Adrian AGACHI

Henry de Montherlant a fost unul dintre promotorii literari ai celibatului. Celibat înţeles nu în sensul religios, ci în cel de oroare faţă de căsătorie. Montherlant a pretins întotdeauna că nu poate înţelege de ce oamenii se căsătoresc şi că îi este clar că orice căsnicie este inutilă. Inutilă pentru că îi aduce pe cei doi în postura de a se minţi că încă se mai iubesc după câţiva ani. După Montherlant, orice lucru avea un sfârşit, prin urmare şi iubirea… […]

Ce ştie el însă? A văzut el vreodată acel soţ sau soţie, rămaşi singuri, cum îmbrăţişează după moartea omului drag obiectele pe care acesta le-a utilizat în timpul vieţii? Ştie, oare, cum plâng atunci când văd o simplă fotografie cu acesta? Dragostea unui cuplu impregnează până şi casa unde locuiesc. Obiectele sunt aşezate pentru un anumit ritm, pentru veşnicie. Cel rămas văduv nu poate decât să plângă în faţa unui drum abrupt. Vorbim de monotonie atunci când trec 40 de ani? Da, în toate cazurile vorbim de ea, dar nu în acelaşi fel! Dacă monotonie înseamnă să săruţi la fel aceeaşi femeie, sau să te uiţi la acelaşi serial în fiecare seară, sau să mergi la acelaşi restaurant timp de 30 de ani! Da, vorbim de monotonie. Vorbim şi de folosirea aceloraşi cuvinte. „Te iubesc“ cunoaşte poate aceeaşi modulaţie a glasului timp de 20 de ani. Este aceasta monotonia care distruge, care se joacă pervers cu nervii fiecăruia? Nu, este monotonia dragostei, în care fiecare gest repetă un ritual bine stabilit, care este, exterior, acelaşi, dar interior generează noi fiori de dragoste. […]

ZiarulLumina.ro