O scrisoare deschisă din 1971. Arestarea lui Constantin Caraman


Un document de arhivă scos la lumină de Emanuel Conțac despre persecuția c redincioșilor evanghelici în comunism și mijloace, modalitati de răspuns, în acest caz este vorba de o scrisoare de protest.

Vaisamar

Tot scotocind printre documentele mele privitoare la Cornilescu, am găsit și alte documente, legate de istoria evanghelicilor în comunism.

Mai jos o scrisoare deschisă semnată de lideri religioși care atrăgeau atenția asupra politicilor represive aplicate de statul român comunist.

Documentul menționează arestarea compozitorului Iacob Alecu din Sibiu.

De asemenea, sunt menționați Constantin Caramaon și Victor Răscol.

Vezi articolul original

12 răspunsuri

  1. Hm. N-am stiut; nici nu aveam cum. Cinste semnatarilor al caror nume nu-mi sunt cunoscute; nici nu se pot citi prea bine. E incurajator ca numarul crestinilor curajosi si cu demnitate a fost ma mare decit crezut-am. Ce-au adus nou protestele mai tirzii -dupa revenirea lui Ton din Anglia- a fost faptul ca ele au fost rapsindite si presei occidentale si -prin Europa Libera- aduse la cunsotinta romanilor. Publicitatea i-a lovit pe comunisti -mai ales pe Ceausescu- unde-i durea. Cea mai buna arma de aparare folosita de pe la sfirsitul anilor ’70 a fost sa te faci cunoscut daca ai necazuri. Si daca te cheama la Securitate- ne-au invatat sfintii inchisorilor- spune la toti in jurul tau si spune securistilor ca ai anuntat fratii c-ai fost convocat si sa se roage pt tine si ca vei comunica tot ce ti s-a spus/cerut la Secu. Publicitatea in contexul totalitar era singura arma-oricit de fragila va fi fost. Cinste semnatarilor daca vor mai fi traind!

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Interesant aceasta perspectiva asupra opoziției fata de represiunea regimului comunist care era in anii 70 – 80 cu precădere in plan ideologic. Am fost surprins sa descopăr recent informatii despre persecutia creștinilor evanghelici la sfârșitul anilor 40

      Apreciază

  2. Cred ca persecutia a inceput dupa legea cultelor (’48? ’49). Atunci a fost scoasa Oastea in afara legii, parca. Eu stiam ca pe evanghelici i-au lasat putin mai la urma… dupa ce-au terminat-o cu Oastea si cu greco-catolicii. … Dar probabil inputernicitii au inceput sa „kucreze” imediat dupa venirea comunistilor la putere.

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Am vazut recent niste documente pe anii de inceput ai comunismului care amintea printre altele de arestări, amenzi, rechiziționări ale lăcașurilor de cult

      Apreciază

      1. Va cred desigur. Eu am vazut in istorie pe comunisti lucrind progresiv. Mai intii au arestat politicienii si intelectualii de vaza; apoi marea „burghezie” dupa nationalizare si marii proprietari de paminturi. Mai apoi, dupa inceperea colectivizarii pe „pe chiaburi” si pe cei ce rezistau colectivizarii. In plan religios, prima data au diluit cu greco-catolicii si Oastea Domnului ceea ce in perceptia populara -fara documente- a fost o satisfactie data BOR dar si cursa prin care i-a atras pe majoritari in plasa. In felul acesta, pe linga greco-catolici, primii arestati au fost T. Dorz si Wurmbrand in urma discursului de la Ateneu. Asta nu inseamna ca ceilalti evnghelci n-au avut necazuri -cum spuneti dvs. La baptisti, abia dupa „arondare” persecutia „speciala” s-a intetit. Dupa arondare, au fost arestati Simion Cure si grupul Moisescu -trecut intre timp la CDpEv. Desigur ca intre timp multi pocaiti si-au pierdut job-urile si biseici vor fi fost inchise dar inchiderile masive (700?) au fost dupa arondare; tot atunci numarul pastorilor, seminaristilor a fost drastic redus.. Epurarile in Universitati au avut loc tot timpul pe criterii politice: copiii de chiaburi nu puteau sa se inscrie, etc. Abia prin ’57, i-a apucat o curatire a studentimii de „sectanti”. Interesant este ca memoriul lui Pitt Popovici i-a salvat pe timisoreni de excludere dar nu si pe clujeni unde I. Dan a reuzat sa intervina crezind ca e inutil. Amuzant e povestea d-nei dr. Gabi Radu (penti). In’57 la o sedinta cu toata studentimea din Bucuresti cind toti „sectatnii: au fost votati „out” in bloc de masa de studenti adunati cu japca, studenta Gabi Radu a avut taria sa se scoale si sa zica cum ca asta e contrar democratiei populare instaurata a „23 August”, bla, bla bla. S-a facut o liniste de au crezut ca vine cu duba dupa dinsa in sala spoturilor. Ce sa credeti? Pe toti i-au exmatriculat… mai putin pe studenta Radu pt ca „nu vrem sa se creada martira (sic!?)”. Nu va contrazic, mi se pare insa ca persecutia s-a focalizat/specializat pe pocaiti dupa ce-au lichidat marile cazuri.

        Apreciază

        1. Marius Silvesan

          Persecutia baptiștilor de la începutul comunismului este foarte puțin cunoscuta. Am observat ca se discuta si accentuează perioadele următoare, dar intr o anunită măsura situația era diferită pentru ca regimul se cinsolidase. Stiu ca Iosif Ton avansează cifre de genul 400 de pastori demiși, sute de biserici închise, dar eu personal nu am certitudinea unor astfel de informatii dacă nu sunt confirmate din mai multe surse. Cert este ca situația din perioada comunista nu a fost doar alb si negru. Uneori a fost gri. Cei care au fost eroi au avut si ezitările lor sau conceptii teologice pe care eu nu le sustin.
          Revenind la cronologie ar fi de menționat ca evanghelicii nu au fost primii din mai multe motive, unele le-am menționat in teza de doctorat sau studiile publicate. Amintesc aici nevoia regimului de legitimitate externa. Elita evanghelicilor nu a fost lichidata ca in cazul BRU si nici bisericile desființate. Problemele politice si economice erau chestiuni majore. Au avut ei timp ulterior sa se preocupe si de evanghelici in cei 50 de ani astfel încât pana la urma sa ajuns la o acomodare, cel puțin in ceea ce privește relațiile oficiale.
          Cu toate acestea, așa cum ați subliniat, au existat si oameni verticali.

          Apreciază

  3. Amuzant –dar semnificativ- mi se pare ca imediat dupa venirea comunistilor la putere a fost ales presedinte la baptisti fr. Goga. Potrivit anectodoticii populare, dinsul a fost ales fiind muncitor…. Adica pt a da bine la “noua orientare politica a patriei”. De asemenea, din documentele publicate de D. Mtrofan rezulta ca I. Rusu era VP cu responasilitatea relatiilor cu Ministerul de Interne. Tineriii ce au analizat aceasta mica precizare a “fisei postului” au vazut doar partea neagra a lucrurilor. Exista si o parte ce justifica afirmatia dvs cu referire la persecutiile din anii ’40. Inseamna ca Secu si Militia activau din plin contra noastra motiv pt care era nevoie de cineva la “relatii cu MI”. Dupa cum stiti, I. Rusu a fost o speranta datorita prieteniei sale cu Petru Groza. Cit de mult va fi ajutat sau nu, nu stiu; este posibl insa ca numarul redus de baptisti arestati sa se fi datorat acestuia.
    Tot din anectodica, fr. Vicas va fi fost ales fiiindca dinsul a infiintat “colectivul in sat”. O fi adevarat sau nu, habar n-am. Pastorul Cocian ne povestea ca prin anii ’50 s-a dus la evanghlizare cu preseditnele Vicas aproape de granita cu sirbii; pe vremea aceea, era tensiune la granita datorita politicii ati-sataliniste a lui Tito. Cei doi pastori, au fost arestati si acuzati ca vor sa tradeze pactizind cu sirbii. Degeaba s-a legitimat Vicas drept presedinte al Uniunii, bla, bla, bla. Pina la urma, incidental s-a terminat intr-un mod pe care nu vreau sa-l pomenesc acum. Desigur cunoasteti toate restrictiile de deplasare de dupa arondare.

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Interesanta aceasta anectodica. Evident ca numărul arestărilor, chiar si proporțional la numărul de credincioși, a fost mai mic decât la alte culte, dar au existat si astfel de cazuri. Interesant este si faptul ca Uniunea, deși blamată astazi, a încercat sa rezolve anumite cazuri. De remarcat ca in regimul comunist instituția prevala in fata individului.

      Apreciază

  4. Cind spuneti de cifra lui Ton, 400, e dupa sau inainte de arondare? Eu am retinut 700- tot de la Ton- dupa arondare. Nu stiu daca e buna. Stiu in Arad, biserici inchise si o multime de pastori deveniti contabili printr-un decret al min. Muncii care permitea prelatilor ce paraseau „sfinta chemare” sa devina contabili. As putea cita din cap vreo 6-7 in Arad iar memoria mea e slaba, eu fiind copil atunci. Citi vor fi fost in tara? Nu stiu.

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Trebuie sa verific. 700 este un numar destul de mare. Cam ce procent din total?

      Apreciază

  5. Da. Am incurcat. Fr. Iosif spune c=au fost 1000 biserici reduse la 300(-700). Nici dinsul n-a avut documente. Iar nr, pastorilor redus la 130; desigur nu fiecare biseric avusese pastor. Revenid la document: oare semnatarii sunt toti peticostali?

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Nu stiu dacă toți semnatarii sunt penticostali

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: