Arhive categorie: Cultură

Adriana Ene, Un fiu iubit


Reclame

The Art of Reading: How to be a Demanding Reader


There are four main questions you must ask about any book, found in How to Read a Book: The Classic Guide to Intelligent Reading:

1. What is the book about as a whole? You must try to discover the leading theme of the book, and how the author develops this theme in an orderly way by subdividing it into its essential subordinate themes or topics.

2. What is being said in detail and how? You must try to discover the main ideas, assertions, and arguments that constitute the author’s particular message.

3. Is the book true, in whole or part? You cannot answer this question until you have answered the first two. You have to know what is being said before you can decide whether it is true or not. When you understand a book, however, you are obligated, if you are reading seriously, to make up your own mind. Knowing the author’s mind is not enough.

4. What of it? If the book has given you information, you must ask about its significance. Why does the author think it is important to know these things? Is it important to you to know them? And if the book has not only informed you, but also enlightened you, it is necessary to seek further enlightenment by asking

https://www.fs.blog/2013/06/the-art-of-reading-how-to-be-a-demanding-reader/

Ce mare e Dumnezeu – Grup copii BCB „Nădejdea” București


Ce mare e Dumnezeu
Serbarea copiilor la BCB Nădejdea București
Celebrarea învierii Domnului Isus Cristos (08.04.2018)

Hristos a înviat! – Ioan Albert Silveșan (vioară)


Andrada Dupu, Ridica-voi ochii mei la ceruri


Daniel Lavric, Când Dumnezeu se arată


Într-o cetate din zona Galileei numită Magdala, în ebraică Migdal,  locuia o doamnă distinsă. Deși poporul din care făcea parte această doamnă era mai mult sau mai puțin religios, ea era stăpânită de puterea întunericului, era legată de domnul puterii văzduhului și șapte demoni puseseră stăpânire pe ea. Ea nu se putea bucura de o viață normală și probabil nici nu se putea controla, fiind sub autoritatea lui Mamona.

Dar într-o zi această femeie, numită Maria, se întâlnește cu Isus Hristos. În momentul în care are loc întâlnirea cu Binecuvântatul Fiu al Tatălui ea este eliberată de puterea întunericului, iar lanțurile robiei și ale păcatului sunt distruse. Din acel moment Maria s-a hotărât să Îl urmeze pe Mesia și chiar și-a pus averea la dispoziția Lui

Însă, când S-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat față hotărât să meargă la Ierusalim.(Luca 9:51)

Acolo a fost arestat și crucificat pe dealul condamnării.  Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care… a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză curată de in și L-a pus într-un mormânt nou, (Matei 27:57-60). Maria Magdalena se uita unde Îl pune.

Cea dintâi persoană care se grăbește spre mormânt în ziua dimineții a învierii, pe când era încă întuneric, este Maria Magdalena. Maria împinsă de dragoste, se duce dis-de-dimineață la mormânt cu gând să găsească trupul Lui Isus. Dragostea Mariei pentru Domnul Isus întrecea teama de oameni. Există, așa cum spunea poetul Octavian Goga, ,,tăria urii și-a iubirii”. Maria avea tăria iubirii care înlătura toate piedicile din cale.  Ajungând la mormânt, Maria observă că cineva i-o luase înainte, pentru că piatra fusese luată de pe mormânt. Văzând piatra îndepărtată, Maria este tulburată și aleargă la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Isus spunându-le următoarele: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus. Când ucenicii ajung la mormânt văd fâșiile de pânză jos și ștergarul făcut sul și pus într-un alt loc singur. Reacția acestor doi ucenici este uimitoare: v.10 Apoi ucenicii s-au întors acasă. Dar Maria ședea afară lângă mormânt, și plângea.

Asistăm la dragostea și devotamentul unei femei. Dar oare de ce plângea Maria?

1. Plângea pentru că era îndurerată.Nu știa unde era trupul lui Isus.

Plângea pentru că, credea că cineva furase trupul lui Isus, probabil dușmanii Domnului.

După o maltratare de care a avut parte Învățătorul ei, nu-I găsește trupul pentru a-l unge cu miresme și astfel să Îi conserve trupul lui Isus cât se poate de mult, ca să nu putrezească.

2. Ea plânge pentru că Îl iubește, dar și pentru că nu crede că a înviat.

La început Maria stătea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt. În aceea clipă s-a pus în mișcare miracolul revelației. Răspunsul la căutările Mariei a fost apariția a doi îngeri în alb. Nu știu care dintre cititori ați văzut vreodată un înger și nici nu știu care a fost reacția dumneavoastră.  Dar cert este că Maria nu este impresionată de apariția îngerilor. Mai mult, prezența îngerilor la mormânt atestă faptul că dispariția trupului lui Isus Hristos, a fost cauzată de o intervenție divină, nu umană. Cei doi îngeri pe care Maria îi vede în mormânt, îi adresează următoarea întrebare: Femeie, pentru ce plângi?

Maria, neînțelegând încă semnificația mormântului gol, răspunde: Pentru că au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus.(v.13)

Maria încă îl mai numește pe Isus – Domnul meu. Ceea ce vreau să spun este următorul lucru: gândurile Mariei se învârt în jurul unui trup mort. Un Isus mort poate desigur să fie luat. Deși Maria vede doi îngeri, acest fapt nu-i atrage atenția într-un mod deosebit. Îngerii îi pun o întrebare pentru a trezi în mintea Mariei o cât de mică dovadă de credință. Răspunsul Mariei – arată că nu se putea gândi decât la un singur lucru: Domnul Isus era mort și trupul Lui fusese furat. În altă ordine de idei ea nu se așteaptă să-L vadă pe Hristos în viață. Urmează prima întâlnire cu Cel Înviat pe care o relatează Evanghelia după Ioan  Maria este primul martor al învierii, primul om din cercul ucenicilor cu care s-a întâlnit Domnul Isus. De ce I s-a arătat Domnul Isus tocmai ei, în primul rând?

De ce unei femei? Care, conform drepturilor martorilor la iudei, intra în discuție ca martor numai cu drepturi limitate. Însă putem spune că Domnul Isus începe tocmai de la cei mici. Ridicând statul femeii în general. El începe acolo de unde oamenii nu ar începe. Întâlnirea cu Domnul Isus Cel înviat vine imediat după discuția cu îngerii. După ce a zis aceste cuvinte, și aparent realizând că în fața mormântului se află cineva, Maria s-a întors, și a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu știa că este Isus.

De ce nu Îl recunoaște Maria pe Domnul Isus?

Maria plânsese mult și ochii îi erau plini de lacrimi și El, Isus Hristos, este ultima persoană pe care se aștepta să o vadă în viață, așa că nu își dă seama, nu-L recunoaște pe Hristos.

3. Mai mult, este posibil ca Dumnezeu să o fi împiedicat să Îl recunoască pe Domnul Isus până la momentul potrivit. Totuși rămâne o întrebare: Dacă Isus Cel înviat a fost aceeași persoană cu Isus cel răstignit? Nu ar fi trebuit să semene atât de mult cu acesta din urmă încât să poată fi recunoscut imediat ?

La această întrebare ne răspund Evangheliile Sinoptice: Ucenicii și femeile, care-L iubeau pe Domnul, erau așa de obișnuiți cu ideea morții lui Isus încât nici nu mai puteau gândi la un Isus înviat. Până în acest verset în mintea Mariei este o nedumerire absolută.

Isus Hristos Se adresează Mariei Magdalena: Femeie, i-a zis Isus, de ce plângi? Pe cine cauți? Domnul Isus cunoștea răspunsurile la aceste întrebări; dar El a dorit să le audă de la Maria. Ea tot nu Îl recunoaște, și presupunând că este grădinarul, I-a zis: Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau. Ea vrea să știe unde Îl pusese, ca să se poată asigura că are parte de o înmormântare așa cum se cuvine. În acel moment Domnul Isus îi spune: Marie! Îndată ce Îl aude rostindu-i numele ea Îl recunoaște, nu mai există nici o îndoială în mintea ei, era chiar Isus Hristos. Pastorul își cheamă oaia pe nume, iar ea îi recunoaște vocea. Ea s-a întors și I-a zis în evreiește Rabuni, care în traducere înseamnă învăţătorule.

Betuel Văraru – Provocarea autorității lui Isus


Intrarea lui Isus în Ierusalim a fost întâmpinată de multă bucurie, dar ulterior de o și mai mare împotrivire. Autoritatea Sa fusese aclamată de popor, însă liderii religioși o înțelegeau ca fiind de-a dreptul scandaloasă.

Tu cum te raportezi față de autoritatea nelimitată pe care Isus o are asupra vieții tale?

Text Matei 21:23-27

Interviu cu Dr. Dinu Moga, directorul Editurii „Făclia” din Oradea, realizat de Marius Silveșan


În data de 21 martie 2018 la Hotel Ambasador din București a avut loc un eveniment deosebit, lansarea unei noi ediții a Bibliei în limba română editată sub auspiciile Societății Biblice Trinitariene din Londra. Cu acest prilej domnul Dinu Moga, directorul Editurii „Făclia” din Oradea, editură care a tipărit această versiune a Bibliei, a avut amabilitatea de a acorda un interviu domnului Dr. Marius Silveșan.

Lansarea BIbliei în limba română – Sesiunea de întrebări și răspunsuri


Lansarea BIbliei în limba română, ediție SBT
Sesiunea de întrebări și răspunsuri
București, Hotel Ambasador, 21 martie 2018

Vorbitorii și programul conferinței “Revitalizarea lucrării de tineret în Bisericile contemporane” (12-14 aprilie 2018)


Conferința este organizată de Institutul Teologic Baptist din București în parteneriat cu Departamentul de misiune al Uniunii Baptiste din România, Virginia Baptist Association, Departamentul de Misiune al Federației Baptiste Europene, Youth Ministries International.

Pentru detalii accesați https://www.facebook.com/InstitutulTeologicBaptistBucuresti/posts/3207604752628087

Situația baptiștilor din România la sfârșitul anilor 30 și în anii 40 ai secolului XX


Articolul de față dorește să ofere un răspuns la situația baptiștilor din România în perioada interbelică și a celui de-al doilea război mondial.

Referindu-mă strict la situația din 1938 se poate menționa pe bază de documente că nu toate bisericile baptiste au fost închise.

Dar iată ce informații avem de la Alexa Popovici, contemporan cu acele vremuri:

„La 14 decembrie 1938, toate bisericile baptiste din România au fost închise şi sigilate. Unui număr foarte mare de predicatori li s-au întocmit acte de dare în judecată. Unii dintre aceștia au fost arestați și aruncați în închisori […].” (p. 617)

…prigoană care a durat de la 14 decembrie 1938 până la 31 martie 1939, adică 3 luni şi 17 zile. Anularea în fapt a deciziei se datorează lui Nicolae Zigre, ministrul Cultelor, și lui Armand Călineacu, prim-ministru.” (p. 619-620)

Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, Editura Făclia, Oradea, 2007, 936 p.

https://roevanghelica.wordpress.com/2018/03/22/1938-noua-decizie-ministeriala/

Față de cele prezentate de Alexa Popovici în lucrarea Istoria baptiștilor din România se impun câteva precizări succinte.

Nu toate bisericile baptiste au fost închise. Este adevărat că au fost închise multe și unele s-au închis singure, dar nu toate. Aceasta cu atât mai mult cu cât decizia privitoare la obligativitatea ca o biserica sa fie formată din 100 de bărbați, capi de familie de etnie română, a fost schimbată cu puțin timp inainte de a expira termenul până la care bisericile baptiste trebuiau să se conformeze pentru a putea funcționa. Numărul capilor de familie necesari pentru a primii aprobarea funcționarii unei biserici a fost redus de la 100 la 50, dar și așa era mult. Anul 1939 va aduce cu sine alte prevederi la fel de restrictive ca cele anterioare.

Alexa Popovici, documentele vechi din Arhiva UBR, revistele baptiste sunt utile, dar insuficiente pentru o înțelegere obiectivă și complexă a istoriei baptiștilor din România. Un cercetător care se limitează la ele va avea o imagine parțiala a ceea ce s-a întâmplat în perioada interbelica si a celui de-al doilea război mondial și nu va putea fi obiectiv în ceea ce prezintă sau scrie. În București sunt mai multe instituții care au documente, arhive în cadrul cărora se regăsesc informații referitoare la situația religioasa din România in perioada menționată și implicit la baptiști. De asemenea, sunt disponibile și în limba română articole/ studii care tratează subiectul în discuție. Citind un astfel de studiu, despre perioada guvernării Patriarhului Miron Cristea (11 februarie 1938 – 6 martie 1939), am fost surprins sa constat ca informatii se găsesc si la Foreign Office în Londra. În limba engleză, de asemenea, sunt disponibile pentru cercetare studii șibarticole științifice, cărți, biografii, articole din revistele vremii care tratează specific anumite aspecte referitoare la situația baptiștilor din România în perioada interbelică, ce a celui de-al doilea război mondial sau perioada comunistă.

De asemenea, o idee pe care mi-am format-o trecand prin mai multe documente este aceea ca eliberarea nu a venit ca un dar din partea autorităților, ci a fost datorată unor acțiuni complexe. Vorbim de solicitări, memorii din partea conducătorilor comunităților baptiste, a Uniunii Baptiste din România, dar și din afara țării. Este de menționat activitatea, efortul, dăruirea și abnegația în asigurarea, obținerea libertății religioase pentru baptiștii din România depuse de J. H. Rushbrooke.

Una din persoanele cărora baptiștii români ar trebui sa le fie mulțumitori este J. H. Rushbrooke, Comisar (comisioner) din partea Alianței Mondiale Baptiste pentru Europa, Secretar general și apoi Președinte al Alianței Baptiste Mondiale (1939-1947). Până în anul 1940 când România a declarat război Marii Britanii și i s-a interzis accesul în țara noastră, acesta ne-a vizitat de mai mult de 15 ori având întâlniri cu factori de decizie aflați în diferite poziții în cadrul administrației centrale în țară sau în afară (Anglia și SUA). Pentru ușurarea și reglementarea, clarificarea situației baptiștilor acesta a fost primit inclusiv de regele Carol al II-lea.

Se observă astfel faptul că istoria baptiștilor este frumoasă, tumultoasă și totodată complexă

În final doresc să menționez că perioada anilor 30 – 40 din istoria baptiștilor din România este analizată pe baza de documente în cadrul unui articol care sper să apară în această vară. O secvență din acest studiu amplu este cea care se referă la legislația religioasă privitoare la baptiști în timpul guvernării antinesciene. Dat fiind importanța acesteia am considerat oportun să o public și separat în cadrul unui articol apărut în Jurnalul libertății de conștiință eduția din anul 2015.

Cătălin Dupu despre romanul La est de libertate


La Est de Libertate este o provocare pentru cititori deoarece autorul folosește conceptul de libertate atât pentru a arăta că în România comunistă nu exista libertate, cât și pentru a arăta că Europa de Est se afla la Est de Libertate reprezentată din punct de vedere geopolitic de către Occident.

Ziarul „Unirea” de la Blaj din anul 1918 disponibil online


În anul în care sărbătorim centenarul Marii Uniri de la 1918, Biblioteca Județeană Mureș pune la dispoziția celor interesați, în format electronic, Ziarul „Unirea” de la Blaj din anul 1918.

Colecția poate fi accesată la adresa de mai jos:

http://www.bjmures.ro/activitati/mareaunire/unirea/index.php

Update

Confirm unei informații oferită de către Vasile Bel, Ziarul Unirea este disponibil în format PDF și la BCU Cluj

http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/34963

Alexa Popovici (1915-1997)


Alexa Popovici

Credit foto: https://cronicasezonovilor.wordpress.com

Dr. Alexa Popovici s-a născut la data de 4 iulie 1915, în oraşul Harrisburg, Pennsylvania. Acesta s-a întors în România, împreună cu părinţii, în primăvara anului 1921. A crescut în comuna Firiteaz, judeţul Timiş, a studiat la şcoala elementară din co­mună, apoi la liceele Gheorghe Şincai din Bucureşti şi Moise Nicoară din Arad. A absolvit Institutul Teologic Or­todox din Bucureşti, Seminarul Teologic Bap­tist din Bucureşti şi Institutul Teologic Pro­testant din Cluj. Titlul de doctor în teologie l-a obţinut de la Universitatea Creştină din Indianapolis, statul Indiana. În anul 1940 s-a căsătorit cu Daria Sezonov din Brăila şi au fost binecuvântaţi cu trei copii: Valentin, Veronica-Monica şi Laurian. Paralel cu slujirea la amvon, între anii 1944 şi 1951 a deţinut funcţiile de pre­şedinte al Comunităţii Baptiste din Arad, profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti (1946-1965), director al acestui Seminar (1954-1965) şi vicepreşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România (1945-1951). De-a lungul anilor de slujire a botezat peste 6.000 de suflete şi a cununat peste 250 de perechi.

