Cultele neoprotestante și drepturile omului (2) Cuvânt înainte


Ne bucurăm ca la mai bine de 36 ani de la difuzarea scrisorii celor sase neoprotestanți aceasta să vadă lumina tiparului. Am decis să scriem această carte din dorința de a aduce în atenția celor interesați, fie membrii ai cultelor neoprotestante, fie cercetători, scrisoarea, un document de valoare privind istoria comunității evanghelice romanești sub comunism. La finalizarea prezentei cărți am aflat de faptul că și istoricul Dorin Dobrincu realizează un studiu privind scrisoarea celor sase neoprotestanți (Vezi Dorin Dobrincu, „«Cultele neoprotestante şi drepturile omului în România.» Un memoriu din 1977”, în Archiva Moldavie, vol. IV, 2012, pp. 351-402), publicat cu putin timp înainte de apariția prezentei lucrări. În lucrarea de față, împreună cu scrisoarea deschisă semnată de cei sase evanghelici, publicăm încă două documente pe aceeaşi problemă. Este vorba de anexele scrisorii, care completează primul document cu alte cazuri de persecuție, și o altă scrisoare deschisă, scrisă de Aurel Popescu şi Iosif Ţon.

Cultele neoprotestante si drepturile omului - coperta 1Ineditul demersului nostru constă și-n accesul la documente primare din arhiva postului de Radio Europa Liberă, Arhiva Departamentului Cultelor, precum și cea a Securității, documente corelate cu istoria orală şi cu memorialistica.

În 1999, pastorul Iosif Ţon publica cartea Confruntări, ce reunea reeditarea scrierilor sale din perioada comunistă. Îi lipseşte însă documentul intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, deși face referire la el. La acest document se face des referire – fie de cei care au trăit în vremea aceea, fie de cei care cercetează perioada respectivă – dar până în prezent nu a fost descoperit şi publicat. De aceea considerăm că lucrarea de față vine să completeze un gol istoriografic, de unde şi necesitatea apariției acestei cărți.

În demersul pe care ni l-am propus am însoțit publicarea scrisorii de un studiu introductiv şi biografii ale semnatarilor. Studiul introductiv ne prezintă statutul neoprotestanților în comunism, contextul scrierii acestei scrisori şi reacțiile ce-au survenit după aceea. De asemenea, unele amănunte din studiul nostru sunt inedite, iar altele corectează derapajele istorice apărute în timp, mai ales pe cale orală.

În același timp este şi un omagiu adus celor de dinaintea noastră pentru lupta dusă în favoarea libertății de credință. Dintre semnatari, la momentul acesta nu mai sunt în viață decât Iosif Ţon, Pavel Nicolescu şi Radu Dumitrescu.

Autorii, unul din Bucureşti şi unul din Craiova, au uzat atât de documente inedite, cât şi de competenţele pe care le deţin în domeniul cercetării istoriei contemporane. Lucrarea a fost scrisă cu acribia şi obiectivitatea unor istorici, atât cât au putut să fie de obiectivi, lăsând la o parte sentimentalismele şi opiniile părtinitoare, fără a fi tributari bisericilor din care fac parte, baptistă şi creştină după Evanghelie.

 Autorii

Articole relaționate

CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ

P.S.: Cartea costă 15 RON și poate fi comandată de la autori

14 răspunsuri

  1. Ma bucur ca ati scris despre acest moment care a lasat un puternic impact asupra noastra. De unde ma aflu nu pot procura prea curind cartea. M-ar interesa daca ati avut acces la dosarele de ancheta. Poate s-ar putea rezolva neintelegeri vechi intre fosti lideri. Mai exista un martor de la ancheta. Mi-a spus ca nu vrea sa vorbeasca public. Era un tinar din Arad ce a mers la Bucuresti stiind bine ca Niculescu este in ancheta. Inainte de a-l vizita pe Niculescu a incercat sa semneze Memoriul lui Paul Goma. De la Niculescu a fost ridicat si dus impreuna cu ceilalti memorandisti. Batut si anchetat separat el povesteste ca in pauza ii lasa pe coridor impreuna si puteau vorbi intre ei. Tinar puternic, fost boxer, el l-a prins de miini pe ofiteul ce-l batea si l-a trintit de usa rupind usa cu el. Au chemat un bataus mai tinar ce l-a anihilat ce cel anchetat si l-au ingenunchiat fizic, etc… Mi s-a parut interesant ca seara l-au eliberat nepunindu-l sub condamnare desi aveau motiv: agresarea unui ofiter de Securitate in ancheta ( in limbajul lor: ultraj cu violenta). Chestia asta imi dovedeste teama lor ca nu cumva numarul protestatarilor sa creasca. Incidentul a fost confirmat de Iosif Ton in discutia cu studentii din Timisoara. Tinarul de atunci neffind parte a intocmirii memoriului a fost interogat despre pastoral Liviu Olah avind in vedera ca era un apropiat al respectivului pastor si nici acel pastor n-avea vreo legatura cu memoriul.

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Doru,
      Mulțumesc pentru comentariu și detaliile interesante legate de acest episod din lupta evanghelicilor români pentru drepturi și libertăți religioase. Referitor la anchetă observ o similitudine cu cazul celor 6 semnatari ai acestui memoriu, care au fost anchetați timp de șase săptămâni iar după aceea au fost eliberați, deși în cazuri similare pentru astfel de acțiuni pedeapsa a fost mult mai severă. Nu am niște răspunsuri concrete și bine argumentate asupra cauzei sau cauzelor încetării anchetei pentru că nu am studiat dosarele de anchetă ale semnatarilor. Obiectivul principal al nostru, al meu și al lui Emanuel Răduț, a fost acela de a publica scrisoarea, de a face acest document public. În această lucrare sursele de unde am avut documente inedite au fost Arhiva postului de Radio Europa Liberă și Arhiva CNSAS. În arhiva CNSAS nu am văzut dosarele de anchetă pentru că aveam și încă mai am alte dosare în lucru la care sper să ajung după sărbătorile pascale. Un aspect inedit pe care l-am prezentat în lucrare și la care sper să ajung cu prezentarea și pe site este acela că au fost mai multe demersuri de rezolvare a problemelor pe cale oficială, dar și faptul că pastorul Pascu Geabou de la Alexandria a fost anchetat în legătură cu difuzarea acestei scrisori la Radio Europa Liberă deși nu știa cum a ajuns documentul în Occident și nici ce prevedea exact acesta.

      Apreciază

  2. Marius:
    Multumesc de raspuns.
    Citeva chestii;
    -pt mine impatcul a fost mare pt ca Ancheta a inceput in Duminica Floriilor; Ton fusese arestat la Iasi de unde a fost dus [nu stiu cum] la Bucuresti. Bisericile se intilneau in fiecare seara… oamenii comentau infrigurati informatiile de la Europa Libera despre ancheta dura si incidente colaterale. Lideri ai Uniunii Baptiste fusesera trimis prin tara, de Pate, ca sa ne spuna ca nu e adevarat ca cei anchetati ar fi tratati rau.
    Int-o nota personala, scrisoarea pomeneste si cazul sorei mele si al colegelor ei fortate sa paraseasca , toate evanghelice, liceul. Tatal meu a comentat ceva in curtea bisericii si a doua zi un securist a vizitat-o pe mama cerindu-i cartea de imobil (vesnicul pretext) si punind intrebari timpite.
    – In raporturile cu E.L. exista doua chestii caudate:
    a) Potrivit folclorului, intentia ar fi fost de a fi trimis Conferitnei post-Helsinki de la Belgrad si nu E.L dar cineva a trimis-o la EL. Lucrul acesta l-ar fi nemultumim pe IT.
    b) La un moment dat E.L. a incetat sa mai dea informatii despre Ancheta. Potrivit folclorului, IT ar fi fost luat in particular si convins sa sune la EL din biroul Securitatii cerind sa in ceteze transmieterea de info despre aceasta Ancheta. Inctrucit ceilalti n-au fost consultati, P. Niculescu s-ar fi suparat rau pe Ton. Va fi adevarat sau nu, nu stiu. Cert este ca relatiile dintre cei 2 s-au deteriorat dupa aceasta ancheta iar apoi s-au adincit si mai tare dupa aparitia ALRC si actiunile lui IT contra acestui comitet. Cei 2 s-au impacat intre timp.
    Un amanunt interesant a fost povestit de Andrei Popescu la inmormintarea lui Aurel Popescu, unul dintre semnatari. Andrei povesteste ca seara dupa ancheta cei anchetati veneau la ei la bloc si rideau pe seama anchetei si batailor pina noaptea tirziu. Rideau atit de tare incit militianul ce pazea [din cauza lui Popescu] intrarea la bloc se minuna ce-i putea distra “pe astia”. Era un mod de-asi proteja sanatatea mentala. La un moment dat, Niculescu a lansat o replica de care au ris apoi ani de zile: “si o sa vada Securitatea ce o sa ajungem noi”. Si… uite ca a fost prooroc…

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Doru,
      Din informatiile pe care le am scrisoarea a ajuns la Europa Libera trimisa de Elisabeta Ton și Aurel Popescu fără stirea lui Iosif Ton.
      Voi reveni si cu alte detalii legate de comentariul tau.

      Apreciază

  3. Dl Doru,
    sunt în măsură să spun câteva lucruri legat de semnalările dvs, întâi ca şi coautor al cărţii de mai sus, apoi ca cel care a cules toate informaţiile necesare de la familia Ţon. Este adevărat, din mai multe surse, că scrisoarea a plecat la EL prin sora Elisabeta şi fr Aurel. În care sunt date şi detaliile acelui moment de întâlnire cu un diplomat străin. Deci acest lucru nu putea să-l deranjeze pe fr Ţon.
    Apoi nu cunosc vreun episod din anchetă, cum că Ţon ar fi sunat la EL. Eu am ascultat înregistrări cu Aurel Popescu, Silviu Cioată, Constantin Caraman şi Pavel Nicolescu, şi nici unul nu evoca nici măcar tangenţial acest lucru. Acum, Pavel Niculescu este destul de bolnav, din câte ştiu, pentru a mai putea furniza informaţii în sensul acesta. Sau poate nu ştiu bine.
    E foarte interesant de urmărit parcursul în cadrul cultului baptist al semnatarilor, lucru pe care îl las cuiva dinlăuntru cultului şi nu o voi face eu.
    Mulţumim pentru informaţiile oferite de dvs şi aşteptăm şi altele. Mult har!

    Apreciază

  4. Bogdan Emanuel:: Multumesc si eu. Faptul ca EL a incetat difuzarea si ca ar fi precizat ca la cerere ramine fapt. Restul e anectotica. Desigur ca va cred. E frumos si faptul ca ei nu mai evoca unele chestii deranjante. L-am auzit pe Niculescu anul trecut si nu isi mai aducea aminte de multe. Oricum, situatia a fost foarte dificila; intentia mea era doar sa pot confirma/infirma si nu sa acuz. Am fost chemat doar odata la Militie (nu la Secu) si n-a fost vesel de loc. Intr-o situatie atit de tensionata era rezonabil sa apara si controverse/dezamagiri. La un moment dat, lui Popescu i s-a spus; „o sa te condamnam la morte”… Popescu (propriilor relatari) ar fi spus: „n-am eu harul acela d-le ofiter. Harul de-a fi martir nu i se da oricui”. Popescu era un neintrecut in replici. Cindva in vara lui ’77, IT si AP au aparut impreuna in biserici din Arad. Ton a sus atunci: „eu am luat doar palme,, Popescu a luat si pumni”. Intr-o alta biserica IT a spus: „daca vreti sa stit ce fricos sunt eu, intrebati-l pe Popescu”. Acesta era de fata si i-a strins mina incurajator. Cind scriu asta sunt indignat inca pe tratamentul la care au fost supusi si am toata intelegerea fata de slabiciunea umana; nu toti rezistam la fel in astfel de situatii. Ca baptist, stiu ca au curs acuzatii din partea simpatizantilor celor 2 tabere. Apreciez eleganta dvs. Ma interesau faptele. Desigur ca stiti ca cei ce au cea mai mare neincredere in IT sustin ca la data respectiva IT era inca informator; lucru pe care el il neaga. Eu il cred pe IT. Eram curios daca din dosare ar fi transpirat ceva; am inteles ca nu ati ajuns la ele.
    Mult har si dvs mai ales ca e saptamina mare la fel ca atunci cind a inceput anchetarea fratilor.

    Apreciază

    1. Interesant că dezbatem subiectul tot în Săptămâna Patimilor. De partea de dosare s-a ocupat Marius, el poate oferi mai multe amănunte. Cum spunea şi el mai sus, scopul nostru a fost acela de a publica documentele din Arhiva Europa Liberă, însoţindu-le cu un studiu introductiv în care să explicăm contextul acelui memoriu şi urmările sale.
      După document, în toamna aceluiaşi an, dacă nu mă înşel, Pavel Nicolescu a înfiinţat ALRC-ul. În 1978 Aurel Popescu şi Pavel Nicolescu au fost excluşi din cadrul Cultului Baptist, la presiunile Departamentului Cultelor.
      Apoi, memoria este subiectivă, fiecare dintre participanţi îşi aminteşte într-un fel evenimentele.

      Apreciază

  5. […] CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (2) CUVÂNT ÎNAINTE […]

    Apreciază

  6. […] 2014 – Cultele neoprotestante și drepturile omului (2) Cuvânt înainte […]

    Apreciază

  7. […] 2014 – Cultele neoprotestante și drepturile omului (2) Cuvânt înainte […]

    Apreciază

  8. […] 2014 – Cultele neoprotestante și drepturile omului (2) Cuvânt înainte […]

    Apreciază

  9. […] 2014 – Cultele neoprotestante și drepturile omului (2) Cuvânt înainte […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: