Voi cânta, te voi lăuda
Chiar în ceasul cel mai rău
Prin durere şi prin greu
Voi cânta, te voi lăuda

Aceste versuri de o profunzime deosebită m-au inspirat să aștern pe hârtie câteva gânduri despre viața creștinilor sub comunism pentru că reflectă o realitate despre care s-a vorbit şi s-a scris mult atât în perioada comunistă cât mai ales după aceea, o realitate care face referire la existența martirajului creștin în perioada contemporană. Deși pentru România perioada contemporană începe din punct de vedere istoric după primul război mondial, nu voi face referire aici decât la ceea ce generic denumim perioada comunistă. Intervalul istoriei românilor la care facem referire (1948-1989) a fost unul al suferinței şi încercărilor, o cale destul de grea pe care unii nu au reușit să o urce, iar alții au devenit exemple vii demne de urmat, care au ales să rabde până la capăt decât să-şi trădeze convingerile religioase. În acest material vreau să evoc câteva aspecte legate de mărturia lui Richard Wurmbrand despre care am mai scris aici. Richard Wurmbrand a făcut 14 ani de închisoare pentru credința sa şi a avut o influentă puternică asupra spațiului evanghelic românesc, precum şi asupra percepției occidentalilor despre situația drepturilor omului şi a libertății religioase din țara noastră.  În anul 1965,Wurmbrand a ajuns în SUA, unde a depus o mărturie cutremurătoare în fața Comisiei de Audieri a Senatului american despre suferințele creștinilor din spatele cortinei de fier, în special România. Mărturia sa a fost întărită şi argumentată prin însăși semnele sale, întocmai ca Isus. Dovada faptului că argumentele şi mărturia sa au suscitat un interes deosebit stă în faptul că stenogramele audierii lui Wurmbrand, tipărite  într-o broșură, au constituit timp de trei ani cel mai cautat și vândut document emis de Administrația americană. Depoziția lui Wurmbrand  era apreciată de către prestigiosul ziar britanic The Guardian ca fiind una care a schimbat pentru totdeauna percepția creștinismului occidental asupra comunismului.