„Voi canta bunatatea si dreptatea; Tie, Doamne, Iti voi canta. Ma voi purta cu intelepciune pe o cale neprihanita. Cand vei veni la mine ? Voi umbla cu inima fara prihana, in mijlocul casei mele.” 

Psalmul 101:1,2

Psalmul 101 este unul dintre psalmii regali, imparatesti, scris de imparatul David. Acesta urmarea intocmirea si implinirea unui plan ideal de guvernare a imparatiei sale. Preocupat de aceasta el se exprima, se exteriorizeaza dandu-si pe fata gandurile care-l framanta. Verbele folosite sunt traduse in limba noastra la timpul viitor (voi canta, ma voi purta, voi umbla), demonstrand angajamentul solemn al imparatului in fata lui Dumnezeu. In original acestea indica mai de graba o actiune in plina desfasurare, o actiune prezenta si continua. Dorinta lui David era ca imparatia lui sa fie pe placul lui Dumnezeu de aceea tot ce intreprinde in sensul acesta este sub semnul unei intalniri iminente, inevitabile, intre el si Dumnezeu. De aceea in mijlocul angajamentelor facute el se intreaba, sau mai degraba Il intreaba pe Dumnezeu : „Cand vei veni la mine ?”

Dragi frati si surori, iubiti prieteni,

Traim vremea dintre cele doua veniri ale lui Hristos in lumea noastra. Suntem foarte aproape de cea de-a doua venire a lui Hristos pe acest pamant. Daca prima Sa venire a fost sub semnul milei si indurarii divine fata de noi, cea de-a doua venire va fi clar sub semnul judecatii divine. Acest mare adevar scriptural trebuie sa ne determine si pe noi la o revizuire amanuntita a comportamentului nostru. Privind la aceste doua versete din psalmul 101, desprind urmatoarele domenii in care trebuie neaparat facuta ordine in vederea intalnirii noastre cu Imparatul imparatilor si Domnul domnilor

1. 1. Viata personala. „Voi canta bunatatea si dreptatea; Tie, Doamne, Iti voi canta.”

Iata o relatie ideala intre un muritor si Cel vesnic. O inima buna, vesela, curata, plina de cantarile de lauda la adresa lui Dumnezeu. O inima constienta de bunatea dar si de dreptatea lui Dumnezeu in relatie cu creatura Sa. Sa lasam dar inima in mana Atotputernicului Dumnezeu sa o curete in sangele Domnului Isus , sa o faca curata, si sa o umple de cantarea de lauda. Sa ne pazim dar inima mai mult decat orice caci din ea ies izvoarele vietii.

1. 2. Casa (familia). „ Voi umbla cu inima fara prihana, in mijlocul casei mele.” 

Domnul ne-a incredintat o familie. Avem frati si surori, avem sau suntem parinti sau bunici, suntem sot sau sotie, avem copii de care vom raspunde inaintea lui Dumnezeu. Copiii vor invata de la parintii lor ce sa faca sau ce sa nu faca nu neaparat din sfatuire ci mai degraba din exemplul personal pe care acestia il dau prin viata lor. David se angajeaza inaintea Lui Dunmezeu sa umble cu inima fara prihana (fara pacat) in mijlocul casei lui. Era perfect constient de faptul ca este model pentru cei din jurul lui si ca va da socoteala de modelul dat urmasilor sai.

1. 3. Biserica lui Hristos.   „ Ma voi purta cu intelepciune pe o cale neprihanita.”

Care este statutul tau in Biserica unde esti membru ? Ce atributii ai ? Cum ti le duci la indeplinire ? Biserica lui Hristos este pe Calea neprihanirii, pe urmele lui Hristos. Tu pe ce cale umbli ? Daca vrei sa apartii realmente Bisericii lui Hristos, atunci poarta-te cu intelepciune pe aceasta Cale, altfel… nu stiu ce vei face cand El, Domnul va veni si la tine. David traieste sub autoritatea aceste intrebari : Cand vei veni la mine ? El n-a stiut asa cum nici noi nu stim cand va fi aceasta. De aceea sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa facem ordine in relatia personala cu El, in relatia cu familia si in relatia cu Biserica Sa. Numai asa ne vom putea bucura din plin si pentru vesnicie in prezenta Mantuitorului, a Domnului Isus Hristos, care este gata sa vina a doua oara in lumea noastra, adica la mine si la tine.

.                                     Pastor, Elisei Pecheanu