Cugetare despre credință
Mintea este rece, inima e caldă; ştiinţa e în minte, credinţa e în inimă.
Profesor G. G. Longinescu
Partajează asta:
Paradoxul vremurilor noastre …. (1)
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult dar ne bucurăm tot mai puţin.
Avem case mai mari dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină dar mai puţină sănătate.
Partajează asta:
Paradoxul vremurilor noastre …. (2)
Ne am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.
Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu cum să ne facem o viaţă,
am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.
Am ajuns până pe lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin. Am cucerit spaţiul cosmic dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari dar nu şi mai bune. Am curăţat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre. Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin. Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm. Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri, Case mai frumoase dar cămine destrămate.
Ne am multiplicat averile dar ne am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.
Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu cum să ne facem o viaţă,
am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.
|
|
Am ajuns până pe lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin. Am cucerit spaţiul cosmic dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari dar nu şi mai bune. Am curăţat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre. Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin. Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm. Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri, Case mai frumoase dar cămine destrămate.
Partajează asta:
Reflecții creștine
Amestecă înfrânarea cu simplitatea și însoțește adevărul cu smerita cugetare, și te vei vedea șezând la masă cu dreptatea, cu care ca la o masă dorește să adune oricare altă virtute.
Ilie Ecdicul
Partajează asta:
Lumină, Iubire si Înțelepciune de la copii!
Partajează asta:
Isaac Newton: dousprzece articole despre Dumnezeu şi Cristos
ISAAC NEW TON
CIRCA 1710S-1720S
KEYNES MS 8, KING’S COLLEGE, CAMBRIDGE
Articolul 1. Existã un singur Dumnezeu Tatãl veşnic, omniprezent, a tot cunoscãtor, a tot puternic, creatorul cerului şi pãmîntului, Mediator între Dumnezeu şi Om, Omul Isus Cristos.
Articolul 2. Tatãl este invizibilul Dumnezeu pe care nici un ochi nu l-a vãzut sau îl poate vedea. Celelalte fiinţe sunt uneori vizibile.
Articolul 3. Tatãl îşi are propria viaţã şi a acordat fiului a avea propria sa viaţã.
Articolul 4. Tatãl este a tot cunoscãtor şi din-tot-deauna ştiinţa se aflã în propriul sãu sîn, şi comunicã cunoştinþe despre lucruri viitoare lui Isus Cristos şi nimeni în cer sau pe pãmînt sau sub pãmînt nu este vrednic de a primii cunoştinþe despre lucruri viitoare în mod direct de la Tatãl cu excepţia Mielului. Şi în consecinţã depoziţia lui Isus este Spiritul Profeţiei şi Isus este Cuvîntul sau Profetul lui Dumnezeu.
Articolul 5. Tatãl este imobil, nici un loc nu poate deveni mai gol sau mai plin cu el decît este prin eterna necesitate a naturii. Toate celelalte fiinţe sînt mobile dintr-un loc în altul.
Articolul 6. Orice cult (rugãciune, preþuire sau adoraþie) care a cuvenit tatãlui înnainte de apariţia lui Cristos continuã sã i se cuvinã lui. Cristos nu a apãrut ca sã diminuieze cultul tatãlui sãu.
Articolul 7. Rugãciunile sînt cele mai efective cînd se adreseazã tatãlui în numele fiului. Articolul 8. Noi trebuie sã reîntoarcem mulţumiri doar tatãlui nostru pentru cã ne-a creat şi ne-a dat de mîncare şi vestimente şi alte binefaceri ale acestei vieţi şi orice lucru pentru care noi îi reîntoarcem mulţumiri, sau dorim ca el sã facã pentru noi, îl rugãm numaidecât în numele lui Cristos.
Articolul 9. Nu este necesar sã ne rugãm lui Cristos sã intervinã pentru noi. Dacã ne rugãm la modul corect tatãlui el va interveni.
Articolul 10. Nu este necesar pentru salvare sã ne adresãm rugãciunile noastre nimãnui decît tatãlui în numele Fiului.
Articolul 11. A da numele Domnului Îngerilor sau Regilor nu contrazice prima prouncã. A da cultul Dumnezeului Evreilor la Îngeri sau la Regi contrazice. Semnificaţia poruncii este: Tu nu vei adora alt Dumnezeu decît pe mine.
Articolul 12. Pentru noi este un singur Dumnezeu Tatãl de la care sunt toate lucrurile şi noi înşine, şi un singur Domn Isus Cristos de la care sînt toate lucrurile şi noi suntem. Adicã, urmeazã sã adorãm doar tatãl ca Dumenezeu Atotputernic şi pe Isus doar ca Domnul Mesia (Unsul), marele Rege, Mielul Dumnezeului care a fost sacrificat şi cu sângele sãu ne-a rãscumpãrat şi ne-a fãcut Regi şi Preoţi.
Tradus de Victor D. Boantza
The Newton Project Canada: www.isaacnewton.ca
Partajează asta:
Rugăciunea Tatăl nostru…
Să nu spui:
Tată dacă nu te comporţi ca un fiu în fiecare zi!
Nostru dacă eşti închis în egoismul tău!
Care eşti în ceruri dacă crezi că nu te poate vedea
Sfinţească-se Numele Tău dacă prin viaţa ta nu-l reprezinţi cu cinste!
Vie împărăţia Ta dacă o confunzi cu succesul material!
Facă-se voia Ta dacă eşti preocupat numai de planurile tale!
Sfinţească-se numele Tău dacă prin viaţa ta nu dovedeşti aşa!
Facă-se voia Ta … dacă nu o accepţi când nu-ţi convine!
Precum în cer aşa şi pe pământ dacă nu trăieşti principiile Cerului aici pe pământ!
Pâinea noastră cea de toate zilele … dacă nu te gândeşti la cei înfometaţi!
Ne iartă nouă greşelile noastre … dacă păstrezi ranchiună pe fratele tău.
Nu ne duce pe noi în ispită … dacă ai de gând să păcătuieşti în continuare!
Căci a ta este împărăţia , puterea şi slava dacă nu recunoşti toate acestea!
Amin dacă nu iei în serios cuvintele din Tatăl nostru
Partajează asta:
Viaţa de familie – o monotonie continuă?
Adrian AGACHI
Henry de Montherlant a fost unul dintre promotorii literari ai celibatului. Celibat înţeles nu în sensul religios, ci în cel de oroare faţă de căsătorie. Montherlant a pretins întotdeauna că nu poate înţelege de ce oamenii se căsătoresc şi că îi este clar că orice căsnicie este inutilă. Inutilă pentru că îi aduce pe cei doi în postura de a se minţi că încă se mai iubesc după câţiva ani. După Montherlant, orice lucru avea un sfârşit, prin urmare şi iubirea… […]
Ce ştie el însă? A văzut el vreodată acel soţ sau soţie, rămaşi singuri, cum îmbrăţişează după moartea omului drag obiectele pe care acesta le-a utilizat în timpul vieţii? Ştie, oare, cum plâng atunci când văd o simplă fotografie cu acesta? Dragostea unui cuplu impregnează până şi casa unde locuiesc. Obiectele sunt aşezate pentru un anumit ritm, pentru veşnicie. Cel rămas văduv nu poate decât să plângă în faţa unui drum abrupt. Vorbim de monotonie atunci când trec 40 de ani? Da, în toate cazurile vorbim de ea, dar nu în acelaşi fel! Dacă monotonie înseamnă să săruţi la fel aceeaşi femeie, sau să te uiţi la acelaşi serial în fiecare seară, sau să mergi la acelaşi restaurant timp de 30 de ani! Da, vorbim de monotonie. Vorbim şi de folosirea aceloraşi cuvinte. „Te iubesc“ cunoaşte poate aceeaşi modulaţie a glasului timp de 20 de ani. Este aceasta monotonia care distruge, care se joacă pervers cu nervii fiecăruia? Nu, este monotonia dragostei, în care fiecare gest repetă un ritual bine stabilit, care este, exterior, acelaşi, dar interior generează noi fiori de dragoste. […]
Partajează asta:
Beneficiile atributelor lui Dumnezeu
2. Pentru ca Dumnezeu este atot-puternic, El poate sa ma ajute in orice problema.
3. Pentru ca Dumnezeu este atot-prezent, El este oriunde cu mine.
4. Pentru ca Dumnezeu este atot-stiutor, voi veni la El cu orice framantare.
5. Pentru ca Dumnezeu este suveran, voi fi bucuros sa ma supun deplin voii sale.
6. Pentru ca Dumnezeu este sfant, ma voi devota Lui in puritate, inchinare si slujire.
7. Pentru ca Dumnezeu este adevarul absolut, voi crede ceea ce spune si voi trai in acord cu asta.
8. Pentru ca Dumnezeu este drept, voi trai dupa standardul Lui.
9. Pentru ca Dumnezeu este milostiv, El ma va ierta de pacate atunci cand voi marturisi cu sinceritate.
10. Pentru ca Dumnezeu este credincios, ma voi increde in El ca intotdeauna isi va tine promisiunile.
11. Pentru ca Dumnezeu este dragoste, Il aleg neconditionat pentru binele meu.
12. Pentru ca Dumnezeu este neschimbator, viitorul meu este sigur si etern.
Istorie Evanghelica 