Realitatea ne doare, creştinismul contemporan pendulează între martiraj şi vedetism. Avem o mulţime de „trupe creştine” care toată săptămâna cântă lumii şi produc distracţie, iar duminica cântă la închinare. Am băgat lumea în biserică şi-n viaţa credincioşilor. Avem concerte creştine în timp ce alţii abia se unesc 3-5 să cânte o cântare şi câtă bucurie au. Avem titluri şi doctorate în teologie în timp ce fraţii din „lumea a treia” se bucură să asculte ceva din Cuvânt. Avem megabiserici luxoase în timp ce în ţările unde creştinismul e interzis fraţii se adună în clandestinitate prin păduri.
Citește și











