Dănuț Mănăstireanu solicită ajutorul celor cu competențe filologice, istorice și teologice referitor la găsirea originii și a unor posibile explicații referitoare la modul în care se definesc sau sunt definite comunitățile eclesiale care acum se numesc generic fie neoprotestante, fie evanghelice.
În partea de final a apelului său, Dănuț lansează trei întrebări cu scopul de a aduce lumină în această dezbatere. Întrebările fac referire la originea termenului „neoprotestant” în limba română, ce termen era folosit înainte de acesta pentru a definii comunitățile „eclesiale” neoprotestante. Ultima întrebare vizează modul în care a fost folosit termenul evanghelic înainte de 198 în România și de ce nu s-a impus acesta.
Problematica fiind una destul de complexă, am încercat un răspuns bazându-mă pe cercetările mele referitoare la relația biserică-stat în timpul regimului comunist din România. redau în continuare comentariul meu.
„În perioada comunistă, pe care o cunosc ceva mai bine decât alte perioade, baptiștii, penticostalii și creștinii după Evanghelie erau identificați în raporturile cu statul de cele mai multe ori prin termenul neoprotestanți, termen care făcea referire și la adventiști. Interesant este faptul că uneori se folosea și termenul de evanghelici, aspect pe care l-am menționat și în cartea mea privind istoria Bisericilor Baptiste în perioada de început a comunismului românesc. Atrage atenția în acest context titulatura federației religioase creată de Partidul Comunist cu scopul de a controla și înregimenta cele patru culte neoprotestante (baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie și adventiști). Numele organizației creată la ordinul Partidului Comunist din România (PMR) a fost Federația Cultelor Evanghelice Reprezentative din Republica Populară Română. Personal mi-a atras atenția sintagma „cultelor evanghelice” fapt care denotă în opinia mea o anumită percepție a cestor denominațiuni religioase. Nu am întâlnit în documentele cercetate o opinie asemănătoare din partea Bisericii Ortodoxe Române care se raporta la aceste comunități cu termenul de neoprotestanți solicitând ajutorul statului în frânarea avântului misionar al acestora.
Pentru o discuție privind originea baptiștilor vezi și subcapitolul 2.1 din cartea mea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965, intitulat Cine sunt baptiștii?. Specific pe acest subiect încerc un răspuns sumar în subcapitolul 2.1.2 unde întreb Ce sunt baptiștii? Evanghelici, protestanți, neoprotestanți? În carte am încercat un răspuns sumar la întrebarea Cine sunt baptiștii, dar prin tratarea acestei problematici am interferat puțin și cu cei doi termeni aduși în discuție de tine, respectiv evanghelici vs neoprotestanți.
Acest text este o solicitare de ajutor de la cei care au competente filologice, istorice si teologice mai bune decit mine in acest domeniu.
Voi incerca sa definesc mai intii problema, si apoi sa formulez intrebarile.
Punctul de pornire al acestei discutii este titulatura,, in schimbare permanenta pe care au primit-o de-a lungul celor peste 160 de istorie romaneasca comunitatile eclesiale care acum se numesc generic fie ‘neoprotestante’, fie ‘evanghelice’.
In acest caz ma intereseaza mai putin etichetele depreciative, de genul ‘sectanti’ sau ‘eretici’ si chiar cele relativ neutre, gen ‘pocaiti’, care si ele au devenit rapid depreciative, context in care este surprinzator entuziasmul cu care majotitatea acestei comunitati a acceptat si si-a asumat aceasta eticheta (precizez ca in Scriptura nu gasim nicaieri acest cuvint ca substantiv). Dar aceasta tine mai mult de resortul sociologiei religiei, decit de fiologie.
De asemenea, consider ca desi exista o oarecare suprapunere intre termenii…
Vezi articolul original 595 de cuvinte mai mult
[…] și o discuție referitoare la Neoprotestant vs. evanghelic, precum și opinia profesorului Everet Gil despre elementele identitare baptiste sub titlul Cine […]
ApreciazăApreciază