O recenzie a filmului Noah realizata cu competenta de catre Dionis Bodiu.
Nimic nu stă în calea celui ce face voia lui Dumnezeu, nici cei ce au fost, nici cei ce-i sunt acum alături, nici cei ce îi vor urma pe cale. Când omul este copleșit de un imperativ divin – nici măcar nu contează dacă el este un dat real sau o închipuire – nebunia stă lipită de inima lui și pândește fiecare ocazie pentru a-i arunca destinul în gheena lipsei de umanitate. Obsesia transformării sale într-un instrument al cerului îl poate apropia fie de îngeri (poate că Wilberforce este un exemplu, în privința asta; vezi Amazing grace (2006)), fie de demoni (un exemplu clasic în acest al doilea sens este Salieri, din filmul Amadeus (1984)).
Noah este povestea unui om copleșit peste măsură de povara voinței divine, pe deoparte, și, pe de alta, de sentimentul deplinului eșec al stirpei sale în a-și împlini rosturile primite prin…
Vezi articolul original 1.173 de cuvinte mai mult












