„ Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine ! ” Psalmul 61:2/b

Aceste cuvinte fac parte din rugăciunea şi strigătul împăratului David către Dumnezeul lui. Cu siguranţă aceste cuvinte ne sunt familiare şi nouă celor ce căutăm cu tot dinadinsul să înfăptuim în fiecare clipă voia Domnului. De asemenea ele ar trebui să facă parte din orice rugăciune înălţată către Dumnezeu de către toţi cei ce-L caută pe Dumnezeu şi-L vor în viaţa lor.

1. Există o Stâncă neclintită pe care se poate sprijini orice suflet încercat de vânturile şi valurile năpraznice ale păcatului. Numele ei este Dumnezeu Isus Hristos. Este numită în scriptură în diferite feluri : stânca de adăpost (Psalm 71:3), stâncă duhovnicească (1 Cor.10:4), Stânca izbăvitoare (Psalm 28:8), stânca mântuirii (Psalm 89:26), stâncă ocrotitoare (Psalm 31:2), stânca puterii (Psalm 62:7). Oricine care se simte în nesiguranţă poate căuta acest loc de adăpost. Este la îndemâna oricui. Aproape de oricine. Tu eşti pe această Stâncă ?
2. Există o Călăuză sigură pentru oricine caută adăpost şi sprijin pe această Stâncă. Numele Lui este Dumnezeu Duhul Sfânt. David recunoaşte faptul că singur niciodată nu va putea ajunge pe această Stâncă. De aceea el se roagă astfel : „ Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine !” Păcătosul muritor are nevoie de acest Îndrumător sigur, care este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Păcatul l-a coborât aşa de jos pe omul creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu încât diferenţa de „înălţime spirituală” între el, omul păcătos şi Dumnezeu este prea mare. „…prea înaltă pentru mine” zice psalmistul David. Numai Duhul Sfânt al lui Dumnezeu poate ridica un păcătos din starea de păcat la înălţimea sfinţeniei lui Dumnezeu. Tu în ce stare te afli ? Ai auzit până acum vreodată şoapta Duhului Sfânt chemându-te din adâncul păcatului la înălţimea cerului ? Fă linişte în sufletul tău şi ascultă. El te cheamă şi pe tine pentru că te iubeşte. Stânca Isus Hristos a murit pe Golgota şi pentru tine.
3. Există o condiţie sigură şi clară stabilită de Dumnezeu în vederea ridicării tale. Aceasta se numeşte Acceptare. Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Numai dacă păcătosul doreşte din toată inima aceasta şi o cere sincer.  „ Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge…” zice psalmistul David. El acceptă şi vrea ridicarea sa la înălţimea Stâncii. Este nevoie de o lăsare în mâna Duhului Sfânt. Este nevoie de o renunţare completă la orice alt sprijin de oriunde ar putea veni el. Singurul care poate este numai Dumnezeu, dar cu această condiţie : acceptarea din partea celui căzut în păcat. Tu vrei să fii ridicat la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos ?
4. Există un timp propice pentru salvarea sufletului. Acest timp se numeşte Astăzi. Mâine s-ar putea să fie prea târziu. Vreme Harului salvării şi a iertării divine este limitată. Nu ştie nimeni dacă şi cât va mai dura. De aceea dacă tu, cititorule eşti căzut în păcat şi n-ai parte încă de iertarea lui Dumnezeu, spune acum ca psalmistul David : „ Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine ! ”. Acceptând condiţiile iertării stabilite de Dumnezeu, adică pocăinţa şi credinţa personală (Marcu 1:15), poţi beneficia chiar astăzi de ridicarea ta pe Stânca mântuirii. Azi poţi deveni copilul lui Dumnezeu. Depinde numai de tine.

Pastor, Elisei Pecheanu