Pandele Barbu Aurel (1938-2014). O viață pentru credință și cultură

Foto: Mircea Bulatov pentru Istorie Evanghelica.ro

Material redactat de către Mircea Bulatov, frate de credință și prieten de familie cu Pandele Barbu Aurel.

• Aurel, de mic copil, a avut o viață foarte grea

• După război, în perioada „foametea cea mare” și după aceea, a fost crescut la o casă de orfani în spiritul stalinist al vremurilor de mult apuse

• În acea perioadă s-a împrietenit cu Dumitru Buhai (viitorul profesor de limba română și engleză de la Seminarul Teologic Baptist la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80)

• Deși vremurile erau foarte grele, prietenia celor doi a fost solidificată prin descoperirea în sufletele lor fragede a dragostei lui Dumnezeu

• Ajunși în București, după terminarea liceului, prin tenacitate reușesc cu ajutorul lui Dumnezeu să învețe limbi străine și să urmeze cursurile universitare cu specializare pe istorie.

• Aici în capitală Aurel cunoaște la Biserica Baptistă Giulești pe sora Elena Barbu cu care se căsătorește la începutul anilor ’60

• A avut funcții de răspundere ca specialist în restaurări la Muzeul Satului iar apoi, mulți ani, ca restaurator de carte veche la Muzeul de Istorie a României

• A ajutat voluntar la Alianța Evanghelică din România, fiind propus în 1990 să preia funcția de redactor șef al revistei Reforma Evanghelică

• În același an a fost solicitat și de Muzeul Egiptean de Antichități din Cairo ca restaurator de documente vechi, dar sănătatea nu îi permitea acest lucru

• După câțiva ani a suferit o operație pe cord deschis și după perioada de convalescență, deși nu avea voie să facă efort, a ajutat mult creștinătatea neoprotestantă și în special cea baptistă

• A ajutat voluntar la:

dezvoltarea bibliotecii Institutului Teologic Baptist

pregătirea unor frați, pentru doctorat, în unele domenii de strictă specialitate

Mărturie Marius Silveșan

Eu l-am cunoscut pe fratele Aurel Pandele la Biserica Baptistă Nădejdea din București și ne-am împrietenit pe perioada studiilor mele universitare și apoi doctorale. M-a îndemnat să citesc cât mai mult și să-mi fac o cultură generală cât mai vastă. De asemenea, mi-a oferit sprijinul, sfatul și cărțile sale ori de câte ori i le-am solicitat. Ultima discuție pe plan academic cu dânsul a fost pe parcursul verii și toamnei 2014, când m-a sfătuit să abordez o temă legată de învățământ, respectiv Academia Domnească de la București, la Simpozionul științific „Cultura brâncovenească în context european”.

Aurel Pandele era o adevărată enciclopedie, având cunoștințe vaste atât în domeniul istoriei, cât și în literatură și artă. Avea, de asemenea, cunoștințe de chimie pe care le-a utilizat cu succes în munca sa. În privința limbilor străine știu că avea cunoștințe de engleză, franceză, germană și italiană, precum și de latină.