Sectanții – Vasile Ernu, Editura Polirom, Iași, 2015, 376 p.

„Dincolo de suferinţă, prigoană şi martiriu însă, foarte preţuite de secta mea, în încercarea de a‑şi lega originile de generaţia primilor creştini, mai exista un mod total diferit de a înţelege relaţia cu statul şi mai ales de a crea tehnici de rezistenţă faţă de acesta.

Principiul libertăţii, aşa cum îl înţelegeau şi‑l practicau ei, e specific probabil mai tuturor grupurilor marginale. Mai întîi, sectanţii nu cred într‑un stat neutru sau bun, fie el comunist sau capitalist. Statul e o formă de robie, de la care e bine să te sustragi. Nu trebuie neapărat să intri în conflict cu statul, ci să te eschivezi, să‑ţi creezi o lume paralelă. A lupta direct cu statul este pentru sectant ceva inutil : oamenii contează, nu statul în sine. Cel mai bine lupţi cu el doar ignorîndu‑l total. Statul acceptă însă orice, dar…