În căutarea fericirii…


Ați auzit de cea mai mare alergare de pe Planetă? Sigur că da! Este goana după fericire… Deși nu prea este voie să se facă generalizări, îndrăznesc să spun că toți oamenii doresc să fie fericiți. Nu vreau să discut aici puținele cazuri ale celor care nu râvnesc fericirea. Ține, poate, mai mult de patologie decât de teologie.
Cele mai mari eforturi, cei mai mulți bani, cea mai mare energie, cele mai multe sentimente etc. sunt investite în „afacerea” fericirii. Miza este foarte mare pentru că, pe cât de dulce este gustul fericirii, pe atât de amară este experimentarea goliciunii sufletești și a neîmplinirii. Problema se complică și din pricina acestui montagne-russe  al circumstanțelor în care trăim. Împrejurările se schimbă și suntem când sus, când jos, cu o viteză amețitoare. Prin urmare, pendulăm nebunatic între agonie și extaz, între zâmbet și suspin, între lacrimi și chicoteli, între fericirea vaporizată și tonajul excesiv al durerii. Toate „obiectele” fericirii noastre sunt efemere. Sănătatea se șubrezește, frumusețea trece, job-urile se pierd, banii la fel, cei dragi… pier și ei. Dacă ar exista o cale de ieșire de aici… O soluție… Există! Numai că mulți nu o bagă în seamă. Ea este simplă și complicată în același timp.
Asaf spunea: „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu…” (Ps. 73:28 a). Este atât de simplu! Dumnezeu, Creatorul nostru ne dăruiește adevărata fericire atunci când ne apropiem de El. Cum? Asaf continuă: „…pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale” (Ps. 73:28 b). Dumnezeu ne oferă  fericirea atunci când ne dăruiește ceva stabil, etern. Este Însăși Persoana Sa!  Dumnezeu „nu trece” iar atunci când ne legăm fericirea de El, nici ea nu mai zbunghește pe neobservate. Este chiar atât de simplu! Atunci de ce nu găsesc oamenii o asemenea fericire? Pentru că soluția este și complicată, după cum aminteam mai sus.
Îngerii le-au spus, odinioară, păstorilor de pe câmpiile Betleemului: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul.” (Luca 2:10,11). Apropierea de Hristos este apropierea de un Domn. Aici este problema! Oamenii nu vor să se apropie de Dumnezeu pentru că vor să rămână proprii lor stăpâni.  Apropierea de Dumnezeu aduce fericire dar aduce și smerenie. Nu mai ești tu cel care îți conduci viața ci Isus Hristos, Domnul. Iată motivul pentru care calea spre fericire este complicată! Mulți ar vrea fericirea pe care o dă Dumnezeu dar nu vor să-L recunoacă pe El ca Domn.
Tu, ești o persoană cu adevărat fericită,? Sau, poate, ar trebui să întreb, mai degrabă: este Isus Hristos Domn peste întreaga ta viață și în toată umblarea ta?
________
Pastor, COSTEL GHIOANCA 

Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)

www.emanueldej.ro
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: