Ce înseamnă să fii un „om al lui Dumnezeu”?


Expresia antrope Teou care se traduce în limba română prin “om al Lui Dumnezeu”, apare, printre altele,  în ultimul capitol din prima epistolă a apostolului Pavel către Timotei, o epistolă pastorală.
Se poate observa în primă fază că antrope Teou apare în contrast cu izbitor cu “felul de oameni” descris 1 Timotei 6:5. Este vorba despre oameni firești, înclinați spre certuri fără rost, clevetiri, oameni fără evlavie, iubitori de bani etc. Deci antrope Teouar descrie un om duhovnicesc în contrast cu unul firesc.
Pe de altă parte expresia se poate referi și la statutul lui Timotei de slujitor. Această formulare era foarte cunoscută în Vechiul Testament și era văzută ca o descriere a unui profet (vezi, 1 Samuel 9:6). În plus, titlul a fost acordat și unor personaje remarcante ale Vechiului Testament precum Moise (Deut. 33:1), David, (Neemia 12:24), Ilie (1 Împ. 17:18), și Elisei (2 Împ. 4.7).
O altă optică asupra expresiei, rezultată din considerarea genitivului care apare în ea, duce la înțelegerea conform căreia antrope Teou, este unul care aparține Lui Dumnezeu, fiind pur și simplu un slujitor al Lui. Apoi, ținând seama și de adevărul că LXX (traducerea grecească a Vechiului Testament) traduce iș hael im din Deut. 33:1, prin antropos tou Teou,/ putem să ne îndreptăm către concluzia potrivit căreia expresia avută în discuție este o reiterare a unui concept vechi-testamental care definea pe slujitorii lui Dumnezeu (profeți, conducători etc,), dedicați și credincioși misiunii care le-a fost încredințată. Această concluzie este susținută și de contextul teolgoic al epistolei, aceasta fiind o epistolă pastorală cu un accent deosebit pe tema slujitorilor Lui Dumnezeu.
Timotei, ca destinatar primar al epistolei avea să înțeleagă că statutul și slujirea care i-au fost încredințate reprezentau un imperativ al unei mișcări de tipul „de la – către”. Timotei trebuia să se ferească de iubirea de bani, de certuri, de mândire și răutate. În schimb este îndemnat să caute neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea și blândețea.
Construind podul interpretativ între „atunci și acolo / aici și acum” observăm că există o suprapunere destul de fidelă a contextelor. Și astăzi ne confruntăm cu același profil al oamenilor firești (sarkinos) care își investesc eforturile spre tot ce este pământesc, spre câștig și pofte. Omul duhovnicesc (pneumatikos) caută neprihănirea, evlavia și toate celelalte virtuți spirituale.
Totuși în privința expresiei „om al lui Dumnezeu” putem afirma că ea se bucură de un grad de generalitate mult mai mare decât pentru cititorul bisericii primare. Astfel, cititorul contemporan când aude antrope Teou nu rezonează imediat cu contextul iudaic vechitestamental în care a fost conturată expresia –  și deci nu înțelege atât de mult caracterul statutar al acesteia –  ci înțelege mai degrabă că omul Lui Dumnezeu este un om spiritual, credincios, cu o bună mărtuire, care, pur și simplu, aparține Lui Dumnezeu. Menționăm la final ca acest mod ultim de înțelegere al expresiei cercetate în rândurile de mai sus se potrivește și mai bine cu principiul nou-testamental al preoției universale.
________

Pastor, COSTEL GHIOANCA 

Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)

http://www.emanueldej.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: