Vlad Mixich: Mulțumim. Mulțumim pentru că vă pasă


A trebuit să plecați din Romania. A trebuit să plecați de acasă, să vă vedeți copiii doar pe skype, să vă sărutați iubitele doar în week-end și să vă îngropați părinții între două avioane. A trebuit să vă fie dor, să vă fie ciudă, a trebuit să vă fie greu cum oricui plecat printre străini îi este. Și cu toate astea ne-ați arătat astăzi (16 noiembrie 2014), tuturor celor ramași aici, că vă pasă. Un astfel de fenomen e imposibil de înțeles de un rațional, de un logician sau de un sociolog guvernamental. Așa ceva se cuprinde doar cu sufletul.

Ați plecat din România ca să-i lăsați locul de chirurg  băiatului mai putin talentat dar fiu de rector.

Ați plecat din Romania pentru ca fata șefului e cea care trebuia sa ajungă asistent universitar.

Ati plecat din Romania pentru ca e imposibil sa trăiești dintr-un salariu de profesor de engleza în satul în care te-ai născut.

Ati plecat din Romania pentru ca e greu sa faci profit atunci când toate construcțiile sunt câștigate de firmele cu pile politice.

Ati plecat din Romania ca sa le faceți loc lor: hoților, plagiatorilor, nesimțiților, incompetenților, ticăloșilor. Dar nu v-ați uitat casa. Ati continuat sa sperați.

Nu-ti poți îngropa țara. Nu o poți privi liniștit, de la televizorul tău din străinătate, cum se prăbușește sub conducerea unor șarlatani. Cum devine moșia baronului Munchhausen și a celor 40 de hoți care se sprijină intre ei. Totul are o limita, chiar și în Romania. „Ajunge!”, ați spus.

Si atunci ați ieșit in strada. Nu ca sa dărâmați guverne sau sa instaurați egalitatea intre oameni. Doar ca sa votați. Au încercat sa va blocheze. Au refuzat sa înființeze mai multe secții de votare pentru voi. Si-au batut joc de voi trimițăndu-va in orase aflate la 300 de kilometri distanta. V-au insultat ca va dați votul pe covrigi sau pe 40 de euro.

Dar voi ati ramas in strada. Ati ramas in picioare ore in sir, la coada, in frig, in ploaie, cu vecinii vostri straini privindu-va ca pe niste ciudatenii barbare. Si cu voi ridicand din umeri: “Ce sa facem? Asa-i la noi in Romania”. V-ati sunat parintii si prietenii ramași acasă si i-ati rugat „cu cerul și pământul” sa mearga sa voteze. Daca nu pentru ei, atunci macar pentru voi.

Ati ramas in strada pentru ca voi credeti inca in acel vis numit libertate. Voi inca credeti ca se poate. Voi sunteti rezultatul cel mai frumos al Revolutiei de acum 25 de ani. Voi: medici, tamplari, bucatari, functionari, voi sunteti elita noastra.

Indiferent cine a castigat alegerile, ne-ati dat o lectie. Noua, celor ramasi in tara. Noua celor obositi, cinici sau fara speranta. Ne-ati spus pe zeci de mii de voci ca va pasa.

Va multumim.

http://www.hotnews.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: