James A. Patterson, Superficial views of evil in the era of early Church
În cadrul temei Dumnezeu și problema răului, profesorul James Patterson a vorbit despre ereziile din timpul bisericii primare (arianismul și pelagianismul).
Comunicarea profesorului Bruce Little cu tema God and gratuitous evil a fost publicată AICI
James A. Patterson, Superficial views of evil in the era of early Church
James A. Patterson, Superficial views of evil in the era of early Church (2)
James A. Patterson, Superficial views of evil in the era of early Church (3)
James A. Patterson, Superficial views of evil in the era of early Church (4)
James A. Patterson, Superficial views of evil in the era of early Church (5) întrebări și răspunsuri
Reclame
Partajează asta:
Iosua Faur – Însetat după Dumnezeu
Iosua Faur este un tânăr însetat după Dumnezeu și înzestrat de Creator cu har și dăruire pentru a lucra în via sa. Vă puteți convinge de afirmațiile mele urmărindu-i lucrarea, dăruirea pentru Evanghelie, pasiunea pentru Cristos, devoționalele publicate pe istorieevanghelica.ro precum și pe site-ul iosuafaur.ro.
Acest mesaj se vrea totodată unul prin care eu ca și editor al site-ului (blogului) istorieevanghelica.ro îi urez La mulți ani dat fiind faptul că 7 octombrie este ziua sa de naștere. Când mă gândeam luna trecută la acest fapt am realizat o asociere cu o zi istorică, 7 noiembrie când se sărbătorea Marea Revoluție Socialistă de la 7 noimebrie 1917. Dar în istoria biblică cifra 7 are semnificația deplinului, a întregului, fapt pentru care doresc ca binecuvântarea Domnului să-l însoțească pe Iosua în lucrarea de predicare a Evangheliei dar și de creștere din punct de vedere spiritual a credincioșilor pe care îi slujește.
Partajează asta:
Iosua Faur, Nu uitați Evanghelia!
English: the beginning of the 1. Epistle to the Corinthians (Photo credit: Wikipedia)
Fraților, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneți fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. (1 Cor. 15:1-2)
Oameni buni, Evanghelia îi singurul mesaj pe care nu trebuie să-l uităm. Este mesajul pe care trebuie să ni-l amintim zilnic. Pavel spune asta clar în Corinteni. Pentru că tindem să uităm lucruri, el zice: Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia.
Pavel vorbeşte despre Isus, pentru că se pare îl uitau. Dar la fel ca şi corintenii şi noi cădem în acelaşi cerc al uitării. Suntem prinşi gândindu-ne la noi, familia noastră, prietenii noştri sau criticii noştri. Gândindu-ne la atâtea lucruri din viaţa noastră, uităm de Domnul Isus. Nu că nu ştim de El, dar uităm de El.
De asemenea uităm de biserică. Pavel scrie unei bisericii spunând: „Trebuie să vă ajutaţi unii pe ceilalţi, să vă slujiţi, să vă iubiţi, să umblaţi împreună, pentru că nu veţi reuşi pe cont propriu. Ai nevoie ca oamenii lui Dumnezeu să fie cu tine.”
Uităm şi de Biblie. Pentru unii trec zile, săptămâni, luni sau chiar ani fără să citească ceva din Scriptură – cartea pe care Dumnezeu a scris-o. Ne prinde atât de repede entuziasmul pentru alte cărţi, chiar cărţi creştine. Nu-i un lucru rău. Dar dacă citim alte cărţi şi neglijăm ce a scris Dumnezeu, atunci ar putea fi rău.
Pavel vorbeşte şi de păcat. De ce? Simplu. Câteodată uităm că fără credinţa în Cristos, suntem păcătoşi. Asta ne aduce aminte de nevoia zilnică a unui Salvator.
În cele din urmă, pentru că uităm că suntem iertaţi, Pavel va vorbi despre iertarea păcatelor şi viaţa nouă în Cristos. Dacă Dumnezeul Bibliei ne iartă, atunci suntem iertaţi. Aşadar să nu cazi într-o capcană, crezând că ce ai făcut nu poate fi iertat. Nu eşti mai presus de Dumnezeu. Dacă El te iartă în Cristos, atunci eşti iertat. Punct.
Soluţia împotriva uitării este să te întorci întotdeauna la adevăr şi la Domnul Isus. Adu-ţi aminte zilnic că Isus a trăit pentru tine, a murit pentru tine, a înviat din morţi pentru tine. (1 Cor. 15:3-4). Şi El a făcut toate acestea pentru ca tu să ai iertate păcatele din trecut, prezent şi viitor şi să trăieşti o viaţă nouă în El.
Iosua Faur
Partajează asta:
Iosua Faur, Închinarea ca și cântec de luptă
În tradiţia occidentală, în timp ce se formau liniile de luptă, un ofiţer striga: „Cântăreţii înainte!” Orice armată mărşăluia pe ritmul unui imn, al unei cântări. Soldaţii, marinarii strigau cât puteau de tare acompaniaţi de tot felul de instrumente.
Chiar şi în V.T. vedem că armata lui Iosafat cânta (2 Cron. 20) şi David avea Psalmi de luptă (Ps. 149).
Când creştinii cântă împreună, nu cântă doar pentru că asta a făcut biserica dintotdeauna (1 Cor. 14:26) sau că Dumnezeu ne cere asta (Ps. 96:1). Noi cântăm şi pentru că suntem armata lui Dumnezeu, o armata victorioasă.
Noi suntem beneficiarii victoriei lui Cristos pe cruce, avem promisă viaţă veşnică şi o perspectivă asupra vieţii. Domnul Isus a cântat cu ucenicii înainte să fie răstignit (Marcu 14:26). Cristos ne va învia din morţi şi ne va lua cu Sine într-o Împărăţie veşnică!
Noi sărbătorim şi anticipăm toate acesta în închinarea noastră. De aceea cântăm din toată inima, cât ne ţine gura, având ochii aţintiţi pe răsplată.
Biserica trebuie să-şi pună armura de luptă (Efeseni 6:10-18) şi să cânte ca nişte soldaţi. Cântarea este semnul angajării într-un război care se va da până la sfârşitul veacului.
Atunci când cântăm „Cântaţi toţi de bucurie, Mesia s-a născut!” Satan urlă de mânie „fiindcă ştie că are puţin timp.” (Apoc. 12:12)
Atunci când cântăm „Sfânt e! Sfânt e! Sfânt e Dumnezeu!” demonii se cutremură de frică.
Atunci când cântăm „Măreţul har m-a mântuit pe mine din păcat” forţele iadului tremură la auzul tenorilor care au fost răscumpăraţi de harul lui Dumnezeu.
Dumnezeu se bucură să-i cântăm din toată inima pentru că este un semn al credinţei. Ne identificăm ca fiind parte din armata Lui şi îi jurăm astfel loialitate. Nu contează cât de groaznică este valea umbrei morţii, cât de întunecoasă este noaptea, câte salve de tun se aud în depărtare, armata lui Dumnezeu îşi cântă credinţa în Cristos, Căpetenia care ne conduce la victorie şi pace!
Cântaţi Domnului o cântare nouă,
Iosua
Partajează asta:
Iosua Faur, Fii curajos!
În lucrare ai nevoie de curaj.
În 2 Samuel 10, amoniţii şi sirieni se apropiau de Israel. Ioab a împărţit oamenii lui Israel în două armate: una condusă de el, alta condusă de fratele său, Abişai. În v.11 vezi strategia lui: „Tu îi vei lua pe băieţii aceştia, eu pe ceilalţi şi ne vom ajuta unul pe celalalt.” Foarte simplu. Însă v.12 este extraordinar! Ioab spune:
Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ce va crede!
Putem citi versetul acesta şi să rămânem uimiţi de eroismul lui Ioab. Ni-l putem imagina pe câmpul de luptă, într-o armură strălucitoare, fiind combinaţia perfectă între Russell Crowe (Gladiatorul) şi Gerard Butler (300). Dar nu asta este ideea.
Curajul lui Ioab se găseşte în ultima parte a versetului: şi Domnul să facă ce va crede! Vă aduceţi aminte de promisiunea făcută de Dumnezeu lui David în 2 Samuel 7? Casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie. (2 Sam. 7:16)
Domnul să facă ce va crede! nu este „que sera, sera” (fie ce-o fi). Domnul să facă ce va crede! îşi are rădăcinile în credincioşia puternică a lui Dumnezeu, că El îşi va împlini promisiunile, indiferent dacă Israel va câştiga sau nu bătălia. Domnul să facă ce va crede! este siguranţa că împărăţia lui David va dăinui veşnic şi că într-o zi va fi un rege pe tronul lui Israel a cărui domnie nu va avea limite şi sfârşit – Regele Isus, Cristosul.
Cred că Ioab cunoştea această promisiune şi aceasta a fost sursa curajului său. De un astfel de curaj avem nevoie: nu un tupeu orb care vine din siguranţa proprie, ci un curaj care curge din siguranţă pe care o ai în Evanghelie şi în credincioşia lui Dumnezeu.
Ce îndoieli ai cu privire la a face ceva pentru Împărăţia lui Cristos? Ce te ţine paralizat? Unde ţi-e curajul în a face lucruri mari pentru Cristos? Care-i riscul pe care ţi-l asumi azi? Pe ce promisiuni te poţi baza şi poţi spune: Domnul să facă ce va crede! ?
Fii curajos,
Iosua
Partajează asta:
Iosua Faur – Dragostea profetică
Unul din lucrurile bune pe care le-am trăit a fost dragostea celorlalţi. Dar nu orice fel de dragoste, ci dragostea profetică. Aţi auzi de ea? Aţi trăit-o? Aţi arătat-o? Să ştiţi că există o durere în dragostea profetică. Te doare atunci când profeţii îţi spun că ai păcătuit. Dacă profeţii vorbesc ca să gâdile urechile oamenilor, atunci sunt profeţi falşi. Nu iubesc pe ceilalţi, ci se iubesc pe ei înşişi. Uitaţi cum arăta dragostea profetică în vremurile de demult:
„Prorocii tăi ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine.” (Plângerile lui 
Ieremia 2:14)
Ieremia 2:14)Dragostea doreşte să te scape de robia în care eşti. Dar nu spunându-ţi că eşti bine aşa cum eşti. Există o singură cale: Ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine.
Dacă păcatele ne sunt date pe faţă şi dacă ni le mărturisim având credinţă în Cristos, sângele lui Isus ne va curăţa. (1 Ioan 1:9)
Chemarea profetică de a da pe faţă nelegiuirea nu este uşoară – nici pentru profet, nici pentru oameni. Dar este plină de dragoste. Eu am simţit-o în multe feluri vara aceasta. Multe descoperiri, mustrări, bucurii şi responsabilităţi.
Rugaţi-vă ca Domnul să ridice profeţi în biserica noastră prin care-i scoată pe oameni din robie.
Iosua
Partajează asta:
Iosua Faur – Nu lăsa descurajarea să te sufoce
Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. (Ioan 14:1). Cred că descurajarea este o ispită „potrivită cu puterea omenească” (1 Cor. 10:13). Şi când ai de-a face cu ea câteodată este nevoie de blândeţe, altădată de duritate. Dar în nici un caz descurajarea nu trebuie tolerată sau înghiţită. Trebuie să te lupţi cu ea!
Dacă ne bălăcim în descurajare, acest lucru ne va costa. Mirosul ei de eşec şi lipsă de speranţă ne va seca de energie şi viziune. Ne va consuma tot timpul. Nu ne va lăsa să facem ce avem de făcut pentru că nu vrem să-i facem faţă. Şi poate fi şi contagioasă, contaminându-i pe alţii!
Isus nu doreşte ca noi să fim descurajaţi. De fapt ne porunceşte să nu fim: uitaţi ce le spune apostolilor înainte de cea mai descurajatoare experienţă – moartea Lui: „Să nu vi se tulbure inima.” (Ioan 14:1). Acestea nu sunt cuvinte de încurajare, ci sunt o poruncă. Ştia că vor fi ispitiţi de frică. Lucrurile aveau să fie tot mai urâte. Însă care era soluţia? Credeţi! Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.
Cu alte cuvinte: „Nu lăsa ca inima ta să fie condusă de ceea ce vezi. Lasă ca inima ta să fie condusă de ceea ce ţi s-a promis.” Şi asta mi-a spus mie vara aceasta şi îţi spune şi ţie. Ce te descurajează pe tine astăzi? Îţi este greu să crezi că Dumnezeu chiar lucrează înspre binele tău prin ceea ce pare rău pentru tine? (Romani 8:28)
Atunci este timpul să lupţi, nu să te plângi şi să te moleşeşti! Gândeşte-te la descurajare ca şi cum credinţa ta ar fi sufocată. Când te sufoci, nu stai în faţă TV-ului sau laptop-ului, mâncând îngheţată ca să uiţi de toate. Trebuie să te lupţi pentru viaţă. Cineva trebuie să-ţi facă metoda Heimlich spirituală.
Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. (Romani 8:35,37)
Nu te lăsa influenţat de ceea ce vezi, fii influenţat de ceea ce Isus ţi-a promis: V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. (Ioan 16:33).
Iosua Faur
Partajează asta:
Ce-i aduce bucurie unui om smerit?
Cel smerit se bucură când alţi oameni se laudă în Domnul.
Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure. (Ps. 34:2)
Cel smerit se bucură când alţi oameni îl laudă pe Domnul prin cântări.
Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări – Nenorociţii (smeriţii) văd lucrul acesta, şi se bucură (Ps. 69:30,32)
De ce se bucură cei smeriţi atunci când alţii se laudă în Domnul şi îl laudă pe Domnul cu cântări?
Pentru că smerenia este în primul rând o dragoste profundă pentru gloria lui Dumnezeu şi în al doilea rând un simţ profund al păcatului nostru şi a dependenţei noastre de Dumnezeu.
Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă, şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. […]Mândria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. (Isaia 2:11,17)
Smeriţi-vă sub Mâna Lui,
Iosua Faur
Partajează asta:
The Dark Knight Rises (1)
Un material de Iosua Faur
O filozofie deşartă şi înşelătoare este prezentată în ultimul film al trilogiei lui Nolan, probabil cel mai bun şi satisfăcător „al treilea film” din istoria trilogiilor. Mi-a plăcut acest film! Temele narative pe care Nolan le surprinde ating o grămadă de subiecte legate de viaţă, etică, morală şi societate. Filmul acesta cuprinde cam tot ce puteai să te aştepţi de la un final de trilogie. Spun lucrul acesta pentru că mulţi se plâng de „al treilea film” dintr-o serie: LOTR: Întoarcerea Regelui – prea multe finaluri; Star Wars: Întoarcerea cavalerului Jedi – prea mulţi Ewoks. Dar trilogia aceasta este pur şi simplu superbă.
În primul film al trilogiei, Batman Begins, Bruce Wayne nu alege drumul sigur în viaţa al tatălui său, nici drumul terorismului justiţiar al mentorului său, Ra’s Al Ghul. Acum în a treia parte se confruntă cu acuzaţiile că drumul ales de el, eroul Batman, a fost un eşec. Aici se adaugă şi îngrijorarea tatălui său surogat, Alfred, care doreşte cu disperare ca Bruce să lase în urmă trecutul său dureros. Iar cele două adevăruri ascunse sub minciuni în partea a II-a a trilogiei, vor ieşi acum inevitabil la suprafaţă.
Exod 20:16 spune „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.” şi Proverbe 19:5 – „Martorul mincinos nu
rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.” Minciunile lui Bruce şi Jim Gordon (comisarul) au făcut din Gotham un oraş prosper, dar la fel ca în pilda casei construită pe nisip, fundaţia aceasta era una putredă.
rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.” Minciunile lui Bruce şi Jim Gordon (comisarul) au făcut din Gotham un oraş prosper, dar la fel ca în pilda casei construită pe nisip, fundaţia aceasta era una putredă.Filmul de asemenea ne arată consecinţele faptului că Alfred (majordomul) a ascuns şi a ars scrisoarea lui Rachel (iubirea lui Batman) consecinţe care l-au afectat pe Bruce Wayne. Fii sincer! Ai minţit vreodată sau ai omis adevărul, pentru ca cel drag ţie să nu sufere? Ai înşelat vreodată pe cineva, având cele mai bune intenţii? Proverbe spune: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” Nimeni nu scapă de realitatea că orice altceva în afară de adevăr, are consecinţe dezastroase şi inevitabile, iar adevărul, întotdeauna, întotdeauna, va ieşi la iveală.
Filozofia lui Ra’s Al Ghul reînvie printr-o serie de personaje, iar minciunile nu fac decât să alimenteze acel foc care se ridică. Sunt o grămadă de lecţii în această naraţiune. Aşadar cum poţi învinge toate acestea? De asemenea ne sunt prezentaţi şi câţiva Gotham-işti: unii care încearcă să ajute, alţii care încearcă să se ascundă şi alţii care îşi caută propriile interese (Selina Kyle aka Catwoman). Ea îşi doreşte un cazier curat, doreşte să-şi schimbe viaţa şi va face orice ca să obţină acest lucru, în loc să facă ceea ce este corect. Efeseni 5 spune: „Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale, căci datorită acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste cei neascultători. Odată eraţi în întuneric, dar acum, în Domnul, sunteţi în lumină. Trăiţi ca nişte copii ai luminii. Nu luaţi parte la faptele nefolositoare ale întunericului, ci mai degrabă demascaţi-le.”
Odată cu ameninţarea lui Bane (duşmanul), Bruce înfruntă filozofia pe care a susţinut-o odată. Coloseni 2 spune: „Vedeţi să nu vă înrobească cineva prin vreo filozofie deşartă şi înşelătoare care ţine de tradiţia oamenilor şi de principiile acestei lumi, şi nu de Cristos.” Bruce respinge toate aceste filozofii spre climax-ul filmului şi ajută această trilogie ca să scoată în evidenţă 3 caracteristici ale adevăratului salvator: în Batman Begins, Bruce a devenit un Simbol, în Dark Knight el a devenit Ţapul Ispăşitor, iar în Dark Knight Rises el a devenit Sacrificiul.
Aduceţi-vă aminte de Domnul Isus. El nu a fost doar un Simbol, un bun exemplu, un bun învăţător cum spun unii. Jertfa Lui ne aduce aminte de ziua ispăşirii în care ţapul ispăşitor era jertfit. Domnul Isus a murit în afara oraşului fiind Ispăşirea pentru noi. Astfel Domnul Isus a fost un Simbol, Ţapul Ispăşitor şi Sacrificiul suprem, Fiul lui Dumnezeu.
Aşa cum spune cineva: Priveşte pentru a-L glorifica!
Partajează asta:
Gânditorul de la Nădejdea: Iosua Faur (06.05.2012)
John Piper de România 🙂
Partajează asta:
Crucificarea Nazarineanului. Sceneta de Paste a Tinerilor de la BCB Nădejdea Bucuresti (13.04.2012)
Articole similare:
Crucificarea Nazarineanului la Biserica Baptistă „Nădejdea” București
Crucificarea Nazarineanului – Foto 1
Partajează asta:
Crucificarea Nazarineanului – Foto 1
În această seara la Biserica Baptistă Nădejdea a avut loc o reprezentare dramatică a crucificării Nazarineanului. Postez acum câteva fotografii realizate de mine. Vor mai urma și altele realizate de către Ionuț Tătaru precum și înregistrarea scenetei.
Repetiții și iar repetiții
*
Aspect din sală
*
*
Elisei Pecheanu
*
Vasile Talpoș
*
Isus crucificat
*
Crucea ca mărturie a învierii lui Isus
Partajează asta:
Iosua Faur – color sketch 4 martie 2012
*
Partajează asta:
5 pericole pentru tineri, de J.C. Ryle
Un material de Iosua Faur
1. Mândria – „Tineri luaţi aminte la textul citit. Nu te baza prea tare pe propria ta judecată. Nu mai fi atât de sigur că întotdeauna ai dreptate şi ceilalţi greşesc. Nu te încăpăţâna când oamenii maturi te sfătuiesc, în mod special părinţii tăi. Vârsta aduce experienţă şi astfel merită respect.”
2. Iubirea plăcerii – „Tinereţea este perioada în care pasiunile noastre sunt puternice – şi ca nişte copii răsfăţaţi – pasiunile plâng după satisfacere. Tinereţea este perioada în care suntem puternici şi sănătoşi – moartea pare atât de departe şi să te bucuri de plăcerile vieţii pare cel mai important lucru… „Eu slujesc poftelor şi plăcerilor” este adevăratul răspuns pe care cei mai mulţi tineri trebuie să-l dea atunci când sunt întrebaţi: „Pe cine slujeşti tu?”
3. Lipsa de gândire – „Lipsa gândirii este motivul pentru care mii de suflete sunt aruncate pentru totdeauna în Iazul cu foc. Oamenii nu vor fi atenţi, nu vor privi înainte, nu vor privi în jur, nu vor medita la sfârşitul existenţei lor şi la consecinţele prezentului şi se vor trezi condamnaţi pentru lipsa de gândire. Tinerilor voi sunteţi în cel mai mare pericol. Ştiţi prea puţine lucruri despre viaţă aşa că sunteţi indiferenţi. Nu vă plac lucrurile serioase, gândirea interioară, aşa că luaţi decizii greşite şi vă băgaţi în probleme.”
4. Dispreţuirea religiei – „Acesta este un alt pericol. Am observat că tinerii dispreţuiesc cel mai mult creştinismul. Tinerii sunt cei mai puţini în biserică – citesc cel mai puţin Biblia – cântă cel mai puţin – ascultă predică cel mai puţin. Tinerii sunt absenţi de la întâlnirile de rugăciune, studiile biblice şi evanghelizări. Tinerii cred că nu au nevoie de aşa ceva – toate acestea sunt pentru cei în vârstă, dar nu pentru ei. Le est ruşine să arate că le pasă de sufletul lor. Unii se gândesc că este o ruşine să ajungi în cer.”
5. Frica de părerea oamenilor – „Frica de om este întotdeauna o capcană (Prov. 29:25). Este groaznic să observi puterea pe care această frică o are asupra oamenilor. Cei mai mulţi nu au nici o părere despre ei înşişi. Mulţi nu sunt în stare să gândească singuri. Ca şi un peşte mort, se duc acolo unde curentul îi duce: ceea ce alţii zic că este adevărat şi ei zic că este adevărat; ceea ce alţii spun că este greşit şi ei zic că este greşit. Nu există mulţi gânditori originali în această lume. Cei mai mulţi sunt ca nişte oi, urmându-şi liderul. Dacă este la modă să fi romano-catolic, ei sunt romano-catolici. Dacă este la modă să fi musulman, ei sunt musulmani. Resping orice idee de a merge împotriva curentului. Cu alte cuvinte opinia zilei devine religia lor, crezul lor, Biblia lor, Dumnezeul lor.”
Concluzii
Majoritatea tinerilor singuri şi imaturi îşi petrec timpul jucându-se jocuri, privind pornografie, înecându-se în tot felul de vicii, umblând noaptea prin cluburi. Spuneţi-le că este timpul să crească, să se maturizeze, să nu mai trăiască pentru ei ci să trăiască pentru Cristos.
Partajează asta:
Valentine’s Day
Un material de Iosua Faur
Nu-i o noutate că Valentine’s Day este de cele mai multe ori iubit de femei şi urât de bărbaţii care trebuie să-şi dea banii pe flori, bomboane şi felicitări. Cred că Jay Leno a surprins cel mai bine dilema bărbatului cu privire la Valentine’s Day când a spus: „Today is Valentine’s Day or, as men like to call it, Extortion Day!” În schimb, romanticii iremediabili se bucură de această ocazie pentru a-şi exprima încă odată sentimentele roz şi pasiunile de nestăpânit.
Fie că iubeşti sau urăşti Valentine’s Day, adevărul este că această zi a devenit o sărbătoare importantă în cultura noastră. Aşadar câţi dintre voi ştiţi cine este Valentin ăsta şi cum a ajuns să fie asociat de la orice are culoarea roşie până la secretul cunoscut doar de o femeie pe nume Victoria (Victoria’s secret)?
Cine a fost Valentin?
Deşi detaliile vieţii lui Valentin nu sunt cunoscute, el este cunoscut ca un creştin canonizat de biserica catolică ca şi sfânt. Numele lui era unul obişnuit şi provine din cuvântul latin valens ceea ce înseamnă puternic, tare.
Legenda spune că împăratul Claudius II a scos în afara legii căsătoria pentru că el credea că cei mai buni soldaţi sunt burlacii. Însă un preot pe nume Valentin oficia în secret căsătorii, apărând astfel romantismul şi dragostea.
O altă legendă susţine că înainte de a fi decapitat, Valentin s-a rugat pentru fiica temnicerului. În urma rugăciunii fiica, care era oarbă, şi-a recăpătat vederea, ceea ce a condus la convertirea întregii familiei, chiar şi a tatălui. Cu toate acestea Valentin a fost omorât la sfârşitul sec. al III-lea.
Ceea ce aduce şi mai multă confuzie este faptul că de-a lungul istoriei au fost o grămadă de creştini martiri pe nume Valentin. Aşadar este destul de greu să îţi dai seama care din aceste istorii sunt adevărate.
Sărbători şi zile speciale
Deşi sărbătorirea vieţii lui Valentin nu a fost aşa pompoasă la început, el a crescut în popularitate dintr-un motiv destul de practic. Undeva în anul 498 (d.Cr.) Papa Galaţius a ales ziua de 14 februarie ca şi zi comemorativă a lui Valentin pentru că aceasta era ziua în care se credea că el a murit în 270. Totuşi s-a dovedit ca data să fie greşită, pentru că legenda medievală susţinea că păsările îşi aleg perechea în 14 februarie şi astfel ziua este asociată cu dragostea. De asemenea Valentine’s Day era înaintea de sărbătoarea fertilităţii a Lupercaliei din 15 februarie. Lupercalia era o sărbătoare a beţivilor şi era dedicată zeului petrecerilor, Faunus. Specificul sărbătorii era o grămadă de tipii care alergau goi pe străzi, dansând, îmbătându-se şi cuplându-se cu fete.
Odată ce Valentine’s Day a fost asociată cu destrăbălarea Lupercaliei, influenţa creştină a sărbătorii s-a diminuat. Cele două sărbători s-au contopit, rămânând spiritul Lupercaliei cu numele de Valentine’s Day. Din acest moment, Valentine’s Day a început să crească în popularitate. Asocierea ei cu roşu vine din faptul că culoarea roşie reprezintă moartea sângeroasă de martir a lui Valentin. De asemenea asocierea cu pseudo-îngerul Cupidon, care este fiul zeiţei dragostei Venus, provine din sărbătoarea Lupercaliei.
Fii Valentinul meu
Probabil cea mai cunoscută tradiţie legată de Valentine’s Day este oferirea felicitărilor de dragoste. Nu se ştie exact cum a început acest obicei. Una din legende spune că însuşi Valentin a trimis prima dată o astfel de felicitare. Povestea spune că pe când era în închisoare, Valentin a scris unei femei o scrisoare de dragoste iar la sfârşit s-a semnat: „Al tău Valentin”. Se pare că expresia a rămas consacrată.
Prin Evul Mediu sărbătoarea s-a răspândit tot mai mult. Prima felicitare de Valentine’s Day se pare a fi un poem scris de Charles, ducele de Orleans, adresat soţiei sale în 1415, pe când era închis în turnul Londrei. Poţi citi scrisoarea în British Museum din Londra. Deja prin 1450 să fi Valentinul cuiva însemna să fi iubitul acelei persoane. Prin 1533 „un valentin” era sinonimul unei scrisori romantice. În 1610 deja cadoul de Valentin era oferit de către cei îndrăgostiţi.
La mijlocul anilor 1700 Valentine’s Day a fost tot mai popular în Marea Britanie şi apoi în Statele Unite ale Americii. În 1840 au apărut companii care produceau astfel de felicitări cu panglică şi dantelă. Astăzi peste un miliard de felicitări sunt produse anual, Valentine’s Day situându-se pe locul 2 după sărbătoarea Crăciunului.
Din păcate, sărbătoarea lui Valentin ignoră complet viaţa fratelui nostru creştin Valentin. Ca şi păstor, cu siguranţă ar fi vrut să fie comemorat pentru ceea ce a făcut în numele dragostei ca şi o dovadă a dragostei lui Cristos pe care a experimentat-o.
Partajează asta:
Ar trebui să studiezi
Pentru a asculta porunca lui Isus de a-l iubi pe Dumnezeu cu toată mintea ta (Marcu 12:30), viaţa creştină presupune şi un timp de studiu zilnic. Scopul unui astfel de studiu este ca să ai ceea ce Pavel numeşte „gândul lui Cristos” pentru a trăi viaţa lui Cristos prin puterea Duhului lui Cristos. Aşadar vreau să vă atrag atenţia asupra disciplinei studiului. 🙂
Studiază
În Ioan 17:17 Isus s-a rugat pentru ca noi să studiem Biblia. El a zis: „Sfinţeşte-i prin adevăr! Cuvântul tău este adevărul!” Pentru a deveni tot mai mult ca Domnul Isus trebuie să avem un timp zilnic studiind Scriptura. Biblia are multe de spus cu privire la avantajele unui studiu zilnic.
Scriptura despre studiu
„Ezra se hotărâse în inima lui să cerceteze Legea Domnului, să o împlinească şi să înveţe pe Israel poruncile şi hotărârile ei.” (Ezra 7:10) „Dă-mi pricepere ca să pot învăţa poruncile Tale!” (Ps. 119:73) „Îndrumă-l pe cel înţelept, şi el va fi şi mai înţelept!
Învaţă-l pe cel drept, şi el va adăuga la învăţătura lui.” (Prov. 9:9) „Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.” (Prov. 23:12) „Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.” (1 Tim. 2:11) „Străduieşte-te să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care explică corect Cuvântul adevărului.” (2 Tim. 2:15) „Când vii, adu şi mantaua pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, precum şi sulurile [cărţile], mai ales pe cele din piele.[Scripturile]” (2 Tim. 4:13)
Învaţă-l pe cel drept, şi el va adăuga la învăţătura lui.” (Prov. 9:9) „Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.” (Prov. 23:12) „Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.” (1 Tim. 2:11) „Străduieşte-te să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care explică corect Cuvântul adevărului.” (2 Tim. 2:15) „Când vii, adu şi mantaua pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, precum şi sulurile [cărţile], mai ales pe cele din piele.[Scripturile]” (2 Tim. 4:13)
Pentru a învăţa Scriptura ni se spune să:
Ascultăm Cuvântul Domnului: (Luca 11:28; Romani 10:17) – ceea ce înseamnă să asculţi predici, prelegeri, cursuri sau chiar Biblia audio.
Citim Cuvântul Domnului: (Apocalipsa 1:3) – aşa cum Domnul Isus o făcea
Studiază Cuvântul Domnului: (Ezra 7:10; Faptele Ap. 17:11) – ceea ce Domnul Isus făcea şi astfel oamenii erau uimiţi de înţelegerea Lui profundă (Matei 7:28-29)
Memorează Cuvântul Domnului: (Ps. 119:11; Prov. 22:17-19) – aşa cum Domnul Isus făcea şi vedem cum citează din memorie Scriptura (Matei 4:1-11)
Concluzia
Pentru că Domnul Isus a intrat în istorie într-un mod smerit ca o fiinţă umană, El a trebuit să crească şi să se pregătească la fel ca şi noi (Luca 2:52). Mai mult decât atât, atunci când îl vedem pe Isus citând din memorie Scriptura de-a lungul vieţii, ne dăm seama de timpul considerabil pe care El l-a petrecut ascultând Scriptura, citind Scriptura, studiind Scriptura şi memorând Scriptura.
Învățați, învățați, învăţaţi,
Iosua Faur
Partajează asta:
Rugati-va pentru fratii si surorile noastre din SUA.
Un material de Iosua Faur
Am terminat cu examenele si ma „plimbam” linistit prin media crestina din intreaga lume. Pe o gramada de bloguri si site-uri a aparut din nou discutia legata de legea asigurarii medicale din SUA. Despre ce ii vorba? Noua lege cere ca toti angajatii sa plateasca pentru metodele de control a nasterii care includ sterilizarea chirurgicala sau avort prin medicamente. Cei care au sarit primii impotriva acestei legi au fost catolici. Ei au spitale, clinici, centre de ingrijire iar reactia lor este normala. Ceea ce m-a impresionat insa mai mult a fost sprijinul pe care comunitatea protestanta/evanghelica/reformata l-a oferit.
Doar bisericile sunt scutite de legea aceasta. In rest fiecare angajat trebuie sa contribuie. Asadar nu ii doar o problema a catolicilor. Este o problema si pentru protestanti si pentru evrei si pentru ortdocsi si pentru orice alta grupare religioasa. Insa mai este o fata a problemei. Legea aceasta nu afecteaza doar libertatea religioasa a grupurilor dar si a indivizilor. Cati oameni de afaceri crestini sunt in SUA care vor obiecta impotriva unei astfel de masuri? Cati vor fi indiferenti ca fondurile lor vor sponsoriza avortul? O scutire mai larga (pentru spitale si scoli) tot nu i-ar ajuta pe acesti oameni. Ei vor fi nevoiti sa isi incalce constiinta sau sa plateasca amenzi mari care sa le distruga afacerea.
Sunt anumite zvonuri ca presedintele va face un pas inapoi si va incerca o masura de compromis extinzand scutirile (dispensarile). Cu toate acestea nu va exista niciodata o dispensare atat de larga incat sa cuprinda fiecare american a carui constiinta nu il va lasa sa sponsorizeze avortul sau sterilizarea chirurgicala. Presidintele Obama spunea in campanie ca va uni intreaga America. Dupa parerea mea a si reusit. Catolici, metodisti, baptisti, liberali, conservatori si multi altii s-au unit impotriva noii legi propuse de presedinte.
Cititi ce spun unii pastori si fiti incurajati:
Rick Warren – „I’m not a Catholic but I stand in 100% solidarity with my brothers & sisters to practice their belief against govt pressure […] I’d go to jail rather than cave in to a government mandate that violates what God commands us to do. Would you? Acts 5:29.”
Chuck Colson – „We have come to the point—I say this very soberly—when if there isn’t a dramatic change is circumstances, we as Christians may well be called upon to stand in civil disobedience against the actions of our own government. That would break my heart as a former Marine Captain loving my country, but I love my God more. . . . I’ve made up my mind—sober as that decision would have to be—that I will stand for the Lord regardless of what my state tells me.”
Rugati-va pentru fratii si surorile noastre din SUA. Rugati-va pentru noi sa fim pregatiti. Rugati-va sa fim gata sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni.
Iosua
Partajează asta:
Promisiuni pentru cei care se zbat cu somajul
Un material de Iosua Faur
Steve Fuller prezintă câteva promisiuni din Biblie pentru cei care se chinuie cu șomajul:
– Datorita Domnului Isus, Dumnezeu va acoperi toate nevoile tale
– Dumnezeu te va scoate din problemele pe care le-ai provocat chiar tu
– Dumnezeu te va binecuvanta prin greselile pe care altii le-au facut
– Dumnezeu este în control total
– Dumnezeu iți va da job-ul și salariul de care ai nevoie
– Dumnezeu are un plan perfect pentru fiecare zi în care ești șomer
– Dumnezeu iți va da bucurie deplină în El și fără o slujbă
Daca v-au provocat și vreți să citiți mai detaliat, click Aici
Partajează asta:
Îndoctrinare idolatră a copiilor nazisti
În cadrul filmului 180, care poate fi vizionat AICI, se aduce in discutie persoana lui Isus în apărarea lui Hitler. Interesant este faptul că în nazism, care se pretindea a fi o doctrină mesianică, îndoctrinarea începea de la cei mici și continua cu cei mari. Cântarea de mai jos, trimisă de Iosua Faur, este un exemplu clasic de îndoctrinare idolatră a copiilor naziști. Hitler ia locul lui Isus în această cântare care exprimă destul de evident faptul că nazismul se pretindea un înlocuitor pentru creștinism, putând fi considerat datorită caracteristicilor sale o religie politică.
Cântarea de sub nr. 382 –
„We are the happy Hitler Youth;
We have no need for Christian virtue;
For Adolf Hitler is our intercessor
And our redeemer.
No priest, no evil one
Can keep us
From feeling like Hitler’s children.
No Christ do we follow, but Horst Wessel!
Away with incense and holy water pots.”
We have no need for Christian virtue;
For Adolf Hitler is our intercessor
And our redeemer.
No priest, no evil one
Can keep us
From feeling like Hitler’s children.
No Christ do we follow, but Horst Wessel!
Away with incense and holy water pots.”
„Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu.”
Partajează asta:
Biserica există prin misiune
„Biserica există prin misiune aşa cum un foc există prin ardere.”
E. Brunner
Un mesaj de Iosua Faur
Dacă priveşti la tot felul de biserici, chiar numai din Bucureşti, vei vedea că unii îţi vor spune: „Noi suntem o biserică care pune accent pe ucenicie.” sau „Noi suntem o biserică care pune accent pe închinare.” Însă repede îţi dai seama că acestea sunt scuze pentru a nu face evanghelizare. Pe de alta parte este greşit. Cred că nu pui accentul corect pe ucenicie sau pe închinare ca şi biserică decât atunci când oamenii sunt mântuiţi şi botezaţi în biserica ta.
Poţi face o serie de 48 de predici pe Romani 12, dar cum poţi învăţa Noul Testament cu pasiune şi cum poţi să fi profund fără să ajungi la concluzia că oamenii pierduţi trebuie salvaţi? Domnul Isus a spus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi! Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!” (Marcu 2:17)
Gândeşte-te la fiecare verset din N.T. în contextul misiunii bazate pe Evanghelie. Evangheliile prezintă misiunea lui Dumnezeu prin Domnul Isus:
– Matei îl prezintă ca un Rege într-o misiune
– Marcu îl prezintă ca un Slujitor într-o misiune
– Luca îl prezintă ca Omul Perfect într-o misiune
– Ioan îl prezintă ca Dumnezeu într-o misiune
La sfârşitul ev. lui Ioan, Domnul Isus spune: Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl [într-o misiune], aşa vă trimit şi Eu pe voi [într-o misiune]. Şi desigur ştiţi Marea Trimitere din Matei 28 sau Luca 24 care sunt de fapt catapulte pentru restul N.T. – un manual de misiune
– Dacă citeşti Faptele Apostolilor şi nu vezi accentul pus pe misiune înseamnă că eşti orb
– Romani este mesajul misiunii
– 1, 2 Corinteni se ocupă cu problemele unei biserici în misiune
– Galateni separă misiunea Evangheliei de o simplă religie
– Efeseni pune accentul pe biserica în misiune
– Epistolele pastorale (1,2 Timotei, Tit) descriu liderul misiunii
– Apocalipsa descrie împlinirea şi scopul misiunii
Dacă Isus şi-a trimis oamenii în lume pentru a fi ucenici care fac ucenici, botezându-i, învăţându-i şi apoi trimiţându-i să-i înveţe pe alţii, iar noi nu facem toate acestea, nu cumva suntem neascultatori? Este biserica măcar biserică, biblic vorbind, dacă oamenii nu se întâlnesc cu Cristos? Eu cred că o biserică nu este biserică decât atunci când se află angajată în misiunea lui Cristos de evanghelizare.
Partajează asta:
8 moduri de a te apropia de Scriptură
Un material de Iosua Faur
J.C. Ryle a fost un om al Cuvantului. J.C. Ryle a fost primul episcop de Liverpool si avea o pasiune extraordinara pentru Scriptura si dorea ca oamenii sa se indragosteasca de ea. De aceea Ryle ne da 8 moduri pentru a te apropia de Scriptura:
1. Incepe sa citesti Biblia si incepe de azi.
2. Citeste Biblia cu o dorinta sincera de a intelege.
3. Citeste Biblia cu credinta si smerenie.
4. Citeste Biblia intr-o atitudine de ascultare si aplicare.
5. Citeste Biblia zilnic.
6. Citeste Biblia cu onestitate si sinceritate.
7. Citeste toata Biblia si citeste-o intr-o ordine.
8. Citeste Biblia avandu-L pe Cristos in minte.
Mai multe detalii aici
Partajează asta:
Iosua Faur, Curajul nu este a castiga… ci a sacrifica
Când vine vorba de o ceartă, de o dispută, de un argument… trebuie să câştigi întotdeauna? Faţă de angajaţi sau angajator… Faţă de copii, părinti, soț/soţie… Trebuie să câştigi întotdeauna pentru că pur şi simplu poţi şi dacă laşi de la tine arăţi lipsă de curaj? Data viitoare când te trezeşti într-o ceartă, într-un conflict, adu-ţi aminte de cel mai curajos om care a trăit pe acest pământ: Isus Cristos.
Domnul Isus este exemplul perfect al unui altfel de curaj şi putere. Ioan, autorul unei evanghelii scrie în capitolul 19: Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L biciuiască. Soldaţii au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap şi L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. Ei îi dădeau palme… şi Isus a ieşit ducându-Şi crucea… L-au răstignit acolo… Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi… Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!”. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
În orice moment al acelei torturi, Isus putea să-i distrugă pe cei care îl băteau şi abuzau. El este Dumnezeu! El are toată puterea şi autoritatea! El este primul în toate lucrurile!
Şi cu toate acestea… nu s-a apărat, nu a răspuns înapoi, nu a făcut nimic ca să câştige. Era oare prea fricos ca să răspundă? Cu siguranţă că nu. Cu ceva vreme în urmă le spunea: Eu Îmi dau viaţa ca s-o iau din nou. Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau şi am autoritate s-o iau din nou. (Ioan 10:18). Era neputincios? Nu, putea oricând să cheme armate întregi de îngeri (Matei 26:53).
Dar Domnul Isus a ales calea sacrificiului şi astfel ne arată ce înseamnă adevăratul curaj.
Adevăratul curaj este de cele mai multe ori măsurat prin abilitatea de sacrificiu.
Domnul Isus nu a trebuit să câştige pentru că prin sacrificiul Lui, El deja câștigase.
Iosua Faur
Partajează asta:
Cum sa prezinti oamenilor Evanghelia (part. IV)
Motivul pentru care deseori falimentăm în a evangheliza este pentru că oameni îşi dau seama repede dacă tu îi priveşti mai mult ca un proiect decât ca o persoană. Lucrul acesta este adevărat şi atunci când predici şi unu-la-unu. Oameni îşi dau seama că noi avem o agendă care nu are nimic de-a face cu ei; pur şi simplu vrei să scoţi ceva de la ei sau vrei să îi pui să facă ceva. Treaba noastră este să comunicăm Evanghelia, Vestea Bună a unui Salvator perfect care a murit în locul păcătoşilor, a înviat din morţi şi într-o zi se va întoarce. Avem ocazia să le spunem oamenilor nişte veşti glorioase şi pe măsură ce o facem apostolul Pavel ne spune cum să o facem.
Coloseni 4:6 – Vorbirea voastră să fie întotdeauna caracterizată de bunătate, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia, adică ne spune trei lucruri: fii amabil, fii interesant, fii interesat.
1. Fii amabil! Comunică Evanghelia harului lui Dumnezeu într-un mod civilizat. Nu trebuie să sperii oameni din tramvai/metrou/stradă. Fii amabil şi fii prietenos. Nu te supăra dacă ei încep să se certe, nu te mânia dacă nu cred. Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi, dar cu blândeţe şi cu teamă (1 Petru 3:15-16). Dacă ei au întrebări cu privire la creştinism, priveşte la aceasta ca şi la o oportunitate. Dumnezeu se poate folosi ca obiecţiile lor să fie mijlocul prin care să fie atraşi la El. Aşadar, fii amabil!
2. Fii interesant! Pavel spune că vorbirea noastră trebuie să fie dreasă cu sare. Ar trebui să existe gust în discuţia noastră. Aşa cum folosim sarea ca să aducem la suprafaţă gustul mâncării tot aşa să folosim sarea în evanghelizare pentru a aduce la suprafaţă gustul Evangheliei. Fii tu însuţi! Fii persoana care eşti, nu imita pe alţii. Dacă eşti inteligent, foloseşte-ţi creierul (cu smerenie). Dacă eşti fermecător, foloseşte-te de asta. Dacă eşti amuzant, foloseşte-ţi umorul. Dacă nu eşti amuzant, nu folosi umorul! (spre binele tău…)
3. Fii interesat! Pavel ne mai spune să răspundem fiecăruia. Fiecare persoană este diferită. Fiecare persoană are întrebări diferite, probleme diferite, necazuri diferite. Dacă te duci cu o prezentare a Evangheliei scoasă din conservă nu vei reuşi prea multe. Arată că eşti interesat de fiecare şi lasă ca Duhul Sfânt să te umple şi să deschidă El uşi pe măsură ce tu vorbeşti. De asemenea, asigură-te că prezinţi Evanghelia şi nu altceva. Adu-i totdeauna la Isus. Răspunde-le la întrebări, atinge problemele lor, dar nu uita să-i aduci la Isus. Pur şi simplu, prezintă-le oamenilor Evanghelia într-un mod în care respecţi persoana şi onorezi personalitatea (ei nu sunt chestii ale unui proiect!)
Iosua Faur
Partajează asta:
Esti un prieten al păcătoșilor?
Aud mulţi creştini vorbind despre cum să fi la fel ca Isus, cum să ai un caracter cristic, să umbli ca Isus şi să-L urmezi pe El. Dar cei mai mulţi dintre noi nu iubim păcătoşii aşa cum Domnul Isus a făcut-o. Nu petrecem timp cu ei, nu stăm la poveşti cu ei, nu le spunem Evanghelia… pur şi simplu nu vrem să avem de-a face cu ei.
Isus în evanghelii este acuzat de oameni religioşi pentru că este prietenul păcătoşilor (Matei 11:19). Nu spune despre El că îi tolera sau că îi îngăduia în cercul Lui de prieteni. Nu spune că arunca cu flyere evanghelistice şi apoi fugea sau că ţinea concerte pe stadion şi apoi le predica manipulându-i cu o momeală şi un băţ.
În schimb evangheliile ne spun că Isus era prietenul păcătoşilor. Îi cunoştea personal, făcea vizite în casele lor şi (SENZAŢIONAL!!!) stătea cu ei de vorbă la un pahar de vin :O:O:O:O (asta nu-i foarte WWJD nu-i aşa?). Îi ştia pe nume, posibil le ştia numele copiilor, le cunoştea dorinţele şi visele şi era interesat de hobby-urile lor. Şti cum îi… ca un prieten.
În toată discuţia asta: să fi ca Isus! să fi ca Isus! de ce nu vorbim şi de aspectul acesta? De ce credem că este ok să petrecem timpul doar cu creştini şi niciodată să nu stai cu cei care nu cred ceea ce tu crezi? Nu ar trebui să călcăm pe urmele Domnului Isus?
I-am auzit pe mulţi creştini spunând: „Oh, noi vrem să fim sfinţi.” Domnul Isus era sfânt. Dar tocmai sfinţenia Lui l-a făcut să ajungă la oameni cunoscuţi şi ca: păcătoşi, criminali, curvari, obsedaţi, rebeli, hoţi, materialişti. Isus era cunoscut pentru interesul pe care îl avea faţă de aceşti oameni încât ajunge să fie acuzat că este un beţiv şi un mâncăcios (Matei 11:19).
Mulţimea religioasă l-a urât; El nu juca după regulile lor. Una din plângeri era faptul că Domnul Isus nu le dădea şi lor atenţia cuvenită (fariseii şi saducheii). El stătea împreună cu cei bolnavi (oamenii care erau consideraţi ca fiind pedepsiţi de Dumnezeu). Dacă te uiţi la viaţa ta, la biserica ta, la denominaţiunea din care faci parte, s-ar putea să fi şi tu acuzat de aşa ceva? Vrei să fi ca Isus? Eşti un prieten al păcătoşilor?
Iosua Faur
Partajează asta:
Hey! Nu o lua razna!
„Eram cu toţi acolo, aveam un timp fain, ne distram şi deodată, cumva, cineva a început să vorbească de Isus…”
Câți dintre voi aţi avut experienţa asta? Cât timp aţi discutat despre nu ştiu ce, erai ok, râdeai, erai tu însuţi, te distrai dar dintr-o dată cineva pomeneşte de Isus şi începi să te porţi ciudat. Nu-ţi mai găseşti cuvintele, începi să te înroşeşti, o căldura ciudată te cuprinde, respiri din ce în mai greu şi devii sec, plictisitor. Nici o urmă de bucurie pe faţa ta şi apoi începi să vorbeşti despre Cea Mai Bună Veste. Vezi contradicţia? Are vreun sens? Când vorbeşti despre orice altceva, eşti ok. Dar când vorbeşti despre Evanghelie, comportamentul tău trădează mesajul tău.
Fi întotdeauna pregătit
Apostolul Pavel îi instruia pe primii creştini cu privire la discuţiile lor despre credinţă: Sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi (1 Petru 3:15) Vedeţi pe ce pune accentul? Fi întotdeauna gata, indiferent de circumstanţe. Nu şti niciodată când Duhul Sfânt îţi va deschide o uşă. Trebuie să fi pregătit. De obicei te simţi ciudat şi inconfortabil tocmai pentru că nu eşti pregătit.
Cunoaşte Evanghelia
Începe prin a-ţi predica ţie Evanghelia. Citeşte pasaje despre Evanghelie. Ascultă cum alţii vorbesc despre Evanghelie. Chiar dacă nu ai toate răspunsurile la întrebările oamenilor, poţi să spui: „Nu sunt sigur… dar mă voi interesa.” Nu o lua razna, nu te apăra şi nu fi frustrat.
Dacă Evanghelia este adevărată atunci ar trebui să fim siguri pe noi şi plini de convingere când vorbim despre ea. Te va ajuta şi experienţa. Cu cât vei discuta mai mult pe acest subiect, cu atât mai confortabil vei deveni. Până la urmă cel care are puterea să atragă oamenii este Dumnezeu. El este suveran peste discuţiile şi relaţiile tale cu cei care nu cred Evanghelia. Nu stă totul pe umerii tăi, deci relaxează-te puţin.
Cinsteşte-L pe Isus
Petru îşi începe instrucţiunile spunând: Sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! În inima ta înalţă-L totdeauna pe Isus, supune discuţia Domnului Isus şi încrede-te în El. Roagă-te ca Duhul Sfânt să te umple. Şi când începi să vorbeşti, fă-o cu blândeţe şi cu teamă, având o conştiinţă bună (1 Petru 3:15-16). După ce ai terminat discuţia, încrede-te în Isus şi roagă-te pentru rezultate. Ţine minte: eşti doar mesagerul Evangheliei, nu mesajul însuşi. Dumnezeu este cel care până la urmă evanghelizează şi schimbă inimi.
Iosua Faur
Partajează asta:
Iosua Faur – Cum să vorbim despre credinta noastră
Sunt atâția colegi cu care putem vorbi, atatia prieteni care chiar asteapta sa faci ceva, sunt atatia oameni pentru care sa ne rugam. Nu stiu de ce noi crestinii o luam razna si parem niste ciudati atunci cand vine vorba sa vorbim despre credinta noastra… Totul ar trebui sa fie natural, nu? Uitati cateva lucruri care ne-ar putea ajuta:
1. Gaseste un drum care sa duca la Isus – In timp ce discuții gandeste-te cum poate fi Isus adus in discutie, pentru ca Domnul Isus atinge fiecare subiect al culturii noastre: sport, muzica, arta, politica, etc. Urmareste, cauta, construieste poduri pentru a-l aduce pe El in conversatie. Ar trebui sa vorbesti la fel de natural si de pasionat ca si cum vorbesti despre orice altceva.
2. Nu fi ciudat si nefiresc – „Deci… acum… as vrea sa iti vorbesc despre Isus…” Daca dintr-o data iti pui in cap palaria cu „Isus” si vorbesti cu el/ea de parca ar fi un proiect si nu o persoana, atunci intri intr-un teritoriu ciudat. Vor fi ocazii in care vei parea ciudat, pentru ca sa vorbesti despre Isus si despre pacat nu-i foarte normal pentru unii. Dar nu lasa ca discutia sa fie ciudata din cauza ta.
3. Fi atragator – nu inseamna ca trebuie sa-ti cumperi o garderoba noua pentru evanghelizare. Atrage-i pe oameni prin stilul tau, prin metodele tale, fa conversatia atractiva. Pentru mai multe info, citeste Castigatorul de suflete, de Spurgeon.
4. Arata ca nu esti un stereotip sau o caricatura – Multi oameni seculari au o imagine deja formata cu privire la crestin/pocaiti, imagine nu foarte faina: „ma judeca…” „sunt agresivi…” „fanatici”. Fi amabil cu ei, natural, iubeste-i, slujeste-i.
5. Fi deschis – invita prieteni la tine acasa, organizeaza ocazii in care sa fiti impreuna, mergeti la un suc, la o pizza, la un film.
6. Fi sincer cu privire la problemele si greselile tale – Cu toti gresim. Toti avem probleme cu care ne confruntam. Isus trebuie sa primeasca tot creditul pentru ce ii bun in viata ta. Multi necrestini evita crestini pentru ca se simt complexati de problemele pe care le au.
7. Faptele vorbesc – Ajutati vecinii. Ajutati cartierul/strada. Gaseste tot felul de oportunitati. Cei din jurul tau te privesc si asa cum Iacov spune: o credinta fara fapte… este moartă.
Iosua Faur
Partajează asta:
Iosua Faur, Iubiti-vă dusmanii
Cei de la Turda ar trebui să urmărească acest mesaj deoarece Iosua vorbește de slujirea tinerilor de la BCB Nădejdea București la Turda.
E obișnuit să iubești când toți te iubesc dar e neobișnuit să iubești când nu ești iubit
Partajează asta:
O zi de duminică în imagini (11). Biserica Baptistă Nădejdea – 8 ianuarie 2012 (8)
*
*
*
*
*
*
*
Partajează asta:
Iosua Faur, Scopul Crăciunului (26.12.2011)
Crăciunul, înțelegând prin acest termen nașterea lui Isus pe pământ, are ca și scop final salvarea omului din păcat. Dar fiindcă nu suntem perfecți, Apostolul Ioan scria următoarele: „Copilașilor vă scriu aceste lucruri ca să nu mai păcătuiți” (1 Ioan 2:1). Plecând de la acest text, Iosua ne explică scopul Crăciunului.
