“ Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta…”
Exod 20:12

Ce har divin, ce dar dumnezeiesc, avem în lumea asta blestemată,

E darul ce pe lume ne-a adus, e MAMA, fiinţa cea mai binecuvântată.

Ea ne-a purtat în pântecele-i sfânt, ea ne-a născut în mari dureri şi chinuri,

Ea ne-a purtat în braţe pe pământ, ea ne-a ţinut de mână în suspinuri.

Cu bucurie şi cu zâmbet cald, ne-a `ntâmpinat şi gângurul şi pasul,

Cu lacrimi şi cu rugăciuni la Cel Preaînalt, ne-a însoţit atunci când prea lung era ceasul.

O, mamă, dulcea mea mămică, ce greu ţi-a fost şi n-ai spus nimănui,

Purtai în suflet mari poveri şi frică, ca să ne vezi şi să ne ştii pe toţi ai Lui.

Spre Tatăl Cel din ceruri tu te-ai rugat mereu, şi nu `ncetai să-I spui că eşti prea mică,

O, Tată, ţine-i Tu de mână tot mereu, să nu se piardă şi nici să nu le fie frică.

Mi te-amintesc adesea în priveghiuri, aşa te ştiu şi te-am ştiut mereu,

Ne-ai învăţat să stăm mereu alături, şi unul de-altul, şi toţi de Dumnezeu.

Îţi mulţumim şi Te slăvim o, Doamne, că ne-ai născut prin mamă pe pământ,

Că ne-a purtat şi ne-a`ndrumat spre Tine, că ne-a`nvăţat să facem legământ.

În legământ noi toţi suntem cu Tine, în legământ noi vom rămâne tot mereu,

În legământ de mântuire şi iertare, cu Tine sus în ceruri, sus în Empireu.

Pastor, Elisei Pecheanu