hungary with his best friend, the poet Sándor Gellért, to study theology at Debrecen University. While still a university student, he came into contact with the Reformed renewal movement associated with the CE (Christian Endeavor) Bethany Association under the direction of Dr. Aladár Szabó.
After graduating, he served for a while as assistant minister under Dr. Endre Kincses in Mateszalka. At the end of the Second World War, he married Júlia Sollich from Budapest and together they decided to move back to Transylvania. In 1944, they secretly crossed the border into Transylvania and began their service in Egri.
In 1958, he was arrested together with 18 associates, mainly other ministers, and in the so-called “Bethany-ists trial on September 6, he was sentenced to 22 years in prison and forced labor for “the crime of organization against socialist public order”; he spent most of his sentence in the prison at Gherla. His wife and their seven children,(the oldest was twelve, the youngest was two years old) were deported to the Bǎrǎgan. In 1964 the entire family was unexpectedly released.
Partajează asta:
A Ferenc Visky Rememberence
Feri bácsi preaching – how could one forget?
Rev. Ferenc Visly is one of the happiest things that ever happened to my life. When I was invited for the time, by his daughters Lidia and Maria Magdalnena, to visit them in the village of Paleu, near Oradea, I did not know what to expect. After we met, we could never part ways. I have befriended his children and our paths have met many times afterwards.
I already knew the stories of his seven years in communist prisons, where he met Wurmbrand, and the deportation of his wife and seven small children in Baragan. But meeting the real people was a totally different matter.
For me, as an Evangelical, the classic Reformed and Pietistic participation in the regular Bible reading, discussions prayer and singing before every meal was a new discipline.
Istorie Evanghelica 