Biblia nu este la fel ca oricare altă carte. Este Cuvântul lui Dumnezeu, valabil pentru toate timpurile și toate națiunile. Nu are nevoie de ajustări de vreun fel. Aceasta înseamnă că tot ce scrie în Sfânta Scriptură este cântărit cu mare precizie. Când ai de scris o Carte pentru „toate timpurile și toți oamenii” nu poți face risipă nici măcar de un singur cuvânt. Spațiul trebuie folosit la maxim, în cel mai util mod posibil.
Cu toate acestea, de curând, mi-a fost atrastă atenția de un aspect specific Bibliei. Multe lucruri se repetă. În mod special, această trăsătură se întâlnește atunci când Dumnezeu proiectează ceva (în detaliu), când poruncește sau profețește, Scriptura dovedind că lucrurile s-au întâmplat exact așa cum au fost intenționate de Dumnezeu.
De exemplu, începând din Exodul 25, Dumnezeu îi dă lui Moise instrucțiuni detaliate și precise pentru facerea Cortului Întâlnirii: dimensiuni, materiale, strategie de lucru, poziționarea obiectelor etc. Pentru toate, Biblia alocă mai multe capitole. Apoi, după ce au fost făcute lucrările, în loc să existe o remarcă de genul: „Și toate au fost făcute exact așa după cum a poruncit Domnul”, are loc o descriere amănunțită, care nu este altceva decât o repetare a proiectului pe care îl prezentase Dumnezeu încă de la început. Să fie oare o „risipă de text” sau un mesaj pe care trebuie să-l reținem?
Este Dumnezeu interesat de detalii, mai mult decât ne dăm noi seama? Nu puțini sunt oamenii care au o percepție spațială foarte distantă în ceea ce-l privește pe Dumnezeu. El trebuie să fie undeva, extrem de departe, ascuns de vălul transcedentului și preocupat cu menținea în echilibru a legilor Universului, cu hrănirea copiilor din lumea a treia, cu vindecarea celor mai cumplite boli, cu pacea mondială și altele asemenea.
Multora dintre noi, ne vine greu să credem că în „job description-ul” lui Dumnezeu intră și elemente de genul: cum ne rugăm zilnic, cum citim Biblia, cum ne îmbrăcăm, cum ne purtăm în trafic, cum cheltuim banii, cum ne purtăm la școală sau la locul de muncă, cum ne ținem de cuvânt atunci când promitem ceva, cum ne îndeplinim responsabilitățile de soț sau de soție, cum petrecem timp cu copii noștri etc.
Cu siguranță, Dumnezeu vrea să-l implicăm mai mult în viețile noastre. Nu vrea să ne purtăm cu El ca și cum l-am invita la o conferință săptămânală sau lunară în care vrem să discutăm lucruri foarte complicate și spirituale. Dimpotrivă, dorește să ne însoțească pe drumul vieții la fiecare pas. Dorește să vorbim cu El și să ne consultăm înainte de fiecare decizie. Și mai ales, vrea să ascultăm de El și de voia Lui în tot ceea ce facem. Nu înseamnă că suntem roboți, că nu mai gândim, că suntem depersonalizați și facem doar ce vrea Altcineva. Nu așa trebuie privită problema. Când Dumnezeu „umblă cu noi” nu ne tratează ca pe niște „carcase”, ci ca pe niște ființe dragi, ca pe copiii Săi, în inima cărora lucrează, în așa fel încât să se realizeze o armonie între voia noastră și voia Lui. Ajungem să ne desfătăm în voia Lui și să nu ne mai placă să facem nimic fără ca, mai întâi, să-l întrebăm pe Domnul. Poate că și asta vrea Biblia să ne învețe atunci când se repetă, în anumite relatări ale ei.