Sursa: https://ebooks.faclia.ro/publication/2/ro/istoria-baptistilor-din-romania-1856-1989

Precizări

1. Nu a primit diplomă de la Institutul Teologic Ortodox pentru că nu i s-a permis să dea licența.

2. Inițial a fost director adjunct și apoi director al Seminarului Teologic Baptist din București. A preluat funcția de director după ce a fost demis directorul anterior, iar Alexa Popovici a fost la rândul său demis la ordinul Departamentului Cultelor.

3. A fost demis în 1965 din funcția de director, profesor și pastor. Pana in 1966 când a plecat in America a lucrat ca arhivist la Uniunea Baptistă.

Ar fi mai multe precizări de făcut, dar mai multe detalii găsiți în cartea despre istoria baptiștilor din România în perioada comunistă

Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)

Pastor Vasile Talpoș – 45 de ani de slujire evanghelică (1969-2014)



Video by Marius Silvesan

Dionis Bodiu: Mijlocul bate mesajul – Stephen Hawking


Stephen Hawking a biruit, într-un fel, moartea, sfidând cu încăpățânare previziunile sumbre ale medicilor. Sau, mai bine zis, Dumnezeu l-a ținut. Căci, iată, dacă există cineva care nu s-a temut de încăpățânarea lui Stephen, acesta în mod sigur este chiar Cel ce l-a ținut viu atâta vreme. Dumnezeu i-a dat zile, mai multe decât cei mai optimiști fii ai oamenilor. Nu s-a temut nici de gura lui, nici de mintea lui, nici de aura prometeică a aventurii sale printre noi. Cred că l-a păstrat în viață pentru noi, fricoșii lui preaiubiți. Prin el, ne-a testat anduranța la deconspirarea tainei, tocmai nouă, celor atât de siguri pe cele citite și auzite, nu cercetate. Sau, poate că Dumnezeu ne spune printr-un astfel de om că nu trebuie să ne frică de lume și de tainele ei, atât timp cât întotdeauna va exista înaintea ochilor noștri orizonturi de cucerit, căi de străbătut, taine de scos la lumină.

https://dyobodiu.wordpress.com/2018/03/14/mijlocul-bate-mesajul-stephen-hawking/

Istorie baptistă: Herbei Damian 1932-1987


Herbei Damian (1932-1987) a absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1959 sub directoratul lui Alexa Popovici. Dintre colegi, așa cum se menționează și în materialul realizat de Vasile Bel, l-a avut pe Hușan Mihai, cel care va deveni peste timp președinte al Cultului Creștin Baptist din RSR (1984-1988). La momentul absolvirii secretara Seminarului era Otilia Bunaciu, soția pastorului și profesorului Ioan Bunaciu.

Într-o vreme în care ateismul era propovăduit în societate, la școală, prin artă, acest om a ales să-L proclame pe Cel care este deasupra vremurilor, pe Dumnezeu.

Pentru a citi biografia acestui om al credinței accesați link-ul de mai jos

https://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2018/03/herbei-damian-1932-1987.html?m=1

Sfârșitul nu e totul – Marius Silveșan în dialog cu Cătălin Dupu


Un dialog interesant și incitant cu scriitorul Cătălin Dupu bazat pe romanul Sfârșitul nu e totul. Veți regăsi aici aspecte importante și contemporane, iar unul dintre acestea face referire la familie, subiect care a făcut obiectul și unui dialog separat destul de incitant.

Sublimul imperfecțiunii – Marius Silveșan în dialog cu Cătălin Dupu


Un dialog cu scriitorul Cătălin Dupu despre romanul Sublimul imperfecțiunii.

Cătălin Dupu despre romanul Sublimul imperfecțiunii



Un roman în care Cătălin Dupu tratează problema iubirii la cuplurile tinere sau la cei care ar dori să-și înteneieze o familie.

Vezi AICI anunțul cu apariția cărții și un dialog pe marginea ei, iar AICI opinii despre carte.

R.C. Sproul – We Are Not Autonomous


In this brief clip from his teaching series Willing to Believe, R.C. Sproul explains how understanding human freedom as human autonomy is the end of any idea of a sovereign God.

https://www.ligonier.org/learn/series/willing_to_believe/

Despre iubire în romanul Sfârșitul nu e totul – Prelegere Marius Silveșan


O prezentare a romanului Sfârșitul nu e totul, scris de Cătălin Dupu, din perspectiva iubirii. Prelegerea a avut loc la Capela București cu prilejul evenimentului „Iubirea tânărului contemporan” în luna februarie 2018

Contributors.ro: Cum s-au întâlnit românii cu Billy Graham, supranumit „pastorul Americii” – un articol de Teofil Stanciu


Pe platforma Contributors Teofil Stanciu publică un articol despre întâlnirea românilor cu Billy Graham, supranumit „pastorul Americii”. Este vorba de întâlnirea din septembrie 1985 cu prilejul vizitei în România, dar și întâlnirea pe calea undelor radio, a imaginii video sau a cărților sale.

După cum a menționat și Teofil, recomand celor interesați de vizita lui Billy Graham în România, cartea Afacerea „Evanghelistul” vizita lui Billy Graham în România (1985) avându-i ca autori pe Denisa Bodeanu și Valentin Vasile. După informațiile pe care le am, aceasta este singura lucrare cu un studiu consistent și documentat despre vizita din 1985 împreună cu 70 de documente.

Articolul lui Teofil Stanciu este binevenit prin prezentarea sintetică a interacțiunii dintre Billy Graham și români, precum și a activității evanghelistului american. Personal am aflat lucruri interesante și cu siguranță veți descoperi și voi.

Iată mai jos prima parte a articolului, restul poate fi citit pe platforma contributors.ro

Deși prea puțin cunoscut în România, revista Time l-a inclus pe William Franklin Graham Jr (alias Billy Graham) în lista celor mai influenți 100 de oameni ai secolului XX, clasament în care s-a situat pe locul 4. De asemenea, în sondajele Gallup, „Most Admired Men in the World”, Graham are 60 de prezențe în top 10, mai multe decât orice altă personalitate, în cei 71 de ani de când se efectuează acest sondaj.

A consiliat mai activ sau mai discret președinții americani de la Truman la Obama, fiind mai apropiat de Dwight D. Eisenhower, Lyndon Johnson și Richard Nixon. Supranumit „pastorul Americii” sau „papa protestant al Americii” (nume dat cu reproș), a fost invitat și consultat în momente-cheie ale istoriei recente a SUA. A întreținut relații de prietenie cu Regina Elisabeta II a Marii Britanii, cu Johnny Cash sau cu Papa Ioan Paul al II-lea. Începând cu 1967 (Iugoslavia), a obținut permisiunea să viziteze mai multe țări din spatele „Cortinei de Fier”, ajungând și în România, unde, în anul 1985, a predicat în fața a peste 100 de mii[1] ascultători, inclusiv în lăcașuri de cult ortodoxe[2].

Activitatea sa îndărătul „Cortinei de Fier” rămâne însă una controversată. Deși o foarte importantă realizare într-un context politic extrem de ostil religiei, a fost privită cu nemulțumire de către anumiți reprezentanți ai bisericilor persecutate din țările comuniste. Unii îl considerau naiv, alții, trădător sau chiar „o unealtă a propagandei” comuniste, fiindcă nu a adus în atenția publică oprimarea creștinilor de către regimurile totalitare din țările vizitate.

RVE Timișoara – Iosif Țon despre vizita lui Billy Graham în România (1985)


Iosif Țon a fost invitatul lui Ioan Ciobotă la emisiunea La Ordinea zilei de la RVE Timișoara din 22 februarie 2018. Interviul s-a realizat prin telefon din Portland și a avut ca subiect personalitatea lui Billy Graham și vizita acestuia în România în toamna anului 1985.

În partea de început a acestui dialog/ interviu Iosif Țon face referire la unele aspecte istorice ale vizitei lui Billy Graham în România comunistă (1985) pe care doresc să le amintesc aici:

1. Prima vizită a lui Billy Graham în blocul comunist a avut loc în URSS, iar a doua în Ungaria

2. Vizitele nu au avut audiență deoarece conform înțelegerii cu Alexander Haraszty, consilierul lui Billy Graham, și acceptată de evanghelist și echipa lui, primeau acordul să vină și să predice, dar fără a se face publicitate în legătură cu vizita sa. Acest aspect pare susținut de realitate dacă avem in vedere înregistrarea de la vizita din Ungaria de la sfârșitul anilor 70.

3. Iosif Țon a aflat că Billy Graham urma să vină în România și prin intermediul unui prieten a facut rost de itinerariul vizitei pe care apoi l-a facut public la Radio Europa Liberă. Astfel, beneficiind de „publicitate” vizita în România a avut o audiență destul de mare.

Audiență este dovedită de fotografii (vezi și pe Istorie Evanghelică), dar și de filmulețul realizat după aceea.

4. Iosif Țon avea cunoștiințe în România pe care le suna pentru a-i relata informatii despre cum a decurs programul/ Evanghelizarea în localitațile unde predica Billy Graham. Pe baza acestor informații Iosif Țon realiza o sinteză către Radio Europa Liberă, iar Europa Liberă prezenta informații actualizate despre cruciada evanghelistică a lui Billy Graham din România în cadrul buletinului de știri de la ora 10.

Pentru mine personal aceste informatii sunt inedite. Nu-mi aduc aminte să fii găsit astfel de informatii la Secția Română a Radio Europa Liberă și nici în cartea Denisei Bodeanu, Afacerea „Evanghelistul” : vizita lui Billy Graham în România (1985).

5. În 1948, chiar înainte de cruciada evanghelistică din Los Angeles, Billy Graham s-ar fi confruntat cu o criză spirituală datorită teologiei liberale. Din această criză a ieșit întărit datorită îndurării lui Dumnezeu și a încrederii pe care a primit-o în Biblie. Ca urmare cruciada din Los Angeles a fost una reușită, iar Billy Graham a propus apoi unor teologi înființarea unor seminarii teologice de nivel academic care să contracareze teologia liberală.

Un aspect despre care nu s-a vorbit în emisiune este cel referitor la condițiile vizitei. Mă refer aici la faptul că Billy Graham trebuia să nu atace comunismul și să nu vorbească despre persecuția creștinilor din „lagărul comunist”. Dintr-un interviu pe care l-am luat unui pastor acum câțiva ani am reținut faptul că la terminarea serviciilor religioase Billy Graham pleca destul de repede pentru ca oamenii să nu îi transmită scrisori sau să-i comunice informații despre persecuția din România. De asemenea, erau mulți securiști care aveau grijă ca oamenii să nu transmită informații confidențiale în opinia autorităților.

Deși s-ar fi dorit ca evanghelizările să se țină în aer liber, în majoritatea cazurilor acestea au avut loc în spații închise cu excepția Mânăstirii Vorona, dacă nu greșesc.

P.S. Interviul mi-a fost semnalat de Alin Cristea.

Apriții editoriale (53) – Cătălin Dupu, Sfârșitul nu e totul


Rubrica apariții editoriale semnalează o nouă apariție editorială semnată Cătălin Dupu. Lucrarea, ieșită de sub tipar la Editura Cetate din Deva în anul 2018, este un roman.

În cadrul acestei lucrări se regăsește și un mic studiu,semnat de istoricul Marius Silveșan, intitulat Sens și verticalitate.

Revenind la opera literară în duscuție este de menționat faptul că avem de-a face cu o construcție literară frumoasă, ce are în centru o familie tânără formată din Stăncuț și Casiana. Vorbim de o familie care se respectă, are valori și formează un cuplu frumos, oarecum atipic pentru societatea modernă care pune accentul pe alte principii.

Cititorii se vor reîntâlni cu comisarul Gabriel Voinescu și a sa perspicacitate, dar și cu referiri la perioada comunistă. Referitor la comunismul autorul, Cătălin Dupu, abordează aspecte precum copiii credincioșilor baptiști/ evanghelici în sistemul de învățământ, rolul Partidului Comunist în societate, libertatea religioasă, dar și aspecte precum cele legate de poziția credincioșilor evanghelicii în societate, precum și șicanarea acestora la locul de muncă.

În finalul acestei scurte prezentări vă invit să reflectați la titlul romanului, Sfârșitul nu e totul.

2018 – Turneul Marii Uniri


Turneul MARII UNIRI este un proiect national care se va desfasura pe pasrcursul anului 2018.

Turneul MARII UNIRI este initiat de Catalin Dupu si va cuprinde mai multe etape. Directiile proiectului si evenimentele vor fi communicate pe parcursul turneului.

Scopul Turneului MARII UNIRI este promovarea valorilor nationale, crestine si educative.

La Turneul MARII UNIRI se alatura mai multi parteneri, iar lista este deschisa.

https://catalindupu.wordpress.com/2018/02/17/turneul-marii-uniri-comunicat/

Istorie Evanghelică se alătură ca partener al acestui turneu în anul centenarului Marii Uniri (1918-2018).

Absolvenții Seminarului Teologic Baptist, promoția 1954


Absolvenții Seminarului Teologic Baptist, promoția 1954 împreună cu corpul profesoral.

Profesori rândul de sus:

Adorian Titus, Bokor Barnaba, Deneș Francisc

Profesori aflați în rândul doi:

Belicov Petre, Popovici Alexa, Socaciu Ioan (director), Dârlea Teodor, Covaci Nicolae

Profesori rândul trei:

Țunea Ioachim (secretar), Bușilă Raisa

Ioan R. Socaciu a fost director al Seminarului Teologic Baptist din București din 16 August 1946 până în anul 1948 când este reconfirmat în funcție de Congresul Cultului Creștin Baptist. Cel de-al doilea mandat din perioada comunistă (mai avusese unul între septembrie – noiembrie 1921) a fost între cele două congrese ale cultului 1948-1951.

Între 1951-1954 a avut un nou mandat de director ca urmare a reconfirmării din 1951. Mandatul a încetat în 1954 când a fost destituit de autorități. Ca urmare a demiterii vechii conduceri formată din Ioan R. Socaciu ca director și Alexa Popovici ca director adjunct, pe motiv că era necorespunzătoare, la conducerea Seminarului au fost numiți Nicolae Covaci ca director și Ioan Isac ca director adjunct. Conform informațiilor oferite de Alexa Popovici în Istoria baptiștilor din România (p. 763) demiterea ar fi avut loc la 1 aprilie 1954.

NB. Informațiile referitoare la directoratul lui Ioan R. Socaciu sunt preluate din Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, pp. 210-211.

Esențe, un dialog între scriitorul Cătălin Dupu și istoricul Marius Silveșan despre literatură și istorie


Un dialog între scriitorul Cătălin Dupu și istoricul Marius Silveșan despre relația dintre literatură și istorie.
Putem vorbi de o relație între literatură și istorie? Este importantă reflectarea istoriei în literatură?

Ce subiecte istorice a abordat scriitorul și omul de cultură Cătălin Dupu în scrierile sale? Întrebările de mai sus oferă câteva direcții referitoare la temele abordate în cadrul acestui dialog.

Citește, ascultă, share-uiește.

Iubirea tânărului contemporan – Capela București, 15 februarie 2018


Dragostea* este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5 nu se poartă necuviincios, nu* caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,
6 nu* se bucură de nelegiuire, ci se** bucură de adevăr,
7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul*.
8 Dragostea nu va pieri niciodată.

Stelian Tănase – Trecutul nu e un pod cu vechituri


Trecutul nu e un pod cu vechituri […] E chiar viata noastră. Trecutul n-a trecut, şi trăieste – asta fireşte dacă nu ţinem prea zelos şi cu tot dinadinsul să îl nimicim.

http://www.stelian-tanase.ro/un-cartier-bucurestean-sub-lama-buldozerelor

%d blogeri au apreciat asta: