Arhive etichetă: Postmodernism

Gerald McDermott: Dacă postmodernismul ne-a învăţat ceva, atunci ne-a învăţat că nimeni nu poate fi neutru când vine vorba despre religie


slonovschi.com

Dacă postmodernismul ne-a învățat ceva, atunci ne-a învățat că nimeni nu poate fi neutru când vine vorba despre religie. Asta nu înseamnă că avem libertatea de a distorsiona şi întoarce lucrurile, pentru că știm că nu avem cum să fim neutri. Trebuie să țintim spre obiectivism şi în același timp să acceptăm umili că avem fiecare perspectiva sa.

https://revistacrestina.ro

Gerald R. McDermott holds the Anglican Chair of Divinity at Beeson Divinity School, and is Distinguished Senior Fellow, Baylor Institute for Studies of Religion; Research Associate at the Jonathan Edwards Centre Africa, University of the Free State, South Africa; and Fellow, Institute for Theological Inquiry, Efrat, Israel. An Anglican priest, he has written, co-authored, or edited eighteen books.

http://www.patheos.com/blogs/northamptonseminar

 

6 mega-tendințe și provocări în creștinismul contemporan


rs_congregationBarna Group a dat publicității rezultatele unui studiu cu privire la mega-tendințele din lumea creștină. Studiul desfășurat în SUA pe parcursul anului 2010 a dezvăluit 6 mega-tendințe care reprezintă tot atâtea provocări sau oportunități pentru creștinismul contemporan.

1. Biserica Creștină devine tot mai puțin educată teologic
Marile adevăruri creștine, cunoscute, asumate, promovate de generațiile anterioare, sunt acum adevărate taine pentru mulți americani, în special tineri. Sărbătoarea Paștelui e recunoscută ca o sărbătoare religioasă, însă doar o minoritate o asociază cu învierea lui Iisus Christos. A crescut numărul celor care cred că Duhul Sfânt este un simbol și nu o persoană și a scăzut numărul celor care consideră credința un element pivotal al vieții. Riscul este ca în următoarea decadă lumea religioasă să fie un mozaic al diversității și lipsei de coeziune. Cunoașterea Scripturii a devenit imperativă pentru creștinul contemporan.

2. Creștinii se izolează de lumea în care trăiesc

În ciuda dezvoltării tehnologice, creștinii sunt din ce în ce mai izolați față de necreștini. Ei devin tot mai concentrați pe problemele interne, și tot mai puțin orientați spre misiunea externă. Mai puțin de o treime plănuiesc să invite pe cineva la biserică de Paște sau de Crăciun. Tinerii nu mai sunt la fel de dispuși ca în trecut să discute cu prietenii lor despre religie. Copiii născuți în familii creștine sunt mai puțin atrași de biserică pentru că în căminele lor nu se prea vorbește despre credință. Riscul este ca, în contextul în care ateismul și pluralismul câștigă teren, o discuție despre credința creștină să fie o raritate. Biserica e provocată să-și deprindă membrii să discute relevant despre credința lor.

3. Oamenii sunt mai puțin interesați de principii spirituale și mai mult de soluții pragmatice
Pentru tineri prioritățile sunt educația, cariera, prieteniile, călătoriile. Și credința are locul ei, dar undeva în rândul din spate și nu pare a fi nici obstacol, nici ajutor în împlinirea vieții. Lumea vitezei lasă tot mai puțin timp pentru reflecții. Meditația se îndreaptă mai mult către presiunile economice sau relaționale, nu spre viața spirituală. Nu mai este timp pentru meditație, tăcere, singurătate, simplitate Riscul este acela al compartimentării vieții, în care spiritualitatea și credința devin superficiale și nu prea au de-a face cu organizarea și succesul vieții. Provocarea pentru biserică este să demonstreze potențialul credinței în trăirea unei vieți împlinite.

4. Interesul pentru acțiuni sociale a crescut în biserici
Implicarea membrilor bisericii în acțiuni sociale a cunoscut o explozie. Accentul contemporan pe dreptate și filantropie a atins coarda sensibilă a multor creștini. Riscul este acela al unei biserici implicată social pe baza unui sentiment civic, a unei responsabilități cetățenești, fără principiul misiunii creștine și fără o ilustrare a principiilor Evangheliei. Biserica are oportunitatea de a câștiga încrederea oamenilor printr-o slujire cu adevărat dezinteresată, în care membrii ei să se implice cu bucurie și pasiune autentice. În plus, Biserica e provocată să ofere nu pe lângă suportul material, sprijinul moral și spiritual oriunde este nevoie.

5. Ideea de toleranță cucerește biserica
Lipsa cunoașterii informației biblice și a încrederii în deținerea unor adevăruri a făcut ca membrii bisericii să se teamă să ia poziții ferme în confruntarea cu anumite dileme. De teama de a nu fi catalogat ca intolerant, legalist sau judecător, creștinul a devenit tolerant în fața unui val de comportamente și filosofii dubioase. Practic, creștinul se teme să fie dogmatic, iar noua „dragoste creștină” înseamnă evitarea conflictului și a confruntării. Riscul este acela de a accepta ideea de relativism în toate, fără valori morale absolute conform Scripturii. Creștinul trebuie să găsească echilibrul între cunoașterea și rostirea autentică, nedisimulată a adevărului și punerea acestuia în practică prin dragoste față de cel de lângă el.

6. Influența bisericii în cultura masei și a individului este insesizabilă
Deși creștinismul a avut un cuvânt și o influență puternică în trecut, în construcția societății actuale din ce în ce mai puțini oameni pot identifica un aport specific al bisericii în zilele noastre. Dimpotrivă, cu ajutorul presei, mult mai ușor se pot identifica relele produse de biserică și reprezentanții ei în societate. Riscul este ca biserica să devină o instituție moartă, cu o imagine negativă, dincolo de ziduri inaccesibile. Provocarea pentru creștini este aceea a roadelor, a comportamentului care să vorbească de la sine. O viață creștină autentică este molipsitoare și nu va rămâne neobservată.

Cercetarea Barna a evaluat rezultatele a 5000 de interviuri realizate în primele 11 luni ale anului 2010. Au fost chestionați adulți și tineri de peste 18 ani.

Semnele timpului