Paradoxul vremurilor noastre
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este cã avem
clãdiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrãzi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumpãrãm mai mult, dar ne bucurãm mai putin.Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesãbuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervãm prea tare,
Ne culcãm prea târziu, ne sculãm prea obositi,
Citim prea putin, ne uitãm prea mult la televizor si ne rugãm prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile…
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învãtat cum sã ne câstigãm existenta,
dar nu cum sã ne facem o viatã, am adãugat ani vietii si nu viatã anilor.

Am ajuns pânã la Lunã sî înapoi, dar avem probleme când
trebuie sã traversãm strada sã facem cunostintã cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am fãcut lucruri mai mari, dar nu mai bune.

Am curãtat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecãtile noastre.
Scriem mai mult, dar învãtãm mai putin.
Plãnuim mai multe, dar realizãm mai putine.
Am învãtat sã ne grabim, dar nu si sã asteptãm.

Am construit mai multe calculatoare sã detinã mai multe informatii, sã producã mai multe copii ca niciodatã, dar comunicãm din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete/lenese;
vremurile oamenilor mari si caracterelor meschine;
vremurile profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar cãmine destrãmate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unicã folosintã, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceastã scrisoare si în care poti decide fie sã împãrtãsesti acest punct de vedere, fie sã stergi acest mesaj.

Amintese-ti sã-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru cã nu vor fi lângã tine o eternitate.

Aminteste-ti sã spui o vorbã bunã copilului care te venereazã
pentru cã acel copil va creste curând si va pleca de lângã tine.

Aminteste-ti sã-l îmbrãtisezi cu dragoste pe cel de lângã tine
pentru cã aceasta este singura comoarã pe care o poti oferi cu inima si nu te costã nimic.

Aminteste-ti sã spui „TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndrãgesti,
dar mai ales sã o spui din inimã.
O sãrutare si o îmbrãtisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sã-i tii pe cei dragi de mânã si sã pretuiesti acel moment
pentru cã într-o zi acea persoanã nu va mai fi lângã tine.

Fã-ti timp sã iubesti, fã-ti timp sã vorbesti, fã-ti timp sã împãrtãsesti gândurile pretioase pe care le ai.

[Octavian Paler]