Cu ocazia aniversarii a 400 de ani de la înfiinţarea primei biserici baptiste în Amsterdam, Paul Chiş realizează prin intermediul articolului de faţă scris pentru site-ul Clujul Evanghelic, o incursiune în istoria baptiştilor. Autorul analizează originile acestei mişcări religioase, prezintă elemente doctrinare, precum şi diferentele dintre baptişti şi alţi protestanţi.
Iniţiatorul mişcării baptiste este John Smyth (1570-1612). Acesta s-a născut în comitatul Lincolnshire din Anglia. A făcut studiile primare la Gainsbourgh (o localitate din acelaşi comitat), apoi a studiat teologia la Christ College în cadrul Universităţii Cambridge, unde şi-a luat diplomele de licenţă şi masterat în teologie. În 1594 Smyth a fost ordinat preot în biserica Angliei şi ales în conducerea Christ College (aşa se numeşte facultatea de teologie a Universităţii Cambridge).[…]
Din 1598 Smyth a ajuns preot în locaitatea Lincoln, unde conţinutul predicilor sale a fost interpretat ca un afront personal de către unele oficialităţi locale care au făcut în aşa fel încât să fie demis. După demitere a plecat la Gainsbourgh unde a practicat medicina. În Gainsbourgh văzând că parohia locală duce lipsă de un preot compentent (preotul din localitate îşi neglija îndatoririle, nu predica şi lipsea des din sat, dar încasându-şi leafa care nu era mică, fără nici-o problemă) John Smyth a preluat el sarcina slujirii bisericii, vestind cuvântul lui Dumnezeu. Problema era că nu a obţinut avizul episcopului local pentru a predica fiind mustrat cu asprime pentru că a întrăznit să predice fără aprobare.
Acest incident l-a adus în conflict cu conducerea bisericească a vremii şi l-a determinat pe Smyth şi pe ceilalţi membrii ai bisericii din Gainsbourgh (după multe rugăciuni şi studierea Scripturii) să se separe împreună cu congregaţia de Biserica Anglicană devenind o biserică independentă sau separatistă. […] În aceea vreme un astfel de gest era ilegal, biserica anglicană fiind biserică de stat, iar Smyth şi ceilalţi enoriaşi din Gainsbourgh riscau pedepse dure, poate chiar moartea. De fapt persecuţia nu a întârziat să apară, regele Angliei James I a început să persecute grupările puritane şi separatiste din regatul său, mulţi dintre ei fiind încarceraţi sau omorîţi.
John Smyth care ajunsese liderul congregaţiei din Gainsbourgh a decis să fugă în Olanda împreună cu toţi enoriaşii pentru a scăpa de persecuţie. Olanda fiind cea mai tolerantă ţară din punct de vedere religios din Europa, adăpostind oameni din toată Europa de persecuţiile religioase care bântuiau pe atunci continentul.
John Smyth şi cei care erau cu el s-au mutat în 1608 la Amsterdam, unde şi-au stabilit sediul bisericii într-o brutărie deţinută de un anabaptist.[…] Fiind influenţat de anabaptişti dar şi în urma studierii Bibliei John Smyth a ajuns la concluzia că trebuie să se adopte botezul pe baza credinţei personale. Mai întâi s-a autobotezat pe el şi apoi l-a botezat pe prietenul său Thomas Helwis şi pe ceilalţi pe membrii ai congregaţiei, în 1609. […]
Cele mai importante idei ale baptiştilor englezi erau: practicarea botezului pe baza credinţei personale (iniţial baptiştii au practicat botezul prin turnare, abia la câţiva ani după moartea lui Thomas Helwis s-a introdus cutuma botezului prin scufundare), promovarea libertăţii religioase şi a separării bisericii de stat, accentul pus studierea scripturii. Toate aceste lucruri îi apropie pe baptişti de anabaptişti, fiind lucruri ce au fost susţinute întotdeauna de ambele grupări.[…] Articolul complet se gaseste pe site-ul Clujul Evanghelic.ro
Istorie Evanghelica 
Nu inteleg de ce John Smyth nu s-a lasat botezat de anabaptisti si ales un mod atat de nebiblic!!! Mie personal mi-ar fi rusine sa stiu si mai ales sa spun ca biserica in care sunt a fost instituita de unul care nu a actionat dupa principiile Bibliei si care ulterior a renegat tot ce a facut, incercand sa-i convinga si pe ceilalti (pe care ia indrumat gresit) sa se intoarca.
Stim ca John Smyth, a parasit adunarea pe care el a instituit-o si sa dus la menoniti fiind rebotezat de acestia.
ApreciazăApreciază
Inainte ca adunarea sa se mute in „Metropolitan Tabernacle,” cand inca se intalnea la „New Park Street,” in 1860, Spurgeon a predicat astfel:
„Nu imi e rusine de denominatia careia ii apartin, care vine direct de la Cristos, si care nu a trecut niciodata prin torentul noroios al Romei, si care are o origine separata de orice fel de protestantism sau de toti cei care au iesit din Biserica Anglicana, pentru ca noi am existat inaintea tuturor celorlalte denominatii . . .” C. H. Spurgeon, NEW PARK STREET PULPIT, Vol. 16, 1860 (Pasadena, Texas, Pilgrim Publications 1973 retiparire), p. 66.
In timpul anului urmator, 1861, dupa ce s-a mutat in noul Tabernacle, Spurgeon a declarat:
„Noi credem ca baptistii sunt crestinii originali. Noi nu ne-am inceput existenta la Reforma, noi am fost reformatori inainte ca Luther sau Calvin sa se fi nascut inca; noi nu ne tragem din Biserica Romei, pentru ca nu am facut niciodata parte din ea, ci avem o linie neintrerupta de la apostolii insisi. Am existat intotdeauna inca din zilele lui Cristos, iar principiile noastre, cateodata ascunse si uitate, ca un rau care poate sa curga si pe sub pamant pentru o scurta perioada, au avut intotdeauna aderenti sinceri si sfinti” C.H. Spurgeon, METROPOLITAN TABERNACLE PULPIT, Vol. 7, 1861 (Pasadena, Texas, Pilgrim Publications 1973 retiparire), p. 225.
Mai tarziu in acelasi an, Spurgeon a declarat cu curaj pentru ca toata lumea sa auda:
„Si acum . . . cand cineva ne spune ‘Voi ca denominatie, ce nume mari puteti sa mentionati? Despre ce parinti puteti sa vorbiti?’ Le putem spune, ‘Putem vorbi de mai multi parinti decat oricine altcineva sub cer, pentru ca noi suntem vechea biserica apostolica, ce nu s-a plecat niciodata in jugul printesei; noi, cunoscuti printre oameni, in toate erele, sub nume diferite cum ar fi, donatisti, novatieni, paulicieni, petrobrusieni, catari, arnoldisti, husiti, waldenzi, lolarzi si anabaptisti, intotdeauna am militat pentru curatia bisericii, distingerea si separarea ei de guvernarea omeneasca. Parintii nostri au fost barbati obisnuiti cu dificultatile si nu au stiut ce inseamna viata usoara. Fiii lor ne arata o linie continua care vine in mod legitim de la apostoli, nu prin mizeria Romei, nu prin manipularea prelatilor, ci prin viata Divina, prin ungerea Duhului Sfant, prin partasia Fiului in suferinta si a Tatalui in adevar” Spurgeon, (ibid., Vol. 7), p. 613.
In 1881, douazeci de ani mai tarziu, Spurgeon inca predica aceleasi lucruri cu privire la originea baptistilor. Este foarte semnificativ ca dupa douazeci de ani de studii, lucrare si legaturi mai profunde, atat cu baptisti cat si cu altii, fratele Spurgeon inca a crezut in originea apostolica si in continuitatea bisericilor baptiste. El a declarat:
„Istoria a fost scrisa pana acum de dusmanii nostri, care, daca ar fi putut, nu ar fi mentionat nimic despre noi in documentele lor si totusi iata ca s-a descoperit, pe ici pe colo, ca anumiti oameni saraci numiti anabaptisti, erau adusi pentru a fi condamnati. Din zilele lui Henry II, [1154-1189 d.Cr.] la cele ale lui Elizabeth [1558-1603] auzim de anumiti eretici nefericiti care erau urati de toata lumea din cauza adevarului care era in ei. Citim de oameni saraci, barbati si femei, cu hainele sfasiate, dusi pe campuri sa moara de frig, si imediat de altii care au fost arsi in Newington pentru vina de a fi anabaptisti. Mult inainte ca protestantii vostri sa fie cunoscuti, acesti anabaptisti oribili, asa cum erau in mod nedrept numiti, protestau pentru ‘un Domn, o credinta si un botez’” C.H. Spurgeon, (Metropolitan Tabernacle Pulpit, Vol. 27), p. 249, [parantezele drepte imi apartin: editorul].
Aceia care ridiculizeaza aceasta veche pozitie baptista se pun in primejdie pe ei insisi. Ei trebuie sa ridiculizeze nu doar pe fratele Spurgeon ci o multime de baptisti la fel de importanti ai vremilor trecute.
Aceasta veche, conservatoare pozitie baptista este dispretuita deoarece este exclusiva. Ea invata ca baptistii au o origine mai veche decat protestantii, mai veche decat variatele grupari ortodoxe si mai veche decat romano-catolicismul. De aceea, baptistii nu sunt protestanti, nici neoprotestanti. O astfel de parere este un impediment in formarea unei „biserici” mondiale, deoarece baptistii nu au iesit niciodata din Roma si nu ar trebui sa doreasca sa se alature ei acum. Aceasta parere este un impediment pentru interdenominationalismul si ecumenismul care ar uni toate bisericile „evanghelice” ca egale in variatele lor stradanii de a-L sluji pe Dumnezeu.
Sa fie clar pentru totdeauna! Noi nu credem toate aceste lucruri doar pentru ca istoria ne furnizeaza dovezi ca ele sunt adevarate. Noi credem aceste lucruri pentru ca le gasim invatate de Biblie. Noi credem aceste lucruri pentru ca Domnul Isus Cristos a infiintat o biserica reala si i-a facut anumite promisiuni. El i-a promis o existenta continua prin bisericile ce aveau sa o urmeze atat in doctrina cat si in practica. Daca „portile Locuintei mortilor” au „biruit“ bisericile Lui Cristos astfel incat ele au intrat in apostazie si au avut nevoie de o „reforma,” este clar ca Cristos fie a gresit, fie a fost incapabil sa indeplineasca tot ce si-a dorit. Oricare dintre posibilitati, greseala sau incapabilitate de partea Domnului Isus Cristos este straina de ceea ce stim despre Fiul lui Dumnezeu din Scripturi! Altii sa spuna ce vor, dar fie ca baptistii sa nu atribuie niciodata nici greseala si nici esecul Fiului lui Dumnezeu!
Baptistii au sustinut in istorie ca nu tot ceea ce se numeste biserica este o biserica adevarata a Domnului Isus Cristos. Ei au invatat ca sunt caracteristici ca origine, doctrina si practica, ce trebuie implinite pentru ca o congregatie sa fie calificata drept o biserica adevarata a Domnului Isus Cristos. Astazi, cei care accepta noua parere liberala ar dori ca noi sa credem ca bisericile Lui Cristos sunt vast divergente una de cealalta in doctrina si practica – pe scurt, ca nu au „un Domn, o credinta, un botez,” (Ef. 4:5). Ar dori ca noi sa credem ca bisericile Lui Cristos de astazi au putina asemanare in practica si doctrina cu biserica pe care Domnul Isus Cristos a zidit-o in timpul lucrarii Sale pamantesti sau cu adevaratele si credincioasele biserici ale Sale care au existat din zilele in care El a trait pe pamant.
Noi continuam sa pastram pozitia conform careia DACA adevaratele biserici ale Domnului Isus Cristos NU sunt gasite printre cei care se numesc baptisti, atunci bisericile baptiste sunt vinovate de scindare si erezie. Daca este asa, ele nu au dreptul moral sau scriptural sa existe. Ele ar trebui dizolvate si dispersate. Membrii lor ar trebui sa se alature bisericilor care sunt intr-adevar adevaratele biserici ale Lui Cristos, oricare ar fi ele. Nu este intentia noastra de a promova diviziunea si erezia. Scopul nostru este de a insista ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu si caci, copiii Lui trebuie sa creada si sa asculte, cu orice pret, invataturile acestei Carti. Daca noi, baptistii si bisericile noastre nu suntem produsul acestei Sfinte Carti, atunci sa urmam aceasta Carte, sa gasim adevaratele biserici ale Lui Cristos si sa le fim credinciosi. Daca, pe de cealalta parte, adevaratele biserici ale Lui Cristos sunt gasite printre baptisti, atunci sa fim baptisti. Sa fim baptisti fara compromis! Noi nu credem ca este pacat sa fii baptist scriptural intr-o biserica baptista scripturala – desi unii liberali se pare ca au intentia de a unifica toate „bisericile” intr-o singura „biserica” mondiala!”
ApreciazăApreciază
[…] Cine sunt baptiştii? Scurt istoric […]
ApreciazăApreciază
[…] Cine sunt baptiştii? Scurt istoric […]
ApreciazăApreciază
[…] Cine sunt baptiştii? Scurt istoric […]
ApreciazăApreciază