Maxima zilei – 11 februarie 2016
Cum se poate dezbăra de năravurile sale și unde poate să meargă cel care a căzut rob poftelor sale, de vreme ce s-a obișnuit să-și îndestuleze fără zăbavă atâtea nevoi pe care el însuși le-a scornit ? Ferecat cum este în singurătatea lui, nici nu-i mai pasă de ceilalți. Așa că oamenii au ajuns să agonisească o mulțime de bunuri, în schimb li s-au împuținat bucuriile.
Cu totul deosebit este drumul duhovniciei. Lumea își bate joc când aude de ascultare, de post de rugăciune, și totuși, ele sunt cărările ce duc spre adevărata libertate.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, pp. 536-537.
Partajează asta:
Mărturie Silvia Tărniceriu – O viață de slujire în 30 de minute
Deși a trecut ceva timp de atunci îmi aduc aminte cu emoție de mărturia Silviei, o mărturie extraordinară a unui om care a umblat și umblă alături de Dumnezeu.
Am găsit și o scurtă biografie a Silviei Tărniceriu pe care o integrez aici.
I was born and raised in Romania, in the city of Iasi, the North-East part of the country, very close to the former Russian border. Though so close to my neighbor country, I had never seen a Russian person in all my childhood and teenage years.
Counting as the greatest blessing of my life the fact that I was born and raised in a Christian family, I thought,
Being the 8th out of a dozen children in the family, I learned to know what humiliation is, being mocked and looked down upon as one of “the repentants’ poor child”.
In my early “teen’s years”, I had to decide what I believe and why do I believe what I believe, in order to pay the price my Tata said we would have to pay as followers of Christ.
That brought me to the adolescent life when the price became harder to be paid and the world’s temptations more difficult to renounce.
The decision I took, I will never regret. What I regret is that I didn’t give Him the best of my life at that time. But I am glad that as I grow older and older, He makes Himself more and more known to me, giving me the best of this life and the assurance of the Eternal Life.
http://godknowsministry.com/silvias_biography
Pentru a înțelege mai bine umblarea sa cu Dumnezeu vă invit să vizionați înregistrarea video. Sunt 27 de minute, însă aceste minute înglobează în ele o viață de slujire și misiune.
Partajează asta:
Peter Rong, Credința creștină este în pericol (notițe de predică) – 18.10.2015
În dimineața zilei de duminică, 18 octombrie 2015, Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București l-a avut în mijlocul ei pe pastorul Peter Rong.
Foto: Marius Silveșan (arhivă)
Mesajul său a avut în centru credința creștină care se află sub asediul persecuțiilor, dar și al atacurilor unei moralități îndoielnice care tinde să se impună chiar și în bisericile evanghelice.
Iată mai jos câteva notițe realizate pe baza predicii susținute în această dimineață la Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” din București.
Scopul pentru care trebuie să venim la Biserică este să ne întâlnim cu Domnul Isus Hristos.
Credința noastră este în pericol datorită amenințărilor islamice, referire la persecuțiile de acolo.
Credința noastră este în pericol datorită decadenței morale din societate care amenință biserica. Pastorul Peter Rong a făcut referire la homosexualitate, prezentă nu atât în Biserică Catolică, ci chiar în bisericile baptiste. Referire la faptul că în America o biserică baptistă a oficiat o nuntă între persoane de același sex.
Noi avem nevoie de credință în Domnul Isus Hristos.
Noi suntem triști din cauza multor lucruri, dar Domnul ne spune în Evanghelia după Ioan, capitolul 14:1, să avem credință în Dumnezeu, să avem credință în El.
pastorul Peter Rong vorbește nu doar teoretic, ci cu experiențe din viața lui în care versetul din Ioan 14:1 l-a încurajat. Amintește de persecuția pe care a suferit-o în România, când a fost arestat de autoritățile române ca urmare a unui denunț din partea ambasadei Sudanului care l-au acuzat pe el și alți 7 sudanezi creștini de terorism. Au fost momente în care descurajarea a venit în inimă lui, dar cuvântul lui Isus din Ioan 14:1 a fost o încurajare.
Frați și surori trebuie să fim oameni adevărați, să fim oameni de credință este un îndemn, dar și un imperativ care a apărut în mesajul pastorului Peter Rong.
Oamenii care s-au pregătit –din punct de vedere spiritual- vor ajunge în cer.
Dacă nu înțelegem ceva trebuie să-l întrebăm pe Isus.
Cine pune întrebări crește, cine nu pune întrebări nu crește.
Toma l-a întrebat pe Isus care este calea, iar Isus i-a răspuns că El este calea, adevărul și viața.
Dacă îl întrebi pe Isus El ne va arăta direcția adevărată.
Domnul să ne ajute să schimbăm lumea, dar mai înainte trebuie să ne schimbăm pe noi. Sensul este acela de a ne lăsa schimbați, transformați de Isus.
Credința noastră creștină este în pericol, de aceea trebuie să ne rugăm în numele lui Isus Hristos.
Credința noastră în Isus Hristos ne ajută să predicăm Evanghelia cu putere.
Isus le-a spus ucenicilor că dacă vor avea credință în El vor face lucruri mai mari decât El.
Când cerem ceva să cerem în numele lui Isus. Să începem rugăciunea cu numele Domnului Isus Hristos și să ne încheiem rugăciunea tot în numele lui Isus Hristos.
Credința noastră este în pericol, de aceea trebuie să avem credință în numele lui Isus Hristos, să-L întrebăm.
Când va veni Domnul Isus Hristos va găsi El credință pe pământ?
Partajează asta:
Caută-L pe Domnul cu toată inima
„Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.” -Deuteronom 4:29
http://illbehonest.com/romana/cauta-l… de Bob Jennings
Partajează asta:
Paul Washer, Îl dorești pe Dumnezeu?
Nu cred că Iubirea este sa faci doar ceea ce trebuie. Nu cred că dragostea este doar păzirea poruncilor și nu cred că dragostea înseamnă doar a fi blând și răbdător. Acesta este doar felul cum arată dragostea, în trăire și în vorbire. Dar dragostea nu înseamnă nimic din toate acestea. Dragostea înseamna pasiune.
Permiteți-mi să vă pun o întrebare, „Ai într-adevăr o pasiune pentru Dumnezeu?”, „Îl dorești cu adevarat?” „Tânjești după EL?”
Paul Washer
Partajează asta:
Pavel Nicolescu – mesaj despre suferință la BCB „Nădejdea” București (2009)
Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com) – nov 2011
În anul 2009 pastorul Pavel Nicolescu a venit la București pentru finalizarea studiilor de doctorat dacă am înțeles eu bine motivul vizitei. Dat fiind faptul că Prof. Dr. Vasile Talpoș îi era conducător de doctorat, Pavel Nicolescu a fost invitat să transmită un mesaj către Biserica Baptistă „Nădejdea” din București, biserică al cărei pastor coordonator era fratele profesor Vasile Talpoș.
Mesajul s-a bazat pe un pasaj din cartea lui Iov
*
În cadrul mesajului său, Pavel Nicolescu vorbește despre percepția comunistă asupra religiei (referire la Lenin), despre plecarea sa din România în anul 1979, dar și despre mesajul pe care Dumnezeu îl transmite prin intermediul cărții Iov.
Foarte interesante sunt și amintirile despre Alexa Popovici și Marcu Nichifor și modul în care aceștia făceau evanghelizare în Parcul Cișmigiu aflat în vecinătatea Seminarului Teologic Baptist din București. Este vorba de perioada interbelică și nu cea comunistă. Pavel Nicolescu menționează că Alexa Popovici se ducea și le dădea la oameni tractate, iar aceștia stăteau și se uitau la ei și îi întreba cine sunt. Răspunsul că este elev la Seminarul Teologic Baptist a dus la respingerea mesajului.
Marcu Nchifor avea altă tactică pe care o veți descoperi ascultând înregistrarea audio.
*
* *
Cu prilejul vizitei pastorului Pavel Nicolescu la Biserica Nădejde am avut ocazia să discut câteva aspecte despre cercetarea mea doctorală privind Biserica Baptistă din România în perioada comunistă. Cum la momentul respectiv eram la începutul cercetării mele nu i-am pus prea multe întrebări și nici pastorul Pavel Nicolescu nu avea timpul necesar atunci să dezvoltăm subiectul. Cu toate acestea am rămas de la dânsul cu câteva idei pe care le-am dezvoltat ulterior. După finalizarea studiilor de doctorat am publicat rezultatele cercetării mele în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), lucrare unde am inclus și un scurt portret al pastorului Pavel Nicolescu din care redau un fragment mai jos, cu scopul de a-l cunoaște pe cel care vorbește cu atâta îndrăzneală despre credința sa.
Pavel Nicolescu
Pastorul baptist Pavel Nicolescu[1], om de o erudiție deosebită[2], unul din liderii evanghelici ai României comuniste s-a născut la 27 aprilie 1936 în Ploiești, județul Prahova într-o familie de credincioși creștini după Evanghelie[3]. Între anii 1961-1965 a urmat Seminarul Teologic Baptist din București absolvindu-l ca șef de promoție. După absolvirea Seminarului, în anul 1966 s-a căsătorit cu Rut Pădeanu și au împreună trei copii[4]. În anul 1969 a început cursurile Facultății de Filozofie din București. Întrucât era absolvent al unei școli teologice și baptist declarat, a fost exmatriculat cu două săptămâni înainte de terminarea anului IV prin Dispoziția nr. 177 din 6 aprilie 1973 a Rectoratului Universității București, care nu menționa însă explicit motivul acestei măsuri[5]. În anul 1967 s-a angajat ca muncitor la Spitalul Clinic Fundeni din București. La 23 iunie 1974 a fost ales pastor de Biserica Baptistă din cartierul 23 August[6].
La scurt timp după alegerea sa ca pastor, în octombrie 1974 la locuința sa din București s-a „efectuat o percheziție în baza autorizației nr 955/B/1974 din 3.10.1974 eliberată de Procuratura Militară București, ocazie cu care au fost găsite și confiscate numeroase materiale religioase.”[7]
În urma percheziției, a materialelor găsite la locuința sa precum și a activității sale „a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste prevăzută și pedepsită de art. 166 aliniatul 2 din Codul Penal întrucât ar fi primit și răspândit materiale cu conținut anticomunist, ar fi transmis postului de radio «Europa Liberă» știri calomnioase la adresa regimului și pentru că ar fi purtat «discuții dușmănoase»[8]. A fost scos de sub „urmărire penală prin Ordonanța din 15.03.1977 a Direcției Procuraturilor Militare, dispunându-se totuși sancționarea lui pe linie administrativă cu «mustrare» potrivit art. 92, lit. «a» din Codul Penal.”[9]
Pavel Nicolescu este unul din fondatorii Comitetului Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă[10] (A.L.R.C.). Înființat în aprilie 1978, ALRC era o organizație care milita pentru respectarea drepturilor religioase. După „arestări, anchete, amenințări cu moartea, în 1979 a emigrat în Statele Unite unde și-a finalizat studiile obținând doctoratul în teologie.”[11] În anul 2009 acesta era pastor la Biserica Baptistă Română din New York alături de pastorul Levi Marian.
Partajează asta:
Costel Ghioancă, Barbă și pedeapsă
Din când în când suntem zguduiți de câte o calamitate naturală. Cutremurele, tsunami, alunecările de teren, inundaţiile, incendiile şi alte dezastre naturale sunt dovadă că lumea aceasta nu este niciodată „sigură”. Spre exemplu, Serbia a fost lovită, de curând, cu cele mai grave inundații din ultimul secol.
De ce? De ce se întâmplă așa? De ce au loc atât de multe nenorociri pe pământ?
Se pare că patriarhul Serbiei a intuit o legătura între… barbă și pedeapsă! Da, la ea mă refer, la „femeia cu barbă”, câștigătoare a Euro-ghinionului de anul acesta. Conform The Economist, în viziunea patriarhului, nenorocirile care au venit peste Serbia sunt pedeapsa divină pentru păcatele homo(sexualității), cu exponenți precum Conchita Wurst, femeia-cu-barbă.
Da, putem gândi și în felul acesta… Barba, în cazul mult mediatizat, nu e la locul ei, e de-a-ndoaselea. E pe invers. Încalcă legile naturii(ale). Este un dezastru (ne)natural. Și atunci, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, te poți aștepta și la alte dezastre, la o legătură între „barbă și pedeapsă”!
Cu toate acestea, aș spune că deși patriarhul are întrucâtva dreptate, este mult prea reductiv și selectiv în analiza domniei sale. Oare de ce nu vede și alte „bărbi” care nu sunt la locul lor? „Barba” lăcomiei, cea a corupției, a minciunii, a furturilor, a idolatriei, a fățărniciei, a nedreptății sociale, a divorțurilor, a avorturilor și câte altele! Oare aceste „bărbi” nu atrag și ele după sine tot felul de nenorociri? Răul din lume este o consecință a păcatului, fără îndoială, dar nu ține doar de barba Conchitei, ține de „barba” noastră a tuturor. Toți avem nevoie de pocăință și este bine ca atunci când vorbim despre păcat să avem curajul să-l denunțăm în toate formele sale.
Cred că până și patriarhul, care este și el om, trebuie să fie atent și să nu incrimineze doar anumite păcate, ci tot ceea ce Sfânta Scriptură numește păcat. La urma urmei, chiar și domnia sa pare-mi-se că are are… barbă!
Costel Ghioancă
Partajează asta:
Paul Washer, De ce avem nevoie de Isus?
Un mesaj de urmărit!
În cadrul acestuia, Paul Washer vorbește de Evanghelie și de necesitatea de a fi salvați, de faptul că Isus este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu.
Preluat prin intermediul http://crestintotal.ro
Partajează asta:
De ce a fost creată femeia dintr-o coastă?
Geneza 2:21 ne spune clar că Dumnezeu a creat femeia luând una din coastele lui Adam. De ce? Ce semnificație are acest lucru atât pentru femei, cât și pentru bărbați?
Înainte de a încerca să dăm un răspuns este bine de notat că vrem să facem lumină asupra unui aspect mai obscur din narațiunea creației, uitându-ne la contextul în care apare pasajul acesta. Totuși, este elegant să afirmăm că nu vorbim despre singura interpretare „corectă” posibilă.
Despre Adam se spune că a fost creat din „țărâna pământului” (Ge. 2:7), dar și despre animale ni se spune același lucru: „Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului…” (Ge. 2:19a). Deci, atât Adam cât și lumea animală au fost create din „pământ”. Dar, în momentul în care Adam dă nume animalelor constată că „nu se găsește niciun ajutor care să i se potrivească” (Ge. 2:20).
Cu alte cuvinte, chiar dacă Adam avea „ceva în comun cu animalele”, (evoluționiștii să nu se grăbească să jubileze), cu siguranță avea și „ceva diferit de ele” (Adam era creat „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, Ge. 1:26). Deci, nu era suficient ca „ajutorul potrivit” să fie din proximitatea lui Adam, trebuia să fie chiar din el.
Așadar, Dumnezeu ia o coastă „din el” și o creează pe Eva, de unde și reacția lui Adam: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi “femeie”, pentru că a fost luată din om.” (Ge. 2:23).
Afirmația ar trebui înțeleasă ca referindu-se atât la originea femeii (din om), dar și la valoarea ei, fiind creată la fel ca Adam, „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Acesta este și motivul pentru care unirea dintre bărbat și femeie este unică și, dincolo de intimitatea fizică, implică fără îndoială o intimitate de natură sufletească și spirituală.
Aspectul valorii este reținut și de către reformatori, care atrag atenția că femeia nu a fost făcută din piciorul bărbatului (ca și cum ar fi fost inferioară lui) și nici din capul său (ca și cum i-ar fi fost superioară). Ea a fost luată din coasta lui (de lângă el), arătând prin aceasta că are o valoare egală cu bărbatul, amândoi fiind diferiți de lumea animală.
Partajează asta:
Creștinul olimpic
Un articol de Constantin Ghioancă
Aproape că nu este zi în care să nu auzi creștini care se plâng: că viața este prea grea, că nu e ușor să fii creștin, că sunt prea multe ispite, că lupta spirituală este prea mare, că sunt dezamăgiți de frați și câte altele…
Astăzi te invit să citești despre creștinul olimpic, cel sârguincios, hotărât, ambițios. Cel care vrea să reușească. Acestea fiind spuse, să privim la Pavel:
Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9:24-27)
De la început trebuie să înțelegem că Pavel folosește aici un cumul de imagini din lumea întrecerilor sportive. Deci, este bine să înțelegem că ce spune apostolul aici ilustrează anumite principii, nu vorbim despre un text doctrinar în sine. Cum arată creștinul olimpic?
1. Este pasionat și determinat în trăirea pentru Domnul! Pavel spune că în jocurile olimpice toți aleargă dar numai unul capătă premiul. El nu vrea să spună că creștinii sunt în competiție unii cu alții și nici că doar unul dintre ei va primi premiul ceresc. Este doar o ilustrație care să întărească acest adevăr: „alergați, dar, în așa fel, încât să căpătați premiul!” Textul ne spune cum trebuie să alergăm. Toți trebuie să avem pasiunea și determinarea atletului care dorește să treacă primul linia de sosire.
2. Are viziune. Creștinul olimpic nu se lasă „purtat de val”. Dimpotrivă, vâslește în fiecare zi. Știe unde trebuie să ajungă. Are ținte clare: pentru sine, pentru familie, pentru biserica din care face parte. Nu trăiește haotic, instinctual. Se îndreaptă spre cer și este decis ca până ajunge acolo să semene cât mai mult cu Domnul său.
3. Este eficient. Când Pavel spune că „se luptă cu pumnul” nu ne îndeamnă nicidecum la bătaie. Vorbește despre eficiență. Cât de obositor este pentru un pugilist să lovească în vânt, fără să puncteze împotriva adversarului. Tot astfel, creștinul olimpic este eficient în acțiunile sale. Tocmai fiindcă știe încotro merge luptă strategic. Știe când și unde să „lovească”. Prețuiește rugăciunea, Cuvântul, părtășia frățească, timpul de calitate împreună cu familia sa. Are în viața sa lucruri pe care nu le negociază fiindcă vrea să fie eficient.
4. Anticipează răsplata. Creștinul olimpic este gata să lupte pentru credință, tocmai fiindcă nu se lasă prins în bălăriile acestei lumi. Știe că există un mare final și o mare răsplătire: se va întâlni cu însuși Mântuitorul său.
5. Dă dovadă de autocontrol. Creștinul olimpic știe să se înfrâneze. Este atent cu ce își cultivă mintea (nu cu abjecțiile de la „tembelizor”), își păzește limba, ochii, trupul și acțiunile sale. Încearcă să fie disciplinat: se trezește de dimineață, practică postul și rugăciunea, evită extravaganțele, trăind decent și fără să uite că se află într-o alergare.
În concluzie, să ne amintim că și în momentul de față suntem în competiție (cu noi înșine) și, mai ales, să ținem minte că toți putem fi creștini olimpici.
Alte articole din categoria Biserică și societate pot fi citite AICI
Partajează asta:
Lucrurile pe care noi le putem învăța din viața lui Nelson Mandela
Cei de la BuzzFeed împreună cu CNN au realizat în urmă cu câteva luni un clip despre lucrurile pe care noi le putem învăța din viața lui Nelson Mandela. Ele pot fi grupate într-o serie de principii esențiale:
* Curajul – așa cum el însuși sublinia, „curajul este triumful asupra fricii”
* Multă muncă – „cu multă muncă vine și progesul”, spunea Mandela
* Convingeri – Convingerea lui că toți oamenii trebuie să fie egali l-a ambiționat să schimbe un întreg sistem. Tocmai de aceea el afirma că „trebuie să te mândrești mereu cu convingerile tale”
* Compasiune – „Trebuie să arăți compasiune tuturor”, sublinia Mandela în discursurile sale
Partajează asta:
Pietre de temelie pentru familie. Cristian Mihoc la BCB Betania Brescia
Partajează asta:
Istoria zilei Black Fryday via Teologeanu
Despre Black Friday oamenii spun că a început prin anii ’60 în America și este un eveniment care se repetă an de an în ziua imediat următoare celebrării Zilei Recunoștinței.
Black Friday însă, are o istorie mult mai veche și o semnificație aparte. A fost în istorie o altă zi neagră de vineri, una care a schimbat destinul veșnic al omenirii, una în care am primit nu ceva cu reducere, ci ceva absolut gratuit. Nu ceva de care nu aveam neapărat nevoie, ci ceva fără de care nu Îl putem vedea pe Dumnezeu. O zi de vineri în care noi nu am plătit nimic, dar Cineva a plătit tot. Vinerea aceea a rămas în istorie ca ziua răscumpărării, ziua în care la sfârșitul ei a fost achitată nota de plată, “Şi noi toți am primit din plinătatea Lui, şi har după har”
Vinerea Lui neagră a însemnat mântuirea noastră!
Sursa: http://teologeanu.wordpress.com
Partajează asta:
Puterea rugăciunii
O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie.
S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat daca nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente.
I-a explicat cu glas ușor că soțul ei era foarte bolnav și că nu putea munci, și că aveau și sapte copii, care trebuiau hrăniți.
Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.
…
Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
Băcanul însa îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său.
Lânga tejghea se mai afla înca un client, care a auzit discuția dintre cei doi.
Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parca în sila:
Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Femeia a răspuns: Da, domnule.
Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfa de aceeași greutate cu lista dumitale.
Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geanta și scoase o bucățica de hârtie pe care scrise ceva în grabă.
Apoi puse cu grija bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia.
Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și îi spuse mormăind: Nu-mi vine să cred!
Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încaput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust.
În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea asa:
“Iubite Doamne, Tu imi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale.”
Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare tăcut, înmărmurit.
Femeia îi mulțumi și plecă din magazin.
Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.
Partajează asta:
Mărturie Silvia Tărniceriu (07.10.2012) – O viață de slujire în 30 de minute
Duminică, 7 octombrie 2012, cu prilejul deschiderii festive a anului universitar 2012-2013 a Institutului Teologic Baptist din București la Biserica Creștină Baptistă Golgota din București am avut prilejul și onoarea să ascult o mărturie extraordinară a unui om care a umblat și umblă alături de Dumnezeu.
Am găsit și o scurtă biografie a Silviei Tărniceriu pe care o integrez aici.
I was born and raised in Romania, in the city of Iasi, the North-East part of the country, very close to the former Russian border. Though so close to my neighbor country, I had never seen a Russian person in all my childhood and teenage years.
Counting as the greatest blessing of my life the fact that I was born and raised in a Christian family, I thought,
Being the 8th out of a dozen children in the family, I learned to know what humiliation is, being mocked and looked down upon as one of “the repentants’ poor child”.
In my early “teen’s years”, I had to decide what I believe and why do I believe what I believe, in order to pay the price my Tata said we would have to pay as followers of Christ.
That brought me to the adolescent life when the price became harder to be paid and the world’s temptations more difficult to renounce.
The decision I took, I will never regret. What I regret is that I didn’t give Him the best of my life at that time. But I am glad that as I grow older and older, He makes Himself more and more known to me, giving me the best of this life and the assurance of the Eternal Life.
http://godknowsministry.com/silvias_biography
Pentru a înțelege mai bine umblarea sa cu Dumnezeu vă invit să vizionați înregistrarea video. Sunt 27 de minute, însă aceste minute înglobează în ele o viață de slujire și misiune.
Partajează asta:
Iosua Faur, Nu uitați Evanghelia!
English: the beginning of the 1. Epistle to the Corinthians (Photo credit: Wikipedia)
Fraților, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneți fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. (1 Cor. 15:1-2)
Partajează asta:
Iosua Faur, Închinarea ca și cântec de luptă
Partajează asta:
Iosua Faur, Fii curajos!
În lucrare ai nevoie de curaj.
În 2 Samuel 10, amoniţii şi sirieni se apropiau de Israel. Ioab a împărţit oamenii lui Israel în două armate: una condusă de el, alta condusă de fratele său, Abişai. În v.11 vezi strategia lui: „Tu îi vei lua pe băieţii aceştia, eu pe ceilalţi şi ne vom ajuta unul pe celalalt.” Foarte simplu. Însă v.12 este extraordinar! Ioab spune:
Putem citi versetul acesta şi să rămânem uimiţi de eroismul lui Ioab. Ni-l putem imagina pe câmpul de luptă, într-o armură strălucitoare, fiind combinaţia perfectă între Russell Crowe (Gladiatorul) şi Gerard Butler (300). Dar nu asta este ideea.
Curajul lui Ioab se găseşte în ultima parte a versetului: şi Domnul să facă ce va crede! Vă aduceţi aminte de promisiunea făcută de Dumnezeu lui David în 2 Samuel 7? Casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie. (2 Sam. 7:16)
Domnul să facă ce va crede! nu este „que sera, sera” (fie ce-o fi). Domnul să facă ce va crede! îşi are rădăcinile în credincioşia puternică a lui Dumnezeu, că El îşi va împlini promisiunile, indiferent dacă Israel va câştiga sau nu bătălia. Domnul să facă ce va crede! este siguranţa că împărăţia lui David va dăinui veşnic şi că într-o zi va fi un rege pe tronul lui Israel a cărui domnie nu va avea limite şi sfârşit – Regele Isus, Cristosul.
Cred că Ioab cunoştea această promisiune şi aceasta a fost sursa curajului său. De un astfel de curaj avem nevoie: nu un tupeu orb care vine din siguranţa proprie, ci un curaj care curge din siguranţă pe care o ai în Evanghelie şi în credincioşia lui Dumnezeu.
Ce îndoieli ai cu privire la a face ceva pentru Împărăţia lui Cristos? Ce te ţine paralizat? Unde ţi-e curajul în a face lucruri mari pentru Cristos? Care-i riscul pe care ţi-l asumi azi? Pe ce promisiuni te poţi baza şi poţi spune: Domnul să facă ce va crede! ?
Fii curajos,
Iosua
Partajează asta:
Daniel Ursaciuc – Ce înseamnă o slujire autentică înaintea lui Dumnezeu
Cei care și-au dedicat viața lui Dumnezeu sunt implicați într-o măsură mai mare sau mai mică într-o acțiune de slujire. Slujirea a fost tema centrală a mesajului prin care Dumnezeu a vorbit celor prezenți, duminică, 26 august 2012, în Biserica Baptistă Nădejdea. Mesajul a fost transmis de fratele Daniel Ursaciuc, lider coordonator în Biserica Română Izvorul Vieții din Londra.
Evanghelia după Ioan 12: 1-11
Slujirea autentică
Cum aș putea să-L slujesc pe Dumnezeu în mod autentic?
1. Trebuie să-l primești în viața ta și să-L lași în casa ta.
2. Trebuie să te pregătești pentru slujire
3. Trebuie să dai ce ai mai scump și mai bun
4. Trebuie să te smerești, să fi gata să te cobori ca să poți să slujești
5. Trebuie să-ți dai seama că duhul care era în Iuda Iscarioteanul este în oameni și astăzi
6. Trebuie să ști că Domnu ne ia apărarea
7. Slujirea are mai multe forme dar un singur destinatar, Domnul Isus Hristos
8. Dacă vrei ca slujirea ta să fie autentică trebuie să plătești prețul
O slujire reală nu este una gratis!
Când vom slujii cu adevărat oamenii vor venii să ne vadă, iar dintre aceștia unii ne vor aprecia iar alții ne vor critica. Dar faptul că oamenii vor venii să ne vadă se datorează faptului că în viața noastră a avut loc o transformare reală.
Partajează asta:
Iosua Faur – Dragostea profetică
Ieremia 2:14)Partajează asta:
Iosua Faur – Nu lăsa descurajarea să te sufoce
Iosua Faur
Partajează asta:
Ce-i aduce bucurie unui om smerit?
Partajează asta:
Ce înseamnă a ne ruga
A ne ruga nu înseamnă doar să vorbim, ci și să ascultam, sa facem loc în inimile noastre, să tăcem pentru a putea auzi glasul lui Dumnezeu dintre toate celelalte glasuri cu care ne confruntăm zilnic!
Articole relaționate
Martin Luther despre rugăciune
Maxima zilei – 6 februarie 2012
Săptămâna națională de rugăciune 2012 in Bisericile Baptiste
Tematica Săptămânii de rugăciune 2012 in Bisericile Crestine după Evanghelie
Partajează asta:
Politică sau pocaință?
DEJ (ROMANIA)
http://www.emanueldej.ro
Partajează asta:
Powerful Inspirational true story…Don’t give up!
*
When you don’t give up..You cannot fail!!
I want to say a BIG thank you to ‘everyone’ who has commented on the inspiration that they’ve received from this video. When I put this video together I was following my heart to inspire ‘Whoever’ might be discouraged to… „Not Give Up!”
However, I have received the most from this posting,
Life has a strange way of supporting us in our time of need. I did not know when I posted this video that ‘exactly a year to the day’ my daughter would die in a tragic car accident and that my spirit would be fed from the countless strangers who have directly (or indirectly) motivated me to continue forward.
May we all spread the message of hope „Don’t Give Up”!
*
Semnalat de Cătălin Vasile
Partajează asta:
J.C. Ryle – Leave This World a Better Place
I charge you never to neglect the duty of brotherly love, and practical, active, sympathetic kindness towards every one around you, whether high or low, or rich or poor. Try daily to do some good upon earth, and to leave the world a better world than it was when you were born. If you are really a child of God, strive to be like your Father and your great elder Brother in heaven. For Christ’s sake, do not be content to have religion for yourself alone. Love, charity, kindness, and sympathy are the truest proofs that we are real members of Christ, genuine children of God, and rightful heirs of the kingdom of heaven.
~ J.C. Ryle
Tract: One Blood
Partajează asta:
J.C. Ryle – The State of the ‘Almost Christian’
There are many whom I must call „almost Christians,” for I know no other expression in the Bible, which so exactly describes their state. They have many things about them which are right, good and praiseworthy in the sight of God. They are regular and moral in their lives. They are free from glaring outward sins. They keep up many decent and proper habits. They appear to love the preaching of the Gospel. They are not offended at the truth as it is in Jesus, however plainly it may be spoken. They have no objection to religious company, religious books, and religious talk. They agree to all you say when you speak to them about their souls. And all this is well.
But still there is no movement in the hearts of these people that even a microscope can detect. They are like those who stand still. Weeks after weeks, years after years roll over their heads, and they are just where they were. They sit under our pulpits. They approve of our sermons. And yet, like Pharaoh’s lean cows, they are nothing the better, apparently, for all they receive. There is always the same regularity about them—the same constant attendance on means of grace—the same wishing and hoping—the same way of talking about religion—but there is nothing more. There is no going forward in their Christianity. There is no life, and heart, and reality in it. Their souls seem to be at a deadlock. And all this is sadly wrong.
~ J.C. Ryle
Tract: Where Are You?
Source: http://jcrylequotes.com/2012/06/29/the-state-of-the-almost-christian/
Partajează asta:
J. c. Ryle – Fruit Bearing Christianity
The Christianity which is from above will always be known by its fruits. It will produce in the person who has it repentance, faith, hope, love, humility, spirituality, kindness, self-denial, unselfishness, forgiving spirit, moderation, truthfulness, hospitality, and patience. The degree in which these various graces appear may vary in different believers. The germ and seeds of them will be found in all who are the children of God. By their fruits they will be known. Is this your faith? If not, you should doubt whether it is authentic.
~ J.C. Ryle
Tract: Authentic Religion
Sursa: http://jcrylequotes.com/2012/06/25/fruit-bearing-christianity/
Partajează asta:
J.C. Ryle – Christ the Only Way
Only the blood of Christ can cleanse us; only the righteousness of Christ’s can clothe us; Only the sacrifice of Christ can give us a title to heaven. Jews and Gentiles, educated and uneducated, rich and poor—everyone, no matter what their position or standing in life must either be saved by Jesus Christ or lost forever. And the Apostle emphatically adds, “There is no other name under heaven given to men by which we must be saved.”There is no other person commissioned, sealed, and appointed by God the Father to be the Savior of sinners, except Christ. The keys of life and death are only found in His hand, and all who want to be saved must go to Him.
~ J.C. Ryle
Tract: One Blood
Sursa: http://jcrylequotes.com/2012/06/15/christ-the-only-way/
Partajează asta:
Speranța Revederii
Tata suferea de peste 14 ani de leucemie și deja ne obișnuisem cu vizitele sale lunare la spitalul Fundeni pentru control și curațarea sângelui. Apoi dintr-o dată lucrurile au ieșit de sub control. A fost nevoie de un tratament puternic pentru a stopa agravarea bolii. Deși tramentul scump și puternic a avut efectul scontat nimeni nu bănuia atunci că la scurt timp tata va contacta virusul TBC pentru ca mai apoi ficatul slăbit în urma tratamentului să fie cel care să-i dea cele mai mari bătai de cap.
Nu-mi scot din minte ce zicea duminică dimineața(27-05-2012) Iosua în predică despre ce se întâmpla la Turda când murea câte cineva. Când vorbea atunci nici nu mă gândeam că peste maxim o oră … predica se va adeveri și pentru familia mea. Un sunet de telefon prelung care nu își avea locul în după amiaza de duminică avea să declanseze o adevărată bătălie. Pus în fața vieții dar mai ales a morții gândeam astfel: „Tata încă respiră. .. și atât cât respiră există nadejde în Domnul. Și dacă Domnul va vrea să-l ia la El … există speranța revederii.”
Omenește am încercat orice se putea pentru tata (cel mai bun spital , cea mai bună tehnică și cei mai buni medici). Am crezut în Puterea lui Dumnezeu de a face o minune până în clipa când aparatele de monitorizare au indicat “zero” pe linie și am continuat să cred și după aceea. Dumnezeu însă are cu fiecare din noi un plan. Poate pentru tata planul a fost această boală “leucemia”, pentru ca prin ea, Cuvântul lui Dumnezeu să poată fi vestit și în spitale, poate pentru ca cei din familie să se pocăiască cu adevărat sau cine știe poate îți vorbește ție chiar acum. Vom vedea în viitor.
Duminica trecută stateam linistit în Biserică și mă bucuram împreună cu frații mei , iar azi într-o zi de sărbătoare sunt nevoit să plâng despărțirea și să-mi îngrop tatăl. Pentru mine însă există speranța revederii cu tata în Cerul Etern.
Această experiență tristă din viața mea și a familiei mele m-a făcut însă să stau și mai aproape de Domnul să-L caut tot mai mult, să realizez că El are controlul asupra vieții și a morții. M-am simțit întărit de toți cei care ne-ați purtat în rugăciune. Avem nevoie în continuare de rugăciune.
Nu spune mie nu mi se poate întâmpla! Pregătește-te dar să-L întâlnești pe DUMNEZEU, trăiește Speranța Revederii și spune tuturor ce Mare Dumnezeu ai tu.
Cătălin Vasile
Andrei Vasile (1954 – 2012)
Joi, 31 Mai 2012, ora 23, după o lungă suferință, a trecut în veșnicie fratele Andrei Vasile. Slujitor dedicat lui Dumnezeu, prezbiter al Bisericii Creștine Baptiste din Ciucurova dar și învățător pentru multe generații de copii, fratele Andrei ne-a oferit un model de credință și de slujire exemplar. Ne alăturăm familiei în acest moment greu al despărțirii și avem nădejdea că El, Domnul, a șters deja orice lacrimă din ochii fratelui nostru.
Istorie Evanghelica 