Arhive categorie: Devoțional

Maxima zilei – 11 februarie 2016


F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)
Cum se poate dezbăra de năravurile sale și unde poate să meargă cel care a căzut rob poftelor sale, de vreme ce s-a obișnuit să-și îndestuleze fără zăbavă atâtea nevoi pe care el însuși le-a scornit ? Ferecat cum este în singurătatea lui, nici nu-i mai pasă de ceilalți. Așa că oamenii au ajuns să agonisească o mulțime de bunuri, în schimb li s-au împuținat bucuriile.
Cu totul deosebit este drumul duhovniciei. Lumea își bate joc când aude de ascultare, de post de rugăciune, și totuși, ele sunt cărările ce duc spre adevărata libertate.

F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, pp. 536-537.

Reclame

Mărturie Silvia Tărniceriu – O viață de slujire în 30 de minute


Deși a trecut ceva timp de atunci îmi aduc aminte cu emoție de mărturia Silviei, o mărturie extraordinară a unui om care a umblat și umblă alături de Dumnezeu.

Marius Silveșan și Silvia Tărniceriu (7.10.2012)

Am găsit și o scurtă biografie a Silviei Tărniceriu pe care o integrez aici.

I was born and raised in Romania, in the city of Iasi, the North-East part of the country, very close to the former Russian border. Though so close to my neighbor country, I had never seen a Russian person in all my childhood and teenage years.

 Counting as the greatest blessing of my life the fact that I was born and raised in a Christian family, I thought, for a long while, that this will make me a good Christian child. Well, it was not so, as I was soon enrolled in a kindergarten where at that very early age I was brain washed by the communist education. I learned that  believing in God is a crazy idea of some insane people and old grandparents.

 Being the 8th out of a dozen children in the family, I learned to know what humiliation is, being mocked and looked down upon as one of “the repentants’ poor child”.

 In my early “teen’s years”, I had to decide what I believe and why do I believe what I believe, in order to pay the price my Tata said we would have to pay as followers of Christ.

That brought me to the adolescent life when the price became harder to be paid and the world’s temptations more difficult to renounce.

 The decision I took, I will never regret. What I regret is that I didn’t give Him the best of my life at that time. But I am glad that as I grow older and older, He makes Himself more and more known to me, giving me the best of this life and the assurance of the Eternal Life.

http://godknowsministry.com/silvias_biography

Pentru a înțelege mai bine umblarea sa cu Dumnezeu vă invit să vizionați înregistrarea video. Sunt 27 de minute, însă aceste minute înglobează în ele o viață de slujire și misiune.

Peter Rong, Credința creștină este în pericol (notițe de predică) – 18.10.2015


În dimineața zilei de duminică, 18 octombrie 2015, Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București l-a avut în mijlocul ei pe pastorul Peter Rong.

Peter Rong (nuntă Andrei&Ioana Gherghin 7 aug 2011)

Foto: Marius Silveșan (arhivă)

Mesajul său a avut în centru credința creștină care se află sub asediul persecuțiilor, dar și al atacurilor unei moralități îndoielnice care tinde să se impună chiar și în bisericile evanghelice.

Iată mai jos câteva notițe realizate pe baza predicii susținute în această dimineață la Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” din București.

Scopul pentru care trebuie să venim la Biserică este să ne întâlnim cu Domnul Isus Hristos.

Credința noastră este în pericol datorită amenințărilor islamice, referire la persecuțiile de acolo.

Credința noastră este în pericol datorită decadenței morale din societate care amenință biserica. Pastorul Peter Rong a  făcut referire la homosexualitate, prezentă nu atât în Biserică Catolică, ci chiar în bisericile baptiste. Referire la faptul că în America o biserică baptistă a oficiat o nuntă între persoane de același sex.

Noi  avem nevoie de credință în Domnul Isus Hristos.

Noi suntem triști din cauza multor lucruri, dar Domnul ne spune în Evanghelia după Ioan, capitolul 14:1, să avem credință în Dumnezeu, să avem credință în El.

pastorul Peter Rong vorbește nu doar teoretic, ci cu experiențe din viața lui în care versetul din Ioan 14:1 l-a încurajat. Amintește de persecuția pe care a suferit-o în România, când a fost arestat de autoritățile române ca urmare a unui denunț din partea ambasadei Sudanului care l-au acuzat pe el și alți 7 sudanezi creștini de terorism. Au fost momente în care descurajarea a venit în inimă lui, dar cuvântul lui Isus din Ioan 14:1 a fost o încurajare.

Frați și surori trebuie să fim oameni adevărați, să fim oameni de credință este un îndemn, dar și un imperativ care a apărut în mesajul pastorului Peter Rong.

Oamenii care s-au pregătit –din punct de vedere spiritual- vor ajunge în cer.

Dacă nu înțelegem ceva trebuie să-l întrebăm pe Isus.

Cine pune întrebări crește, cine nu pune întrebări nu crește.

Toma l-a întrebat pe Isus care este calea, iar Isus i-a răspuns că El este calea, adevărul și viața.

Dacă îl întrebi pe Isus El ne va arăta direcția adevărată.

Domnul să ne ajute să schimbăm lumea, dar mai înainte trebuie să ne schimbăm pe noi. Sensul este acela de a ne lăsa schimbați, transformați de Isus.

Credința noastră creștină este în pericol, de aceea trebuie să ne rugăm în numele lui Isus Hristos.

Credința noastră în Isus Hristos ne ajută să predicăm Evanghelia cu putere.

Isus le-a spus ucenicilor că dacă vor avea credință în El vor face lucruri mai mari decât El.

Când cerem ceva să cerem în numele lui Isus. Să începem rugăciunea cu numele Domnului Isus Hristos și să ne încheiem rugăciunea tot în numele lui Isus Hristos.

Credința noastră este în pericol, de aceea trebuie să avem credință în numele lui Isus Hristos, să-L întrebăm.

Când va veni Domnul Isus Hristos va găsi El credință pe pământ?

Caută-L pe Domnul cu toată inima


„Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.” -Deuteronom 4:29

http://illbehonest.com/romana/cauta-l… de Bob Jennings

 

Paul Washer, Îl dorești pe Dumnezeu?


Nu cred că Iubirea este sa faci doar ceea ce trebuie. Nu cred că dragostea este doar păzirea poruncilor și nu cred că dragostea înseamnă doar a fi blând și răbdător. Acesta este doar felul cum arată dragostea, în trăire și în vorbire. Dar dragostea nu înseamnă nimic din toate acestea. Dragostea înseamna pasiune.

Permiteți-mi să vă pun o întrebare, „Ai într-adevăr o pasiune pentru Dumnezeu?”, „Îl dorești cu adevarat?” „Tânjești după EL?”

Paul Washer

Pavel Nicolescu – mesaj despre suferință la BCB „Nădejdea” București (2009)


Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com) - nov 2011

Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com) – nov 2011

În anul 2009 pastorul Pavel Nicolescu a venit la București pentru finalizarea studiilor de doctorat dacă am înțeles eu bine motivul vizitei. Dat fiind faptul că Prof. Dr. Vasile Talpoș îi era conducător de doctorat, Pavel Nicolescu a fost invitat să transmită un mesaj către Biserica Baptistă „Nădejdea” din București, biserică al cărei pastor coordonator era fratele profesor Vasile Talpoș.

Mesajul s-a bazat pe un pasaj din cartea lui Iov

*

În cadrul mesajului său, Pavel Nicolescu vorbește despre percepția comunistă asupra religiei (referire la Lenin), despre plecarea sa din România în anul 1979, dar și despre mesajul pe care Dumnezeu îl transmite prin intermediul cărții Iov.

Foarte interesante sunt și amintirile despre Alexa Popovici și Marcu Nichifor și modul în care aceștia făceau evanghelizare în Parcul Cișmigiu aflat în vecinătatea Seminarului Teologic Baptist din București. Este vorba de perioada interbelică și nu cea comunistă. Pavel Nicolescu menționează că Alexa Popovici se ducea și le dădea la oameni tractate, iar aceștia stăteau și se uitau la ei și îi întreba cine sunt. Răspunsul că este elev la Seminarul Teologic Baptist a dus la respingerea mesajului.
Marcu Nchifor avea altă tactică pe care o veți descoperi ascultând înregistrarea audio.

 * 
*        *

Cu prilejul vizitei pastorului Pavel Nicolescu la Biserica Nădejde am avut ocazia să discut câteva aspecte despre cercetarea mea doctorală privind Biserica Baptistă din România în perioada comunistă. Cum la momentul respectiv eram la începutul cercetării mele nu i-am pus prea multe întrebări și nici pastorul Pavel Nicolescu nu avea timpul necesar atunci să dezvoltăm subiectul. Cu toate acestea am rămas de la dânsul cu câteva idei pe care le-am dezvoltat ulterior. După finalizarea studiilor de doctorat am publicat rezultatele cercetării mele în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), lucrare unde am inclus și un scurt portret al pastorului Pavel Nicolescu din care redau un fragment mai jos, cu scopul de a-l cunoaște pe cel care vorbește cu atâta îndrăzneală despre credința sa.

 Pavel Nicolescu

Pastorul baptist Pavel Nicolescu[1], om de o erudiție deosebită[2], unul din liderii evanghelici ai României comuniste s-a născut la 27 aprilie 1936 în Ploiești, județul Prahova într-o familie de credincioși creștini după Evanghelie[3]. Între anii 1961-1965 a urmat Seminarul Teologic Baptist din București absolvindu-l ca șef de promoție. După absolvirea Seminarului, în anul 1966 s-a căsătorit cu Rut Pădeanu și au împreună trei copii[4]. În anul 1969 a început cursurile Facultății de Filozofie din București. Întrucât era absolvent al unei școli teologice și baptist declarat, a fost exmatriculat cu două săptămâni înainte de terminarea anului IV prin Dispoziția nr. 177 din 6 aprilie 1973 a Rectoratului Universității București, care nu menționa însă explicit motivul acestei măsuri[5]. În anul 1967 s-a angajat ca muncitor la Spitalul Clinic Fundeni din București. La 23 iunie 1974 a fost ales pastor de Biserica Baptistă din cartierul 23 August[6].

La scurt timp după alegerea sa ca pastor, în octombrie 1974 la locuința sa din București s-a „efectuat o percheziție în baza autorizației nr 955/B/1974 din 3.10.1974 eliberată de Procuratura Militară București, ocazie cu care au fost găsite și confiscate numeroase materiale religioase.”[7]

În urma percheziției, a materialelor găsite la locuința sa precum și a activității sale „a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste prevăzută și pedepsită de art. 166 aliniatul 2 din Codul Penal întrucât ar fi primit și răspândit materiale cu conținut anticomunist, ar fi transmis postului de radio «Europa Liberă» știri calomnioase la adresa regimului și pentru că ar fi purtat «discuții dușmănoase»[8]. A fost scos de sub „urmărire penală prin Ordonanța din 15.03.1977 a Direcției Procuraturilor Militare, dispunându-se totuși sancționarea lui pe linie administrativă cu «mustrare» potrivit art. 92, lit. «a» din Codul Penal.”[9]

Pavel Nicolescu este unul din fondatorii Comitetului Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă[10] (A.L.R.C.). Înființat în aprilie 1978, ALRC era o organizație care milita pentru respectarea drepturilor religioase. După „arestări, anchete, amenințări cu moartea, în 1979 a emigrat în Statele Unite unde și-a finalizat studiile obținând doctoratul în teologie.”[11] În anul 2009 acesta era pastor la Biserica Baptistă Română din New York alături de pastorul Levi Marian.

Costel Ghioancă, Barbă și pedeapsă


Din când în când suntem zguduiți de câte o calamitate naturală. Cutremurele, tsunami, alunecările de teren, inundaţiile, incendiile şi alte dezastre naturale sunt dovadă că lumea aceasta nu este niciodată „sigură”. Spre exemplu, Serbia a fost lovită, de curând, cu cele mai grave inundații din ultimul secol.
De ce? De ce se întâmplă așa? De ce au loc atât de multe nenorociri pe pământ?6668891_orig

Se pare că patriarhul Serbiei a intuit o legătura între… barbă și pedeapsă! Da, la ea mă refer, la „femeia cu barbă”, câștigătoare a Euro-ghinionului de anul acesta. Conform The Economist, în viziunea patriarhului, nenorocirile care au venit peste Serbia sunt pedeapsa divină pentru păcatele homo(sexualității), cu exponenți precum Conchita Wurst, femeia-cu-barbă.

Da, putem gândi și în felul acesta… Barba, în cazul mult mediatizat, nu e la locul ei, e de-a-ndoaselea. E pe invers. Încalcă legile naturii(ale). Este un dezastru (ne)natural. Și atunci, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, te poți aștepta și la alte dezastre, la o legătură între „barbă și pedeapsă”!

Cu toate acestea, aș spune că deși patriarhul are întrucâtva dreptate, este mult prea reductiv și selectiv în analiza domniei sale. Oare de ce nu vede și alte „bărbi” care nu sunt la locul lor? „Barba” lăcomiei, cea a corupției, a minciunii, a furturilor, a idolatriei, a fățărniciei, a nedreptății sociale, a divorțurilor, a avorturilor și câte altele! Oare aceste „bărbi” nu atrag și ele după sine tot felul de nenorociri? Răul din lume este o consecință a păcatului, fără îndoială, dar nu ține doar de barba Conchitei, ține de „barba” noastră a tuturor. Toți avem nevoie de pocăință și este bine ca atunci când vorbim despre păcat să avem curajul să-l denunțăm în toate formele sale.

Cred că până și patriarhul, care este și el om, trebuie să fie atent și să nu incrimineze  doar anumite păcate, ci tot ceea ce Sfânta Scriptură numește păcat. La urma urmei, chiar și domnia sa pare-mi-se că are are… barbă!

Costel Ghioancă

Paul Washer, De ce avem nevoie de Isus?


Un mesaj de urmărit!

În cadrul acestuia, Paul Washer vorbește de Evanghelie și de necesitatea de a fi salvați, de faptul că Isus este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu.

Preluat prin intermediul http://crestintotal.ro

De ce a fost creată femeia dintr-o coastă?


Geneza 2:21 ne spune clar că Dumnezeu a creat femeia luând una din coastele lui Adam. De ce? Ce semnificație are acest lucru atât pentru femei, cât și pentru bărbați?CREATION OF EVE med

Înainte de a încerca să dăm un răspuns este bine de notat că vrem să facem lumină asupra unui aspect mai obscur din narațiunea creației, uitându-ne la contextul în care apare pasajul acesta. Totuși, este elegant să afirmăm că nu vorbim despre singura interpretare „corectă” posibilă.

Despre Adam se spune că a fost creat din „țărâna pământului” (Ge. 2:7), dar și despre animale ni se spune același lucru: „Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului…” (Ge. 2:19a). Deci, atât Adam cât și lumea animală au fost create din „pământ”. Dar, în momentul în care Adam dă nume animalelor constată că „nu se găsește niciun ajutor care să i se potrivească” (Ge. 2:20).

Cu alte cuvinte, chiar dacă Adam avea „ceva în comun cu animalele”, (evoluționiștii să nu se grăbească să jubileze), cu siguranță avea și „ceva diferit de ele” (Adam era creat „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, Ge. 1:26). Deci, nu era suficient ca „ajutorul potrivit” să fie din proximitatea lui Adam, trebuia să fie chiar din el.

Așadar, Dumnezeu ia o coastă „din el” și o creează pe Eva, de unde și reacția lui Adam: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi “femeie”, pentru că a fost luată din om.” (Ge. 2:23).

Afirmația ar trebui înțeleasă ca referindu-se atât la originea femeii (din om), dar și la valoarea ei, fiind creată la fel ca Adam, „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Acesta este și motivul pentru care unirea dintre bărbat și femeie este unică și, dincolo de intimitatea fizică, implică fără îndoială o intimitate de natură sufletească și spirituală.

Aspectul valorii este reținut și de către reformatori, care atrag atenția că femeia nu a fost făcută din piciorul bărbatului (ca și cum ar fi fost inferioară lui) și nici din capul său (ca și cum i-ar fi fost superioară). Ea a fost luată din coasta lui (de lângă el), arătând prin aceasta că are o valoare egală cu bărbatul, amândoi fiind diferiți de lumea animală.

Costel Ghioancă

Creștinul olimpic


Un articol de Constantin Ghioancă

Aproape că nu este zi în care să nu auzi creștini care se plâng: că viața este prea grea, că nu e ușor să fii creștin, că sunt prea multe ispite, că lupta spirituală este prea mare, că sunt dezamăgiți de frați și câte altele…

Astăzi te invit să citești despre creștinul olimpic, cel sârguincios, hotărât, ambițios. Cel care vrea să reușească. Acestea fiind spuse, să privim la Pavel:

Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9:24-27)

De la început trebuie să înțelegem că Pavel folosește aici un cumul de imagini din lumea întrecerilor sportive. Deci, este bine să înțelegem că ce spune apostolul aici ilustrează anumite principii, nu vorbim despre un text doctrinar în sine. Cum arată creștinul olimpic?

1. Este pasionat și determinat în trăirea pentru Domnul! Pavel spune că în jocurile olimpice toți aleargă dar numai unul capătă premiul. El nu vrea să spună că creștinii sunt în competiție unii cu alții și nici că doar unul dintre ei va primi premiul ceresc. Este doar o ilustrație care să întărească acest adevăr: „alergați, dar, în așa fel, încât să căpătați premiul!” Textul ne spune cum trebuie să alergăm. Toți trebuie să avem pasiunea și determinarea atletului care dorește să treacă primul linia de sosire.

2. Are viziune. Creștinul olimpic nu se lasă „purtat de val”. Dimpotrivă, vâslește în fiecare zi. Știe unde trebuie să ajungă. Are ținte clare: pentru sine, pentru familie, pentru biserica din care face parte. Nu trăiește haotic, instinctual. Se îndreaptă spre cer și este decis ca până ajunge acolo să semene cât mai mult cu Domnul său.

3. Este eficient. Când Pavel spune că „se luptă cu pumnul” nu ne îndeamnă nicidecum la bătaie. Vorbește despre eficiență. Cât de obositor este pentru un pugilist să lovească în vânt, fără să puncteze împotriva adversarului. Tot astfel, creștinul olimpic este eficient în acțiunile sale. Tocmai fiindcă știe încotro merge luptă strategic. Știe când și unde să „lovească”. Prețuiește rugăciunea, Cuvântul, părtășia frățească, timpul de calitate împreună cu familia sa. Are în viața sa lucruri pe care nu le negociază fiindcă vrea să fie eficient.

4. Anticipează răsplata. Creștinul olimpic este gata să lupte pentru credință, tocmai fiindcă nu se lasă prins în bălăriile acestei lumi. Știe că există un mare final și o mare răsplătire: se va întâlni cu însuși Mântuitorul său.

5. Dă dovadă de autocontrol. Creștinul olimpic știe să se înfrâneze. Este atent cu ce își cultivă mintea (nu cu abjecțiile de la „tembelizor”), își păzește limba, ochii, trupul și acțiunile sale. Încearcă să fie disciplinat: se trezește de dimineață, practică postul și rugăciunea, evită extravaganțele, trăind decent și fără să uite că se află într-o alergare.
În concluzie, să ne amintim că și în momentul de față suntem în competiție (cu noi înșine) și, mai ales, să ținem minte că toți putem fi creștini olimpici.

Alte articole din categoria Biserică și societate pot fi citite AICI 

Lucrurile pe care noi le putem învăța din viața lui Nelson Mandela


Cei de la BuzzFeed împreună cu CNN au realizat în urmă cu câteva luni un clip despre lucrurile pe care noi le putem învăța din viața lui Nelson Mandela. Ele pot fi grupate într-o serie de principii esențiale:

* Curajul – așa cum el însuși sublinia, „curajul este triumful asupra fricii”

Multă muncă  – „cu multă muncă vine și progesul”, spunea Mandela
Convingeri – Convingerea lui că toți oamenii trebuie să fie egali l-a ambiționat să schimbe un întreg sistem. Tocmai de aceea el afirma că „trebuie să te mândrești mereu cu convingerile tale”

* Compasiune – „Trebuie să arăți compasiune tuturor”, sublinia Mandela în discursurile sale

http://www.managerexpress.ro

Pietre de temelie pentru familie. Cristian Mihoc la BCB Betania Brescia


Biserica Baptista Betania Brescia l-a avut ca invitat în aceste zile (22-25 noiembrie 2012) pe fratele Cristian Mihoc, pastor la Biserica Baptistă „Betel”, Botoșani.
Pe parcursul perioadei menționate temele mesajelor sale au fost: Familia și Mulțumirea
În data de 22 noiembrie pastorul Cristian Mihoc a avut un mesaj actual despre familie care s-a dorit a fi mai mult un studiu decât o predică. Titlul acestuia a fost: „Pietre de temelie pentru familie” și a avut la bază textul din Geneza 2:18-24.
 Au fost prezentate următoarele  „pietre de temelie” care formează o familie după voia lui Dumnezeu:
FUNDAMENTUL
Fundamentul pe care se bazează familia  este reprezentat de credința în Domnul precum și de legământul nostru cu El
ATRIBUȚIILE
Nu este suficient să ne cunoaștem atribuțiile și responsabilitățile din cadrul familiei, ci  mai ales să fim dornici să le punem în practica. Când ne uităm la responsabilități, fiecare dintre noi să fie gata să le vadă întâi pe ale lui și apoi pe ale partenerului.
MULȚUMIREA
Mulțumirea se învață, nu este ceva cu care ne-am născut. ” … m-am desprins sa fiu mulțumit cu starea în care ma găsesc” Filipeni 4:11.
ÎNTRISTAREA
Să știm să trecem peste întristări, conflicte, precum și peste celelalte lucruri care ne-ar determina să ne mâniem.
LIMBAJUL
Să știm cum să abordam limbajele de comunicare astfel încât relația de familie sa fie îmbunătățită.
INTIMITATEA
Să nu uităm de aspectele  romantice și intime din viața de familie care dacă vor fi dezvoltate vor avea ca rezultat apropierea unul de celalalt.
EVLAVIA
Să căutăm să fim evlavioși. Nu e de ajuns să ne înțelegem, trebuie să fim și evlavioși! Biblia ne vorbește de Anania și Safira, o familie care s-a înțeles de minune dar care a dat la o parte orice evlavie și orice teamă de Domnul, iar consecințele au fost pe măsură. De aceea, înțelegerea trebuie însoțită de evlavie.
Iată și câteva poze realizate cu prilejul acestei seri speciale în care Dumnezeu a fost cel care a vorbit fiecăruia dintre cei prezenți despre pietrele care trebuie să formeze temelia unei familii după voia Sa.
*
 Pastor Ioan Martin, pastor Cristian Mihoc
*
Pastor Ioan Martin
*
Pastor Cristian Mihoc
Informații și fotografii Bogdan Silveșan.

Istoria zilei Black Fryday via Teologeanu


Despre Black Friday oamenii spun că a început prin anii ’60 în America și este un eveniment care se repetă an de an în ziua imediat următoare celebrării Zilei Recunoștinței.

Black Friday însă, are o istorie mult mai veche și o semnificație aparte. A fost în istorie o altă zi neagră de vineri, una care a schimbat destinul veșnic al omenirii, una în care am primit nu ceva cu reducere, ci ceva absolut gratuit. Nu ceva de care nu aveam neapărat nevoie, ci ceva fără de care nu Îl putem vedea pe Dumnezeu. O zi de vineri în care noi nu am plătit nimic, dar Cineva a plătit tot. Vinerea aceea a rămas în istorie ca ziua răscumpărării, ziua în care la sfârșitul ei a fost achitată nota de plată, “Şi noi toți am primit din plinătatea Lui, şi har după har”

Vinerea Lui neagră a însemnat mântuirea noastră!

Sursa: http://teologeanu.wordpress.com

Puterea rugăciunii


O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie.

S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat daca nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente.
I-a explicat cu glas ușor că soțul ei era foarte bolnav și că nu putea munci, și că aveau și sapte copii, care trebuiau hrăniți.
Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.

Având însa în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
Băcanul însa îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său.

Lânga tejghea se mai afla înca un client, care a auzit discuția dintre cei doi.
Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parca în sila:
Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Femeia a răspuns: Da, domnule.

Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfa de aceeași greutate cu lista dumitale.
Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geanta și scoase o bucățica de hârtie pe care scrise ceva în grabă.
Apoi puse cu grija bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia.
Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și îi spuse mormăind: Nu-mi vine să cred!

Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încaput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust.
În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire.

Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea asa:

“Iubite Doamne, Tu imi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale.”
Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare tăcut, înmărmurit.
Femeia îi mulțumi și plecă din magazin.
Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.

Trimis de Emanuela Gherghiceanu

Mărturie Silvia Tărniceriu (07.10.2012) – O viață de slujire în 30 de minute


Duminică, 7 octombrie 2012, cu prilejul deschiderii festive a anului universitar 2012-2013 a Institutului Teologic Baptist din București la Biserica Creștină Baptistă Golgota din București am avut prilejul și onoarea să ascult o mărturie extraordinară a unui om care a umblat și umblă alături de Dumnezeu.

Am găsit și o scurtă biografie a Silviei Tărniceriu pe care o integrez aici.

I was born and raised in Romania, in the city of Iasi, the North-East part of the country, very close to the former Russian border. Though so close to my neighbor country, I had never seen a Russian person in all my childhood and teenage years.

 Counting as the greatest blessing of my life the fact that I was born and raised in a Christian family, I thought, for a long while, that this will make me a good Christian child. Well, it was not so, as I was soon enrolled in a kindergarten where at that very early age I was brain washed by the communist education. I learned that  believing in God is a crazy idea of some insane people and old grandparents.

 Being the 8th out of a dozen children in the family, I learned to know what humiliation is, being mocked and looked down upon as one of “the repentants’ poor child”.

 In my early “teen’s years”, I had to decide what I believe and why do I believe what I believe, in order to pay the price my Tata said we would have to pay as followers of Christ.

That brought me to the adolescent life when the price became harder to be paid and the world’s temptations more difficult to renounce.

 The decision I took, I will never regret. What I regret is that I didn’t give Him the best of my life at that time. But I am glad that as I grow older and older, He makes Himself more and more known to me, giving me the best of this life and the assurance of the Eternal Life.

http://godknowsministry.com/silvias_biography

Pentru a înțelege mai bine umblarea sa cu Dumnezeu vă invit să vizionați înregistrarea video. Sunt 27 de minute, însă aceste minute înglobează în ele o viață de slujire și misiune.

Iosua Faur, Nu uitați Evanghelia!


English: the beginning of the 1. Epistle to th...

English: the beginning of the 1. Epistle to the Corinthians (Photo credit: Wikipedia)

Fraților, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneți fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. (1 Cor. 15:1-2)

Oameni buni, Evanghelia îi singurul mesaj pe care nu trebuie să-l uităm. Este mesajul pe care trebuie să ni-l amintim zilnic. Pavel spune asta clar în Corinteni. Pentru că tindem să uităm lucruri, el zice: Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia.
Pavel vorbeşte despre Isus, pentru că se pare îl uitau. Dar la fel ca şi corintenii şi noi cădem în acelaşi cerc al uitării. Suntem prinşi gândindu-ne la noi, familia noastră, prietenii noştri sau criticii noştri. Gândindu-ne la atâtea lucruri din viaţa noastră, uităm de Domnul Isus. Nu că nu ştim de El, dar uităm de El.
De asemenea uităm de biserică. Pavel scrie unei bisericii spunând: „Trebuie să vă ajutaţi unii pe ceilalţi, să vă slujiţi, să vă iubiţi, să umblaţi împreună, pentru că nu veţi reuşi pe cont propriu. Ai nevoie ca oamenii lui Dumnezeu să fie cu tine.”
Uităm şi de Biblie. Pentru unii trec zile, săptămâni, luni sau chiar ani fără să citească ceva din Scriptură – cartea pe care Dumnezeu a scris-o. Ne prinde atât de repede entuziasmul pentru alte cărţi, chiar cărţi creştine. Nu-i un lucru rău. Dar dacă citim alte cărţi şi neglijăm ce a scris Dumnezeu, atunci ar putea fi rău.
Pavel vorbeşte şi de păcat. De ce? Simplu. Câteodată uităm că fără credinţa în Cristos, suntem păcătoşi. Asta ne aduce aminte de nevoia zilnică a unui Salvator.
În cele din urmă, pentru că uităm că suntem iertaţi, Pavel va vorbi despre iertarea păcatelor şi viaţa nouă în Cristos. Dacă Dumnezeul Bibliei ne iartă, atunci suntem iertaţi. Aşadar să nu cazi într-o capcană, crezând că ce ai făcut nu poate fi iertat. Nu eşti mai presus de Dumnezeu. Dacă El te iartă în Cristos, atunci eşti iertat. Punct.
Soluţia împotriva uitării este să te întorci întotdeauna la adevăr şi la Domnul Isus. Adu-ţi aminte zilnic că Isus a trăit pentru tine, a murit pentru tine, a înviat din morţi pentru tine. (1 Cor. 15:3-4). Şi El a făcut toate acestea pentru ca tu să ai iertate păcatele din trecut, prezent şi viitor şi să trăieşti o viaţă nouă în El.
Iosua Faur

Iosua Faur, Închinarea ca și cântec de luptă


În tradiţia occidentală, în timp ce se formau liniile de luptă, un ofiţer striga: „Cântăreţii înainte!” Orice armată mărşăluia pe ritmul unui imn, al unei cântări. Soldaţii, marinarii strigau cât puteau de tare acompaniaţi de tot felul de instrumente.
Chiar şi în V.T. vedem că armata lui Iosafat cânta (2 Cron. 20) şi David avea Psalmi de luptă (Ps. 149).
Când creştinii cântă împreună, nu cântă doar pentru că asta a făcut biserica dintotdeauna (1 Cor. 14:26) sau că Dumnezeu ne cere asta (Ps. 96:1). Noi cântăm şi pentru că suntem armata lui Dumnezeu, o armata victorioasă.
Noi suntem beneficiarii victoriei lui Cristos pe cruce, avem promisă viaţă veşnică şi o perspectivă asupra vieţii. Domnul Isus a cântat cu ucenicii înainte să fie răstignit (Marcu 14:26). Cristos ne va învia din morţi şi ne va lua cu Sine într-o Împărăţie veşnică!
Noi sărbătorim şi anticipăm toate acesta în închinarea noastră. De aceea cântăm din toată inima, cât ne ţine gura, având ochii aţintiţi pe răsplată.
Biserica trebuie să-şi pună armura de luptă (Efeseni 6:10-18) şi să cânte ca nişte soldaţi. Cântarea este semnul angajării într-un război care se va da până la sfârşitul veacului.
Atunci când cântăm „Cântaţi toţi de bucurie, Mesia s-a născut!” Satan urlă de mânie „fiindcă ştie că are puţin timp.” (Apoc. 12:12)
Atunci când cântăm „Sfânt e! Sfânt e! Sfânt e Dumnezeu!” demonii se cutremură de frică.
Atunci când cântăm „Măreţul har m-a mântuit pe mine din păcat” forţele iadului tremură la auzul tenorilor care au fost răscumpăraţi de harul lui Dumnezeu.
Dumnezeu se bucură să-i cântăm din toată inima pentru că este un semn al credinţei. Ne identificăm ca fiind parte din armata Lui şi îi jurăm astfel loialitate. Nu contează cât de groaznică este valea umbrei morţii, cât de întunecoasă este noaptea, câte salve de tun se aud în depărtare, armata lui Dumnezeu îşi cântă credinţa în Cristos, Căpetenia care ne conduce la victorie şi pace!
Cântaţi Domnului o cântare nouă,
Iosua

 

 

 

Iosua Faur, Fii curajos!


În lucrare ai nevoie de curaj.

În 2 Samuel 10, amoniţii şi sirieni se apropiau de Israel. Ioab a împărţit oamenii lui Israel în două armate: una condusă de el, alta condusă de fratele său, Abişai. În v.11 vezi strategia lui: „Tu îi vei lua pe băieţii aceştia, eu pe ceilalţi şi ne vom ajuta unul pe celalalt.” Foarte simplu. Însă v.12 este extraordinar! Ioab spune:

Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ce va crede!

Putem citi versetul acesta şi să rămânem uimiţi de eroismul lui Ioab. Ni-l putem imagina pe câmpul de luptă, într-o armură strălucitoare, fiind combinaţia perfectă între Russell Crowe (Gladiatorul) şi Gerard Butler (300). Dar nu asta este ideea.

Curajul lui Ioab se găseşte în ultima parte a versetului: şi Domnul să facă ce va crede! Vă aduceţi aminte de promisiunea făcută de Dumnezeu lui David în 2 Samuel 7? Casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie. (2 Sam. 7:16)

Domnul să facă ce va crede! nu este „que sera, sera” (fie ce-o fi). Domnul să facă ce va crede! îşi are rădăcinile în credincioşia puternică a lui Dumnezeu, că El îşi va împlini promisiunile, indiferent dacă Israel va câştiga sau nu bătălia. Domnul să facă ce va crede! este siguranţa că împărăţia lui David va dăinui veşnic şi că într-o zi va fi un rege pe tronul lui Israel a cărui domnie nu va avea limite şi sfârşit – Regele Isus, Cristosul.

Cred că Ioab cunoştea această promisiune şi aceasta a fost sursa curajului său. De un astfel de curaj avem nevoie: nu un tupeu orb care vine din siguranţa proprie, ci un curaj care curge din siguranţă pe care o ai în Evanghelie şi în credincioşia lui Dumnezeu.

Ce îndoieli ai cu privire la a face ceva pentru Împărăţia lui Cristos? Ce te ţine paralizat? Unde ţi-e curajul în a face lucruri mari pentru Cristos? Care-i riscul pe care ţi-l asumi azi? Pe ce promisiuni te poţi baza şi poţi spune: Domnul să facă ce va crede! ?

Fii curajos,

Iosua

Daniel Ursaciuc – Ce înseamnă o slujire autentică înaintea lui Dumnezeu


Cei care și-au dedicat viața lui Dumnezeu sunt implicați într-o măsură mai mare sau mai mică într-o acțiune de slujire. Slujirea a fost tema centrală a mesajului prin care Dumnezeu a vorbit celor prezenți, duminică, 26 august 2012, în Biserica Baptistă Nădejdea. Mesajul a fost transmis de fratele Daniel Ursaciuc, lider coordonator în Biserica Română Izvorul Vieții din Londra.

Evanghelia după Ioan 12: 1-11
Slujirea autentică

Cum aș putea să-L slujesc pe Dumnezeu în mod autentic?

1. Trebuie să-l primești în viața ta și să-L lași în casa ta.

2. Trebuie să te pregătești pentru slujire

3. Trebuie să dai ce ai mai scump și mai bun

4. Trebuie să te smerești, să fi gata să te cobori ca să poți să slujești

5. Trebuie să-ți dai seama că duhul care era în Iuda Iscarioteanul este în oameni și astăzi

6. Trebuie să ști că Domnu ne ia apărarea

7. Slujirea are mai multe forme dar un singur destinatar, Domnul Isus Hristos

8. Dacă vrei ca slujirea ta să fie autentică trebuie să plătești prețul

O slujire reală nu este una gratis!

Când vom slujii cu adevărat oamenii vor venii să ne vadă, iar dintre aceștia unii ne vor aprecia iar alții ne vor critica. Dar faptul că oamenii vor venii să ne vadă se datorează faptului că în viața noastră a avut loc o transformare reală.

Iosua Faur – Dragostea profetică


Unul din lucrurile bune pe care le-am trăit a fost dragostea celorlalţi. Dar nu orice fel de dragoste, ci dragostea profetică. Aţi auzi de ea? Aţi trăit-o? Aţi arătat-o? Să ştiţi că există o durere în dragostea profetică. Te doare atunci când profeţii îţi spun că ai păcătuit. Dacă profeţii vorbesc ca să gâdile urechile oamenilor, atunci sunt profeţi falşi. Nu iubesc pe ceilalţi, ci se iubesc pe ei înşişi. Uitaţi cum arăta dragostea profetică în vremurile de demult:
„Prorocii tăi ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine.” (Plângerile lui Ieremia 2:14)
Dragostea doreşte să te scape de robia în care eşti. Dar nu spunându-ţi că eşti bine aşa cum eşti. Există o singură cale: Ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine.
Dacă păcatele ne sunt date pe faţă şi dacă ni le mărturisim având credinţă în Cristos, sângele lui Isus ne va curăţa. (1 Ioan 1:9)
Chemarea profetică de a da pe faţă nelegiuirea nu este uşoară – nici pentru profet, nici pentru oameni. Dar este plină de dragoste. Eu am simţit-o în multe feluri vara aceasta. Multe descoperiri, mustrări, bucurii şi responsabilităţi.
Rugaţi-vă ca Domnul să ridice profeţi în biserica noastră prin care-i scoată pe oameni din robie.
Iosua

Iosua Faur – Nu lăsa descurajarea să te sufoce


Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. (Ioan 14:1). Cred că descurajarea este o ispită „potrivită cu puterea omenească” (1 Cor. 10:13). Şi când ai de-a face cu ea câteodată este nevoie de blândeţe, altădată de duritate. Dar în nici un caz descurajarea nu trebuie tolerată sau înghiţită. Trebuie să te lupţi cu ea!
 
Dacă ne bălăcim în descurajare, acest lucru ne va costa. Mirosul ei de eşec şi lipsă de speranţă ne va seca de energie şi viziune. Ne va consuma tot timpul. Nu ne va lăsa să facem ce avem de făcut pentru că nu vrem să-i facem faţă. Şi poate fi şi contagioasă, contaminându-i pe alţii!
 
Isus nu doreşte ca noi să fim descurajaţi. De fapt ne porunceşte să nu fim: uitaţi ce le spune apostolilor înainte de cea mai descurajatoare experienţă – moartea Lui: „Să nu vi se tulbure inima.” (Ioan 14:1). Acestea nu sunt cuvinte de încurajare, ci sunt o poruncă. Ştia că vor fi ispitiţi de frică. Lucrurile aveau să fie tot mai urâte. Însă care era soluţia? Credeţi! Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.
 
Cu alte cuvinte: „Nu lăsa ca inima ta să fie condusă de ceea ce vezi. Lasă ca inima ta să fie condusă de ceea ce ţi s-a promis.” Şi asta mi-a spus mie vara aceasta şi îţi spune şi ţie. Ce te descurajează pe tine astăzi? Îţi este greu să crezi că Dumnezeu chiar lucrează înspre binele tău prin ceea ce pare rău pentru tine? (Romani 8:28)
 
Atunci este timpul să lupţi, nu să te plângi şi să te moleşeşti! Gândeşte-te la descurajare ca şi cum credinţa ta ar fi sufocată. Când te sufoci, nu stai în faţă TV-ului sau laptop-ului, mâncând îngheţată ca să uiţi de toate. Trebuie să te lupţi pentru  viaţă. Cineva trebuie să-ţi facă metoda Heimlich spirituală.
 
Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. (Romani 8:35,37)
 
Nu te lăsa influenţat de ceea ce vezi, fii influenţat de ceea ce Isus ţi-a promis: V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. (Ioan 16:33).

Iosua Faur

Ce-i aduce bucurie unui om smerit?


Cel smerit se bucură când alţi oameni se laudă în Domnul.
Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure. (Ps. 34:2)
Cel smerit se bucură când alţi oameni îl laudă pe Domnul prin cântări.
Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări – Nenorociţii (smeriţii) văd lucrul acesta, şi se bucură (Ps. 69:30,32)
De ce se bucură cei smeriţi atunci când alţii se laudă în Domnul şi îl laudă pe Domnul cu cântări?
Pentru că smerenia este în primul rând o dragoste profundă pentru gloria lui Dumnezeu şi în al doilea rând un simţ profund al păcatului nostru şi a dependenţei noastre de Dumnezeu.
 
Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă, şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. […]Mândria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. (Isaia 2:11,17)
Smeriţi-vă sub Mâna Lui,
Iosua Faur

Ce înseamnă a ne ruga


A ne ruga nu înseamnă doar să vorbim, ci și să ascultam, sa facem loc în inimile noastre, să tăcem pentru a putea auzi glasul lui Dumnezeu dintre toate celelalte glasuri cu care ne confruntăm zilnic!

Anonim

Articole relaționate

Maxima zilei – 21 martie 2012

Martin Luther despre rugăciune

Politică sau pocaință?


Ultimile saptamani au fost „de foc” pentru tarisoara noastra. Asta, nu doar din cauza temperaturilor din „luna lui cuptor”, ci si din cauza caldurii degajate in urma frecarii dintre fortele politice care-si revendica, fiecare in parte, carma natiunii. Opinia publica a fost captata, fara indoiala, de nenumaratele puncte de cotitura starnite pe la palate si parlament. Chiar ma intreb, cat de mult ne-a mai fost atrasa atentia, in ultima vreme, de imperativul pocaintei?!
            Biblia afirma cat se poate de limpede ca suntem datori sa „dam cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Matei 22:21), dar as semnala ca pericolul este sa neglijam mai degraba partea a doua din indemnul Mantuitorului, decat pe prima! Noi stim ca avem o dubla cetatenie: suntem cetateni ai Imparatiei lui Dumnezeu si suntem si cetateni pe acest pamant, in locul unde Dumnezeu ne-a asezat pentru o anumita vreme. Prin urmare, existenta noastra zilnica ar trebui sa reflecte mereu aceasta dubla cetatenie… Numai ca… mergem la serviciu, platim facturi, platim impozite, cumparam alimente si bilete pentru transportul in comun, mergem la posta, la banca… si cate nu mai facem „ca sa-i dam cezarului ce este al cezarului”. Lui Dumnezeu, cand o sa-i dam ce este al Sau?
            Astazi, cand tara clocoteste din nou in ritm politic, v-as indemna sa avem curajul sa sfidam curentul majoritar si sa fim mai preocupati de pocainta. Sa ne intrebam cum stam cu sfintenia, cu implinirea voii lui Dumnezeu, cu iubirea semenilor, cu rastignirea firii pamantesti? Mai bine sa petrecem timp mai mult in rugaciune, in veghere si asteptarea venirii Mantuitorului decat sa ne lasam prinsi in morisca netrebnica a „certurilor de partide”. Mai bine sa reflectam la dragostea nemasurata si bunatatile dumnezeieti pe care Cel de sus le revarsa si astazi printre noi decat sa ne lasam tarati in tot felul de conflicte politice. Pe scurt, sa ne gandim mai mult la Domnul si la pocainta decat la numele efemere ale unor muritori de rand, oricare ar fi ei!
            Sa votam cu totii pentru a face din pocainta si sfintire o prioritate!
________
 
Pastor Costel Ghioancă
Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)

http://www.emanueldej.ro

Powerful Inspirational true story…Don’t give up!


*

When you don’t give up..You cannot fail!!
I want to say a BIG thank you to ‘everyone’ who has commented on the inspiration that they’ve received from this video. When I put this video together I was following my heart to inspire ‘Whoever’ might be discouraged to… „Not Give Up!”
However, I have received the most from this posting,
Life has a strange way of supporting us in our time of need. I did not know when I posted this video that ‘exactly a year to the day’ my daughter would die in a tragic car accident and that my spirit would be fed from the countless strangers who have directly (or indirectly) motivated me to continue forward.
May we all spread the message of hope „Don’t Give Up”!

*

Semnalat de Cătălin Vasile

J.C. Ryle – Leave This World a Better Place


I charge you never to neglect the duty of brotherly love, and practical, active, sympathetic kindness towards every one around you, whether high or low, or rich or poor. Try daily to do some good upon earth, and to leave the world a better world than it was when you were born. If you are really a child of God, strive to be like your Father and your great elder Brother in heaven. For Christ’s sake, do not be content to have religion for yourself alone. Love, charity, kindness, and sympathy are the truest proofs that we are real members of Christ, genuine children of God, and rightful heirs of the kingdom of heaven.

~ J.C. Ryle

Tract: One Blood

http://jcrylequotes.com

J.C. Ryle – The State of the ‘Almost Christian’


There are many whom I must call „almost Christians,” for I know no other expression in the Bible, which so exactly describes their state. They have many things about them which are right, good and praiseworthy in the sight of God. They are regular and moral in their lives. They are free from glaring outward sins. They keep up many decent and proper habits. They appear to love the preaching of the Gospel. They are not offended at the truth as it is in Jesus, however plainly it may be spoken. They have no objection to religious company, religious books, and religious talk. They agree to all you say when you speak to them about their souls. And all this is well.

But still there is no movement in the hearts of these people that even a microscope can detect. They are like those who stand still. Weeks after weeks, years after years roll over their heads, and they are just where they were. They sit under our pulpits. They approve of our sermons. And yet, like Pharaoh’s lean cows, they are nothing the better, apparently, for all they receive. There is always the same regularity about them—the same constant attendance on means of grace—the same wishing and hoping—the same way of talking about religion—but there is nothing more. There is no going forward in their Christianity. There is no life, and heart, and reality in it. Their souls seem to be at a deadlock. And all this is sadly wrong.

~ J.C. Ryle

Tract: Where Are You?

Source: http://jcrylequotes.com/2012/06/29/the-state-of-the-almost-christian/

J. c. Ryle – Fruit Bearing Christianity


The Christianity which is from above will always be known by its fruits. It will produce in the person who has it repentance, faith, hope, love, humility, spirituality, kindness, self-denial, unselfishness, forgiving spirit, moderation, truthfulness, hospitality, and patience. The degree in which these various graces appear may vary in different believers. The germ and seeds of them will be found in all who are the children of God. By their fruits they will be known. Is this your faith? If not, you should doubt whether it is authentic.

~ J.C. Ryle

Tract: Authentic Religion

Sursa: http://jcrylequotes.com/2012/06/25/fruit-bearing-christianity/

J.C. Ryle – Christ the Only Way


Only the blood of Christ can cleanse us; only the righteousness of Christ’s can clothe us; Only the sacrifice of Christ can give us a title to heaven. Jews and Gentiles, educated and uneducated, rich and poor—everyone, no matter what their position or standing in life must either be saved by Jesus Christ or lost forever. And the Apostle emphatically adds, “There is no other name under heaven given to men by which we must be saved.”There is no other person commissioned, sealed, and appointed by God the Father to be the Savior of sinners, except Christ. The keys of life and death are only found in His hand, and all who want to be saved must go to Him.

~ J.C. Ryle

Tract: One Blood

Sursa: http://jcrylequotes.com/2012/06/15/christ-the-only-way/

Speranța Revederii


Tata suferea de peste 14 ani de leucemie și deja ne obișnuisem cu vizitele sale lunare la spitalul Fundeni pentru control și curațarea sângelui. Apoi dintr-o dată lucrurile au ieșit de sub control. A fost nevoie de un tratament puternic pentru a stopa agravarea bolii. Deși tramentul scump și puternic a avut efectul scontat nimeni nu bănuia atunci că la scurt timp tata va contacta virusul TBC pentru ca mai apoi ficatul slăbit în urma tratamentului să fie cel  care să-i dea cele mai mari bătai de cap.

Nu-mi scot din minte ce zicea duminică dimineața(27-05-2012) Iosua în predică despre ce se întâmpla la Turda când murea câte cineva. Când vorbea atunci nici nu mă gândeam că peste maxim o oră … predica se va adeveri și pentru familia mea. Un sunet de telefon prelung care nu își avea locul în după amiaza de duminică avea să declanseze o adevărată bătălie. Pus în fața vieții dar mai ales a morții gândeam astfel: „Tata încă respiră. .. și atât cât respiră există nadejde în Domnul. Și dacă Domnul va vrea să-l ia la El … există speranța revederii.”

Omenește am încercat orice se putea pentru tata (cel mai bun spital , cea mai bună tehnică și cei mai buni medici). Am crezut în Puterea lui Dumnezeu de a face o minune până în clipa când aparatele de monitorizare au indicat “zero” pe linie și am continuat să cred și după aceea. Dumnezeu însă are cu fiecare din noi un plan. Poate pentru tata planul a fost această boală “leucemia”, pentru ca prin ea, Cuvântul lui Dumnezeu să poată fi vestit și în spitale, poate pentru ca cei din familie să se pocăiască cu adevărat sau cine știe poate îți vorbește ție chiar acum. Vom vedea în viitor.

Duminica trecută stateam linistit în Biserică și mă bucuram  împreună cu frații mei , iar azi într-o zi de sărbătoare  sunt nevoit să plâng despărțirea și să-mi îngrop tatăl. Pentru mine însă există speranța revederii cu tata în Cerul Etern.

Această experiență tristă din viața mea și a familiei mele m-a făcut însă să stau și mai aproape de Domnul să-L caut tot mai mult, să realizez că El are controlul asupra vieții și a morții. M-am simțit întărit de toți cei care ne-ați purtat în rugăciune. Avem nevoie în continuare de rugăciune.

Nu spune mie nu mi se poate întâmpla!  Pregătește-te dar să-L întâlnești pe DUMNEZEU, trăiește Speranța Revederii și spune tuturor ce Mare Dumnezeu ai tu.

                                                                                                                                                   Cătălin Vasile

Andrei Vasile (1954 – 2012)

Joi, 31 Mai 2012, ora 23, după o lungă suferință, a trecut în veșnicie fratele Andrei Vasile. Slujitor dedicat lui Dumnezeu, prezbiter al Bisericii Creștine Baptiste din Ciucurova dar și învățător pentru multe generații de copii, fratele Andrei ne-a oferit un model de credință și de slujire exemplar. Ne alăturăm familiei în acest moment greu al despărțirii și avem nădejdea că El, Domnul, a șters deja orice lacrimă din ochii fratelui nostru.

%d blogeri au apreciat asta: