Iosua Faur, Curajul nu este a castiga… ci a sacrifica
Când vine vorba de o ceartă, de o dispută, de un argument… trebuie să câştigi întotdeauna? Faţă de angajaţi sau angajator… Faţă de copii, părinti, soț/soţie… Trebuie să câştigi întotdeauna pentru că pur şi simplu poţi şi dacă laşi de la tine arăţi lipsă de curaj? Data viitoare când te trezeşti într-o ceartă, într-un conflict, adu-ţi aminte de cel mai curajos om care a trăit pe acest pământ: Isus Cristos.
Domnul Isus este exemplul perfect al unui altfel de curaj şi putere. Ioan, autorul unei evanghelii scrie în capitolul 19: Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L biciuiască. Soldaţii au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap şi L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. Ei îi dădeau palme… şi Isus a ieşit ducându-Şi crucea… L-au răstignit acolo… Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi… Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!”. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
În orice moment al acelei torturi, Isus putea să-i distrugă pe cei care îl băteau şi abuzau. El este Dumnezeu! El are toată puterea şi autoritatea! El este primul în toate lucrurile!
Şi cu toate acestea… nu s-a apărat, nu a răspuns înapoi, nu a făcut nimic ca să câştige. Era oare prea fricos ca să răspundă? Cu siguranţă că nu. Cu ceva vreme în urmă le spunea: Eu Îmi dau viaţa ca s-o iau din nou. Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau şi am autoritate s-o iau din nou. (Ioan 10:18). Era neputincios? Nu, putea oricând să cheme armate întregi de îngeri (Matei 26:53).
Dar Domnul Isus a ales calea sacrificiului şi astfel ne arată ce înseamnă adevăratul curaj.
Adevăratul curaj este de cele mai multe ori măsurat prin abilitatea de sacrificiu.
Domnul Isus nu a trebuit să câştige pentru că prin sacrificiul Lui, El deja câștigase.
Iosua Faur
Partajează asta:
Esti un prieten al păcătoșilor?
Aud mulţi creştini vorbind despre cum să fi la fel ca Isus, cum să ai un caracter cristic, să umbli ca Isus şi să-L urmezi pe El. Dar cei mai mulţi dintre noi nu iubim păcătoşii aşa cum Domnul Isus a făcut-o. Nu petrecem timp cu ei, nu stăm la poveşti cu ei, nu le spunem Evanghelia… pur şi simplu nu vrem să avem de-a face cu ei.
Isus în evanghelii este acuzat de oameni religioşi pentru că este prietenul păcătoşilor (Matei 11:19). Nu spune despre El că îi tolera sau că îi îngăduia în cercul Lui de prieteni. Nu spune că arunca cu flyere evanghelistice şi apoi fugea sau că ţinea concerte pe stadion şi apoi le predica manipulându-i cu o momeală şi un băţ.
În schimb evangheliile ne spun că Isus era prietenul păcătoşilor. Îi cunoştea personal, făcea vizite în casele lor şi (SENZAŢIONAL!!!) stătea cu ei de vorbă la un pahar de vin :O:O:O:O (asta nu-i foarte WWJD nu-i aşa?). Îi ştia pe nume, posibil le ştia numele copiilor, le cunoştea dorinţele şi visele şi era interesat de hobby-urile lor. Şti cum îi… ca un prieten.
În toată discuţia asta: să fi ca Isus! să fi ca Isus! de ce nu vorbim şi de aspectul acesta? De ce credem că este ok să petrecem timpul doar cu creştini şi niciodată să nu stai cu cei care nu cred ceea ce tu crezi? Nu ar trebui să călcăm pe urmele Domnului Isus?
I-am auzit pe mulţi creştini spunând: „Oh, noi vrem să fim sfinţi.” Domnul Isus era sfânt. Dar tocmai sfinţenia Lui l-a făcut să ajungă la oameni cunoscuţi şi ca: păcătoşi, criminali, curvari, obsedaţi, rebeli, hoţi, materialişti. Isus era cunoscut pentru interesul pe care îl avea faţă de aceşti oameni încât ajunge să fie acuzat că este un beţiv şi un mâncăcios (Matei 11:19).
Mulţimea religioasă l-a urât; El nu juca după regulile lor. Una din plângeri era faptul că Domnul Isus nu le dădea şi lor atenţia cuvenită (fariseii şi saducheii). El stătea împreună cu cei bolnavi (oamenii care erau consideraţi ca fiind pedepsiţi de Dumnezeu). Dacă te uiţi la viaţa ta, la biserica ta, la denominaţiunea din care faci parte, s-ar putea să fi şi tu acuzat de aşa ceva? Vrei să fi ca Isus? Eşti un prieten al păcătoşilor?
Iosua Faur
Partajează asta:
Hey! Nu o lua razna!
„Eram cu toţi acolo, aveam un timp fain, ne distram şi deodată, cumva, cineva a început să vorbească de Isus…”
Câți dintre voi aţi avut experienţa asta? Cât timp aţi discutat despre nu ştiu ce, erai ok, râdeai, erai tu însuţi, te distrai dar dintr-o dată cineva pomeneşte de Isus şi începi să te porţi ciudat. Nu-ţi mai găseşti cuvintele, începi să te înroşeşti, o căldura ciudată te cuprinde, respiri din ce în mai greu şi devii sec, plictisitor. Nici o urmă de bucurie pe faţa ta şi apoi începi să vorbeşti despre Cea Mai Bună Veste. Vezi contradicţia? Are vreun sens? Când vorbeşti despre orice altceva, eşti ok. Dar când vorbeşti despre Evanghelie, comportamentul tău trădează mesajul tău.
Fi întotdeauna pregătit
Apostolul Pavel îi instruia pe primii creştini cu privire la discuţiile lor despre credinţă: Sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi (1 Petru 3:15) Vedeţi pe ce pune accentul? Fi întotdeauna gata, indiferent de circumstanţe. Nu şti niciodată când Duhul Sfânt îţi va deschide o uşă. Trebuie să fi pregătit. De obicei te simţi ciudat şi inconfortabil tocmai pentru că nu eşti pregătit.
Cunoaşte Evanghelia
Începe prin a-ţi predica ţie Evanghelia. Citeşte pasaje despre Evanghelie. Ascultă cum alţii vorbesc despre Evanghelie. Chiar dacă nu ai toate răspunsurile la întrebările oamenilor, poţi să spui: „Nu sunt sigur… dar mă voi interesa.” Nu o lua razna, nu te apăra şi nu fi frustrat.
Dacă Evanghelia este adevărată atunci ar trebui să fim siguri pe noi şi plini de convingere când vorbim despre ea. Te va ajuta şi experienţa. Cu cât vei discuta mai mult pe acest subiect, cu atât mai confortabil vei deveni. Până la urmă cel care are puterea să atragă oamenii este Dumnezeu. El este suveran peste discuţiile şi relaţiile tale cu cei care nu cred Evanghelia. Nu stă totul pe umerii tăi, deci relaxează-te puţin.
Cinsteşte-L pe Isus
Petru îşi începe instrucţiunile spunând: Sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! În inima ta înalţă-L totdeauna pe Isus, supune discuţia Domnului Isus şi încrede-te în El. Roagă-te ca Duhul Sfânt să te umple. Şi când începi să vorbeşti, fă-o cu blândeţe şi cu teamă, având o conştiinţă bună (1 Petru 3:15-16). După ce ai terminat discuţia, încrede-te în Isus şi roagă-te pentru rezultate. Ţine minte: eşti doar mesagerul Evangheliei, nu mesajul însuşi. Dumnezeu este cel care până la urmă evanghelizează şi schimbă inimi.
Iosua Faur
Partajează asta:
Ce alegi?
Ne sta inainte un nou an, si prin urmare noi provocari, idealuri, experiente, decizii….pentru toate acestea vom fi pusi in fata unor alegeri… Si… pentru ca in urma cu 2000 de ani Isus a urcat Calvarul, murind si in locul nostru, suntem liberi sa alegem. Şi astfel…
Ø Aleg să IUBESC! Nici o împrejurare nu justifică ura, nici o nedreptate nu îndreptăţeşte amărăciunea. Aleg dragostea. De astăzi îl voi iubi pe Dumnezeu şi tot ce iubeşte El.
Ø Aleg să ma BUCUR! Îl voi invita pe Dumnezeu să fie Dumnezeul împrejurărilor, sa domneasca peste orice situatie. Voi refuza ispita de a fi cinic – intrumentul gânditorului leneş. Voi refuza să îi consider pe oameni mai prejos decât cea ce sunt: fiinţe umane, create de însuşi Dumnezeu. Voi refuza să privesc problemele ca altceva decât simple ocazii ce mi se oferă pentru a-L vedea pe Dumnezeu la lucru.
Ø Aleg să rămân in PACE! Voi trăi ca un om care ştie că este iertat. Voi ierta la rândul meu ca să pot trăi.
Ø Aleg să fiu RĂBDATOR! Voi trece cu privirea neajunsurile lumii. Mai degraba, decat sa ma plang ca asteptarea este prea lunga, ii voi multumi lui Dumnezeu pentru clipele de asteptare in care ma pot ruga Lui. In loc sa ma inversunez in fata noilor sarcini de indeplinit, le voi infrunta plin de bucurie si curaj.
Ø Aleg să fiu BUN cu cei din jurul meu! Voi fi bun cu cei saraci, pentru ca sunt singuri. Voi fi bun si cu cei bogati, pentru ca sunt framantati de multe temeri. Voi fi bun si cu cei rai, fiindca exact asa s-a purtat Dumnezeu cu mine.
Ø Aleg să fiu ONEST, aleg sa fac binele! Voi prefera sa raman fara bani decat sa ma folosesc de un castig necinstit. Imi voi marturisi propriile greseli inainte de a acuza pe alcineva. Da, voi alege si astazi facerea de bine.
Ø Aleg să rămân CREDINCIOS! Astazi imi voi tine promisiunile. Prietenii mei nu vor regreta increderea pe care-o au in mine.
Ø Aleg să fiu BLÂND! Nimic nu se castiga cu adevarat prin puterea pumnului. Da, voi alege blandetea. Daca imi voi ridica glasul, fie ca aceasta sa se intample numai pentru a-I aduce lauda lui Dumnezeu. Daca imi voi inclesta pumnii, fie ca aceasta sa se intample numai in rugaciune. Daca voi avea vreo pretentie, fie ca s-o am numai de la mine.
Ø Aleg să mă STĂPÂNESC! Sunt o fiinta spirituala. Dupa ce trupul va muri, spiritual meu se va inalta la Dumnezeu. Refuz sa ingadui ca cea ce va putrezi sa stapaneasca peste cea ce este etern. Ma voi lasa influentat numai de Dumnezeu. Ma voi lasa invatat numai de Hristos. Aleg stapanirea de sine…..
DRAGOSTEA, BUCURIA, PACEA, ÎNDELUNGA RĂBDARE, BUNĂTATEA, FACEREA DE BINE, CREDINCIOŞIA, BLÂNDEŢEA, STĂPÂNIREA DE SINE.
Pe acestea vrem să le alegem pentru anul care vine. Dacă vom reusi să le urmam clipă de clipă, îi vom aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Dacă vom eşua, vom căuta faţa Lui în rugăciune. Iar când ziua se va sfârşi, îi vom mulțumi lui Dumnezeu pentru momentele trăite sub călăuzirea Lui, pentru inca o zi traita in prezent Lui.
Trimis de Ilinca Tritean
Istorie Evanghelica 