Ioan 20:25

Patruzeci de zile au trecut de la învierea din morţi a Domnului Isus până la înălţarea Sa la ceruri. Doctorul Luca ne relatează faptul că în această perioadă Domnul Isus, înviat din morţi, li S-a înfăţişat ucenicilor deseori, dovedindu-le realitatea învierii Sale şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:3).

Acest mare adevăr este exprimat foarte frumos, sub inspiraţie divină, în versurile următoarei cântări creştine: „Din gură–n gură salutul: „Hristos a înviat!’’ „Adevărat ca Hristos a înviat!” Învăluise pământul c-un zâmbet voios, Măreaţa veste ca viu e Hristos!’’ … 

Cine s-a întâlnit cu Domnul Isus este un om transformat. Acesta nu va mai fi niciodată ca mai înainte. Maria din Magdala nu mai plânge, motivele tristeţii sale au fost spulberate de prezenţa şi cuvintele  Celui viu. Petru se pocăieşte şi are cugetul iertat, curăţit de Cel ce biruise moartea. Toma mărturiseşte cu bucurie şi curaj : „Domnul meu şi Dumnezeul meu !”. Ioan se ţine de Domnul, n-ar vrea să mai plece de lângă El niciodată. Cei doi din Emaus, nu pot să rămână la casa lor deşi este întuneric… acum arde inima în ei şi sunt motivaţi să caute părtăşia cu fraţii lor de credinţă. Toţi ucenicii sunt plini de bucurie. Saul, prigonitorul, devine apostolul Pavel. Tu, cum eşti ? Poţi mărturisi transformarea din viaţa ta ? O simţi cu adevărat ? O pot vedea şi cei din jurul tău ?  Sau ai rămas acelaşi, ca mai înainte… Cercetează-te ! Altfel, degeaba cânţi „Hristos a înviat din morţi…” dacă viaţa ta nu dovedeşte aceasta, ci mai degrabă faptul că Hristosul tău în care „crezi” este tot în mormânt…  Nu descuraja, mai este încă har ! Pocăieşte-te  sincer !

Cine s-a întâlnit cu Domnul Isus este un bun mărturisitor al învierii din morţi. Interesant este faptul că după înviere, Domnul Isus S-a arătat numai celor ce au fost cu El, şi care L-au urmat. Nu s-a mai arătat nici lui Pilat, nici lui Irod, nici Marelui Preot, nici cărturarilor şi fariseilor… nici unui duşman de-al Său. Aceştia, prin atitudinea lor, şi-au semnat sentinţa : necredincioşi. De dragul banilor, de dragul oportunităţilor, de dragul prezentului tentant, de dragul vieţii acesteia, de frica morţii, L-au trădat şi L-au dat la moarte pe Isus. Au spus că învierea este o minciună inventată de ucenicii Acestuia (Matei 28:11-15). Domnul Isus S-a arătat numai celor ce crezuse în El. Deşi erau numai oameni simpli, pescari majoritatea dintre ei, aceştia erau oamenii de nădejde ai Domnului. Pe ei I-a trimis să meargă până la marginile pământului să-L mărturisească tuturor oamenilor (Marcu 16:15-16). Ei erau de acum încolo martorii Domnului (Faptele Apostolilor 1:8). Şi ei s-au dus. Cu preţul vieţii lor au plătit această mărturie. De partea lor era Adevărul. Ei ştiau aceasta. Pentru Adevăr  merită să trăieşti şi chiar să mori dacă se cere aceasta. Nu s-au dat înapoi, n-au fugit, n-au trădat… Au rămas buni mărturisitori ai învierii din morţi a Domnului lor Isus Hristos, mărturisind prin aceasta că şi pentru ei va fi o înviere. O înviere pentru viaţă veşnică, o înviere pentru răsplată veşnică. O înviere binemeritată. (Ioan 5:28-29; 1 Corinteni 15:20; 1 Tesaloniceni 4:14). Tu ce mărturie depui ? În slujba cui te afli ? Ce iubeşti mai mult în lumea aceasta ?

Doamne Isus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel viu în vecii vecilor, Cel ce va reveni pe norii cerului ca Judecător şi Domn, Te rugăm : ai milă de noi, mai stai încă o dată înaintea noastră şi transformă-ne, făcând din noi buni mărturisitori ai învierii Tale din morţi şi ai revenirii Tale în lumea noastră !

Pastor, Elisei Pecheanu