Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti ?


Ioan 21:15-17


După învierea Sa din morţi, Domnul Isus S-a arătat ucenicilor Săi în repetate rânduri, vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia Lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:3). Această întâlnire relatată de evanghelistul Ioan face parte din serialul sfânt de întâlniri ale Celui înviat din morţi cu discipolii Săi. De data aceasta întâlnirea are loc la Marea Tiberiadei. Şapte dintre ucenicii Domnului s-a dus la pescuit. N-au prins nimic în noaptea aceea, sunt întâmpinaţi dimineaţa pe ţărm de către Domnul lor, sunt întrebaţi dacă au ceva de mâncare, ei răspund cu sinceritate: „nu”, apoi sunt invitaţi la micul dejun pregătit de însuşi Domnul Isus : peste fript pe jăratic de cărbuni şi pâine. După ce au stat la masă, Domnul Isus se adresează public lui Petru cu întrebarea repetată de trei ori : Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti ? De ce procedează Domnul Isus astfel ? De ce se adresează numai lui Petru ? De ce o face public ? De ce nu-l ia deoparte numai pe el ?… şi întrebările ar putea continua, de ce… ? de ce… ? de ce …? Iată ce ne spune Sfânta Scriptură :

1. Simon, fiul lui Ioana, a fost singurul dintre ucenici care a făcut public afirmaţia aceea foarte îndrăzneaţă, în părţile Cezareii lui Filip : „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” (Matei 16:16)

2. Simon, fiul lui Ioana, a fost singurul dintre ucenici care a fost plin de încredere în puterea lui de a-L urma pe Domnul chiar şi la moarte, şi a făcut public această mărturisire : „Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.” (Luca 22:33)

3. Simon, fiul lui Ioana, a fost singurul dintre ucenici care S-a lepădat public, cu jurământ, că nu-L cunoaşte pe Domnul Isus : „Atunci el a început să se blastăme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe omul acesta.” (Matei 26:74)

Îndrăzneala lui Petru de a mărturisi adevărul ce-l purta în inimă avea la bază cu siguranţă iubirea fată de Domnul lui. Încrederea lui Petru în forţele lui proprii de a rămâne lângă Domnul lui chiar şi în moarte se baza tot pe iubirea acestuia faţă de Domnul Isus. Instabilitatea lui Petru demonstrată în ceasul greu al încercării a determinat plânsul acestuia cu amar (Luca 22:62), adică o pocăinţă sinceră ce izvora tot din dragostea sa faţă de Domnul său. Întrebarea Domnului Isus adresată lui Petru de trei ori avea menirea de a restabili la cote maxime iubirea păcătosului fată de Dumnezeul Lui. Se contura astfel şi un triunghi al dragostei fată de Dumnezeul Cel viu şi adevărat, faţă de ceilalţi mântuiţi şi faţă de semenii noştri. Simon, fiul lui Ioan, adică Petru era reabilitat public în faţa celorlalţi şase ucenici ai Domnului. Înţelegem dar din atitudinea şi din cuvintele Domnului Isus că cei ce slujesc pe alţii nu trebuie să o facă numai pentru că sunt plătiţi, obligaţi sau puşi, ci din dragoste faţă de Domnul Isus care ne-a iubit, ne-a răscumpărat şi ne-a pus în slujba Sa. Cei ce au cu adevărat dragoste în inima lor faţa de Domnul Isus vor avea întotdeauna ceva bun de oferit semenilor lor. Simon, fiul lui Ioana, este chemat public la slujirea în dragoste.

Pastor, Elisei Pecheanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: