Alexandru Filip Popovici, Ieri despre… astăzi


Atunci când te-ai născut, ai cunoscut pentru prima oară ceea ce se numește timp. Nu, nu chiar așa, dintr-o dată. Pe măsură ce sărbătoreai propria-ți victorie asupra acestuia, an de an, la o dată bine precizată în calendar, ai remarcat, nu știu cum sau în ce fel, că ceea ce sărbătoreai de fapt nu era propria ta izbândă, ci a lui. Acum, ai remarcat că, privindu-te în oglindă, cu mândrie sau nu, cu teamă sau nu, nu mai ești astăzi cel care ai fost ieri. Mereu cel pe care-l privești și cel ce te privește este la fel de nedumerit ca și tine…urmează aceeași metafizică a necunoașterii. Tu treci iar timpul rămâne, sau tu rămâi iar timpul trece?!

În raport cu timpul, nu poți adopta revolta, nu poți fi omul care spune nu ireversibilității, prin simplul fapt că nu tu ai puterea. Aici omul revoltat n-are a face deși, ciudată aparență, uneori pare stăpân peste toate. Revendicarea exasperată a timpului prin orice mijloace, iată refrenul mundan al „netrecerii”. Probabil și de aici un oarecare fatalism al temporalității. Poate că, te vei gândi la un moment dat, ca să biruiești timpul trebuie să te situezi undeva în netimp sau în eternitate, între ieri și azi. Dacă situarea ta în această poziție îți va aminti de viitor așa cum îți amintești acum de trecut, atunci amintirea nu va determina dinainte viitorul și nici destinul. Ești în afara timpului. Dar oare poți?

Timpul și omul sunt copii ai aceluiași pământ. Unul există de la început, iar celălalt se tot gândește ce-i începutul, pesemne că îl va ajuta întrucâtva să-și afirme voința de putere asupra celuilalt și, de ce nu, să se înțeleagă…

Stendhal scria la un moment dat despre o musculiță efemeră, ce se naște la nouă dimineața, în lungile zile ale verii, ca să moară, mai apoi, la cinci seara. Cum ar putea musculița să înțeleagă cuvântul noapte? Mai dă-i cinci ore de viață, spunea el, și ea va vedea și înțelege ce e noaptea. Aș zice că eu și tu suntem efemera musculiță, predestinată unui firav al ființării, însă nouă ni s-au dat acele ore în plus… doar așa, să știm ce e noaptea.

Te gândești, ca și mine poate, că cele 1440 de minute dintr-o zi sau cele 86400 de secunde nu-ți ajung așa cum ți-ar plăcea ție să-ți ajungă. Nu-i nimic. Raportează timpul la tine, schimbă unitățile de măsură, umanizează-le. În toate acele minute sunt 115 200 de bătăi ale inimii, 23 000 de respirații….între bătăile inimii tot mai este loc…. Ieri despre astăzi spune ceva, timpul epuizează posibilul, dar omul eternitatea.

Alexandru Filip Popovici este masterand anul I în Psihodiagnoză, Psihoterapie Experienţială Unificatoare (PEU) și student al Facultății de Teologie Baptistă Pastorală din cadrul Institutului Teologic Baptist din București

Articolul a fost publicat inițialpe blogul Editurii Sper http://editurasper.wordpress.com/2013/02/16/ieri-despre-astazi/și este preluat cu acordul autorului.

2 răspunsuri

  1. […] “Istorie Evanghelică” titrează: ALEXANDRU FILIP POPOVICI, IERI DESPRE… ASTĂZI. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: