Faptele apostolilor 4:33 „ Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.”

-am întrebat uneori de ce Domnul Isus nu S-a arătat personal întregii lumi de atunci, în puterea învierii Sale din morţi, şi S-a arătat numai celor ce-L urmaseră până atunci prin credinţă. Dacă după înălţarea Sa la ceruri, misiunea celor ce crezuseră în El era să-I fie martori până la marginile pământului, atunci n-ar fi fost mai bine să se fi arătat El direct tuturor neamurilor de pe pământ ? Nu era mai productivă o astfel de abordare a problemei mântuirii tuturor neamurilor ? Nu ar fi fost mai uşor să cucereşti pământul întreg dovedindu-le tuturor că ai înviat din morţi şi că eşti viu în veci de veci ? Poate era şi pentru noi „mai uşor”, să nu tot spui altora şi să fii necrezut, batjocorit… Nu, categoric nu ! Nu, pentru că aşa a hotărât Dumnezeu. Dacă era mai bine „altfel”, atunci cu siguranţă că atoateştiutorul Dumnezeu proceda „altfel”. În înţelepciunea Sa a ales să procedeze aşa cum citim în Sfânta Scriptură: Fiul a venit pe pământ întrupat de la Duhul Sfânt prin fecioara Maria, a murit pe crucea de pe Golgota în locul nostru, a fost îngropat şi a treia zi a înviat din morţi, S-a înălţat la dreapta Tatălui şi va reveni în curând pe planeta noastră în mod vizibil să-Şi ridice Biserica Sa şi să judece vii şi morţii. De atunci, din ziua înălţării Sale la ceruri, apoi după coborârea Duhului Sfânt, şi până la sfârşitul tuturor lucrurilor El a ales să se folosească de oameni, da, de oameni mântuiţi şi umpluţi de prezenţa şi puterea Duhului Său Cel Sfânt. Astfel de martori vrea Domnul Isus Hristos să aibă pe pământ în toate generaţiile. Martori ai învierii Sale. Atât şi nimic mai mult, nici mai puţin. Doar martori ai Lui. Eu şi tu suntem chemaţi în generaţia noastră să-I fim martori credincioşi pe acest pământ printre semenii noştri.

1.      Aceasta este o mare cinste pentru noi.

Dumnezeu, Marele Stăpân, Tatăl nostru, vrea să-I fim colaboratori în lucrarea de mântuire a celorlalţi păcătoşi din generaţia noastră. El a ales „să nu poată fără noi”. Ne vrea cu gelozie să purtăm alături de El „jugul” mărturiei. Nu ne lasă singuri niciodată. Aşa ne-a promis şi aşa împlineşte. Este cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor. Apostolii au considerat la justa valoare cinstea acordată de către Domnul lor. S-au achitat onorabil în faţa Celui Atotputernic. Unii chiar cu preţul vieţii lor au plătit mărturia depusă. Slavă Domnului !

2.      Aceasta implică o mare responsabilitate din partea noastră.

Datoria noastră este de a dovedi că suntem martori ai învierii Domnului Isus din morţi. Dar cum poţi declara că eşti martor al acestui eveniment care a avut loc cu două mii de ani în urmă ? Foarte simplu şi foarte clar. Dacă eşti născut din nou prin Duhul Sfânt, dacă ai iertarea de păcate acordată prin jertfa Domnului Isus în urma pocăinţei şi a credinţei personale, dacă viaţa ta dovedeşte aceasta prin vorbire şi purtare, dacă Isus Hristos este Domnul vieţii tale, atunci poţi fi sigur că eşti un martor veritabil al Lui. Altfel, nu. Să ne cercetăm personal !

3.      Aceasta determină o mare binecuvântare.

Un mare har era peste toţi. Harul era de la Dumnezeu. Harul se cobora în urma mărturiei apostolilor. Harul cuprindea întreaga adunare a credincioşilor. Harul exprima prezenţa divină şi acordul divin asupra vieţii comunităţii credincioşilor. Păcatul lui Anania şi Safira a fost o încercare a Satanei de a opri harul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu rămâne în controlul tuturor lucrurilor. El ia atitudine şi un şi mai mare har se coboară peste martorii Lui. Fie şi peste noi toţi astăzi harul Domnului nostru Isus Hristos ! Amin.

Pastor, Elisei Pecheanu