Psalmul 84:4 „ Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta ! Căci ei tot mai pot să Te laude.”

Psalmul 122:1 „Mă bucur când mi se zice: „Haidem la Casa Domnului !”

Mai este nevoie azi, în vremea performanţelor uimitoare ale informaticii, să mai mergem la Adunare ? Avem programe religioase care se transmit la televizor, la radio, pe internet. Avem posibilitatea să folosim internetul pe telefonul mobil, adică poţi fi oriunde, şi pe telefonul personal să participi virtual la un serviciu divin. De aceea simt nevoia să pun încă o dată, la modul cel mai serios, întrebarea : Mai este nevoie să venim la Adunare ? Mai are valoare pentru noi strângerea laolaltă în prezenţa Duhului Sfânt al lui Dumnezeu ? Cu siguranţă, răspunsul meu, bazat pe Sfânta Scriptură, este şi va fi mereu, DA. Are valoare adunarea laolaltă a copiilor lui Dumnezeu sub directa călăuzire a Duhului Sfânt.  Iată două argumente biblice:

1.      Argumentul părtăşiei frăţeşti.

Cred că sunteţi toţi de acord că una este să stai în faţa televizorului sau a computerului şi să participi „virtual” la adunare, aceasta fiind numai o realitate virtuală, poate chiar şi o teleprezenţă sau o teleexistenţă, virtuale desigur, şi alta este „părtăşia frăţească” care se realizează în Adunare între cei prezenţi acolo. Acolo ne salutăm, ne spunem „bun venit”, cântăm, ne rugăm, ne auzim, ne vedem, dăm mâna unii cu alţii, comunicăm, empatizăm, simţim unii cu alţii, ne copleşeşte prezenţa Domnului prin Duhul Sfânt, plângem cu cei ce plâng, ne bucurăm cu cei ce se bucură… Lumea nu cunoaşte realitatea părtăşiei frăţeşti în Domnul. Iată cum explică ea (lumea) acest termen : „PĂRTĂŞ’IE s. v. |avantajare||, |favorizare||, |patimă||, |părtinire||, |protejare||, subiectivism.” (DEX) Cred că niciuna din aceste definiţii nu explică nimic clar din realitatea spirituală şi fizică a părtăşiei frăţeşti adevărate, biblice. Apostolul Ioan în prima sa epistolă avea dreptate când a spus : „Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” (1 Ioan 3:1)  De aceea, de dragul părtăşiei frăţeşti, vă îndemnăm pe toţi, veniţi la Adunare !

2.      Argumentul prezenţei autorităţii divine.

Am să vă aduc aminte, celor ce sunteţi familiarizaţi cu Biblia, un exemplu foarte clar. Evanghelistul Luca în cartea sa Faptele Apostolilor, capitolul 4, ne relatează o întâmplare din viaţa Bisericii primare şi a apostolilor Petru şi Ioan. După vindecarea ologului din naştere (cap.3) ei, apostolii, predicau cu putere Evanghelia, aceasta deranjând mult autorităţile religioase ale vremii. „ Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă”, i-au ameninţat să nu mai vorbească în numele lui Isus, le-au poruncit să tacă şi le-au dat drumul. Vă aduceţi aminte unde s-au dus aceştia ? „ La ai lor…”(F.Ap. 4:23), adică la Adunare. Acolo au avut părtăşie în prezenţa Domnului. Au împărtăşit experienţa lor celorlalţi credincioşi şi s-au rugat împreună Domnului. Rezultatul ? „S-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (F.Ap. 4:31) Domnul era cu ei şi se manifesta între ei cu putere şi autoritate.  Veniţi deci la adunare, Domnul este prezent în Ea ! (Mt.18:20)

Pastor, Elisei Pecheanu