Despre credinţă


Astăzi sărbătorim „duminica Tomei”. Ceea ce este special la aceasta duminică este faptul că ea reprezintă una din principalele ocazii din an când se vorbeşte despre credinţă.  Prin urmare, şi eu îmi propun să lansez, pe scurt, câteva reflecţii despre credinţă care sper să ne fie de folos.

Semnalez, mai întâi, ambiguitatea  „credinţei”. Aceasta înseamnă că oamenii înţeleg multe lucruri prin credinţă: religie, denominaţie, curaj, încredere, optimism, practici etc. Deci, cu toate că se vorbeşte mult despre ea, „credinţa” rămâne pentru mulţi un termen destul de vag.

Punctez acum sensul „credinţei”. Aleg să definesc credinţa nu plecând de la dictionare si explicaţii sociologice, ci de la Biblie. Din terminologia biblică (fără a intra în detalii), mai ales din prepoziţia „în”, rezultă că „credinţa” are două sensuri: 1. „A crede” ceva- adică a avea un set de adevăruri, de informaţii şi date pe care să le consideri autentice. 2. „A crede” în Cineva sau dacă facem din particula „în” un prefix: a te în-crede – aceasta înseamnând un angajament personal, o dimensiune relaţională pe baza convingerilor avute. Cele două sensuri ale credinţei trebuie ţinute mereu în echilibru. Niciodată Dumnezeu nu ne cheamă la o „credinţă oarbă”, adică să credem fără să avem informaţii (ceva de genul: dacă sari în gol, dar crezi din toată inima, o să învingi gravitaţia), dar nici la o „credinţă drăcească” adică să avem informaţii fără relaţie personală (ştii totul despre Dumnezeu dar nu Îl faci Domnul tău personal). Toma a spus: „Domnul meu şi Dumnezeul meu.” (sublinierea îmi aparţine), Ioan 20:28. De aici rezultă  acţiunea credinţei. Ideea este că în funcţie de ceea ce credem ajungem să ne în-credem în ceva sau în cineva.  În final, acţiunile şi comportamentul nostru sunt rezultate din ceea ce credem. Luăm medicamente întrucât credem în efectul lor, mergem la şcoală întrucât credem că ne va fi de folos etc. Fiecare om crede şi se încrede în ceva dar nu toţi în Dumnezeul Scripturii.

În concluzie, testul prin care putem verifica credinţa creştină autentică este acesta: să credem toate învăţăturile Scripturii în urma unei interpretări corecte şi să ne încredem în Dumnezeul Scripturii având o relaţie personală cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ambele principii trebuie să funcţioneze simultan.

Doamne, măreşte-ne credinţa!

Pastor, Costel Ghioancă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: