„Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu arfa”. Şi pe când cânta cântăreţul din arfă, mâna Domnului a fost peste Elisei.

Şi a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul:…”

2 Împăraţi 3:15

Dragi cititori,

Mesajul conţinut în acest editorial doresc să fie o reală încurajare pentru toţi mântuiţii Domnului,care ştiu să cânte, care chiar cântă şi care ar trebui să cânte din toată inima Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Cel ce este viu în vecii vecilor.

Proorocul Elisei a fost chemat de către cei trei împăraţi: Ioram, Iosafat şi împăratul Edomului, să fie întrebat despre războiul ce-l vor purta împotriva împăratului Moabului. Lăsând la o parte dispreţul pe care-l afişează proorocul Elisei faţă de Ioram, dispreţ pe care-l manifesta de fapt Domnul faţă de acest împărat apostat, remarcăm faptul că Elisei proorocul este gata să primească mesajul din partea Domnului, dar nu oricum. Nu în strigătele de război, nu în zăngănitul armelor, nu în teama şi frica inspirată de duşmanul declarat, ci… în liniştea adusă de o cântare. „Să vină întâi cântăreţul cu arfa ! Aduceţi-l !” a zis proorocul Elisei. „Şi pe când cânta cântăreţul din arfă, mâna Domnului a fost peste Elisei. Şi a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul:…”

Fie în vreme de „pace”, fie în vreme de „război”, în orice vreme, noi avem nevoie toţi de mâna Domnului care să vină peste noi cum a venit peste proorocul Elisei. Din această relatare istorică constatăm că mâna Domnului este gata să vină în ajutor oricui, oricând, dar nu oricum ! De data aceasta, în sunetul cântării cu arfa. Cântarea de laudă adusă Domnului ne ajută să simţim atingerea binecuvântată a mâinii Domnului.

Un amănunt demn de remarcat în relatarea istorică este faptul că, aflându-se că proorocul Elisei era prezent în marea oştire a împăraţilor poporului lui Dumnezeu, nu este chemat la ordine în faţa lor, a împăraţilor, ci ei, împăraţii, „s-au pogorât la el.”(v.12) În timpul cântării de laudă, ca să poţi fi înălţat în prezenţa Domnului, mai întâi trebuie să te cobori de pe toate înălţimile umane pe care de prea multe ori ne cocoţăm singuri. Cântarea te înalţă dacă mai întâi te-ai coborât, te-ai smerit în tine însuţi. Trebuie să recunoaştem că suntem în faţa Domnului şi că avem nevoie de El.

Este nevoie apoi de linişte, linişte totală. Orice zgomot produs pe câmpul de bătălie trebuie să înceteze. Să se audă numai cântarea. Aceasta are un mesaj şi o melodie. Elemente esenţiale, vitale existenţei şi rezistenţei noastre spirituale în confruntările spirituale. Mare atenţie deci la ce cuvinte rostim atunci când cântăm şi chiar la melodia cântării. Aceasta ne va sensibiliza sufletul şi mintea noastră. Să nu cântăm de dragul cântării ci de dragul Domnului, şi nu ca să umplem timpul cu o cântare ci să folosim înţelept timpul.

Numai după ce cântăreţul a început cântarea de laudă adusă Domnului, numai atunci proorocul Elisei a putut spune : ,, Aşa vorbeşte Domnul …”  Iată ce importantă este cântarea de laudă în pregătirea noastră pentru a putea auzi glasul Domnului. Dragi cântăreţi, dragi fraţi şi surori, să fim deci cu luare aminte la valoarea inestimabilă a cântării de laudă adusă Domnului.

Pastor, Elisei Pecheanu