Lanțul slujirii


Se întâmplă, uneori destul de des, ca în anumite biserici lucrurile „să nu se lege”.  Deși se fac eforturi pe ici pe colo, parcă lucrarea nu progresează, oamenii nu se pocăiesc, pasiunea și unitatea sunt aproape inexistente și altele de felul acesta. Ceea ce este și mai ciudat și uimitor în același timp, este că în asemenea biserici se găsesc „individualități”, oameni de mare caracter, serioși și pocăiți. Cum se face atunci că sunt biserici în care există oameni de mare valoare și lucrurile, totuși, să nu meargă bine?
            Cred că unul din răspunsurile la această întrebare se regăsește în aria slujirii. Lucrurile „nu se leagă” în biserică pentru că slujirile acestor oameni „nu se leagă”. Fiecare, în parte, poate face lucruri bune, însă efortul lor trebuie așezat într-un lanț al slujirii.
            De exemplu, să privim cu atenție la modul în care apostolul Pavel îi „explică” slujirea mai tânărului lucrător, Timotei: „Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:1,2).
            Primul lucru evident este că slujirea se face doar prin har. Nimeni nu poate sluji cu adevărat dacă nu se bazează pe harul Domnului și dacă nu se întărește perpetuu în acest har! Apoi, Pavel îi spune lui Timotei ceva de genul acesta: „Tu ai învățat de la mine, învață-i și pe alți oameni de încredere care, la rândul lor, să-i învețe și pe alții și tot așa…”. Ideea este cât se poate de simplă: Eu, Pavel am învățat de la Hristos (vezi Galateni 1, 2), și sunt prima za, tu Timotei eși a doua za, oamenii tăi de încredere sunt următoarele zale, la rândul lor și ei vor găsi alte zale completându-se, astfel, lanțul slujirii. Principiul este următorul: zalele independente, care nu se prind în lanț nu ajută lucrarea!
            Aici sunt două extreme de care trebuie să ne ferim: Prima, este să fii o za care face abstracție de o „tradiție” a slujirii, în sensul bun al cuvântului. Modelul biblic este să clădim piatră peste piatră nu să dărâmăm tot ce au făcut alții ca să arătăm noi că suntem mai buni. A doua extremă este să credem că toate zalele sunt la fel. Nu! Pavel a avut felul său de a fi, Timotei a fost altfel, și tot așa cei care au urmat. Zalele trebuie prinse într-o „tradiție a slujirii” dar, cu toate acestea, de la o za la alta au loc nuanțări, noi perspective biblice, un dinamism sfânt, toate arâtând că biserica nu este un sistem mort ci un organism viu.
            Concluzia este că, în mod cert, lucrurile „se vor lega” în biserici când zalele slujirii vor învăța să se lege unele de altele în spiritul unității, toleranței, respectului reciproc, dar mai ales, al învățăturii Sfintelor Scripturi.
Pastor, Costel Ghioancă

 

Un răspuns

  1. urmariti cu atentie biblia si spune pavel ,caci pentru multi pare simplu si nu este asa,cititi acelasi text mai mult de douazeci de ori ,combinate cu alte texte ,poate ca abia atunci se va coborai peste voi ceea ce spune pilduitorul si ecclesiasticul ,deci multa atentie si staruinta ,si poate ca se va intampla ce i se spune lui iosua in cap1.vers.8 ,va rog recititi ,asta este taina lui Dumnezeu

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: