Ioan 13: 1 – 17

Prin această temă vreau să aduc în atenția dumneavoastră modelul de slujire al Domnului Isus : „Spălarea picioarelor ucenicilor”. Despre slujirea Anei putem spune fără nici o îndoială că era una importantă. Dar cât de important este să speli picioarele ucenicilor? Ce a însemnat atunci şi ce înseamnă astăzi „spălarea picioarelor”? Iată doar două întrebări la care vă invit în cele ce urmează să găsim răspunsuri.

În primul rând, vreau să arăt că „spălarea picioarelor” este o slujire importantă, care în timpul Domnului Isus era realizată de un sclav, dar tocmai acela lipsea atunci când ucenicii împreună cu Învățătorul trebuiau să se așeze la masă. Lighean cu apă era, prosop era, dar nu era CINE să spele picioarele. Cine să facă munca de jos? Nici unul din cei doisprezece nu a dorit să spele picioarele. În Israel era o datină din bătrâni ca înainte de orice masă să-şi spele mâinile (Matei 15: 1-2). Apoi, când intrai în casa cuiva trebuia să  existe un sclav, un lighean cu apă şi un ştergar pentru spălarea picioarelor. Observaţi că mâinile şi le spălau singuri, însă spălarea picioarelor era făcută de cele mai multe ori de un sclav. Sunt nevoi pe care ni le putem îndeplini singuri, însă sunt altele în care avem neapărată trebuinţă unii de alţii. Cât de dispreţuit era un sclav? Cât de neimportant era? Dar în acel context, descris în Ioan 13, Domnul Isus scoate în evidenţă importanţa acestor sclavi prin faptul că El îi slujeşte pe ucenici prin „spălarea picioarelor”. Ucenicilor nu le venea să creadă că Învăţătorul lor s-a coborât la un nivel social atât de jos încât să le spele picioarele. Însă Domnul îi spune lui Petru, care copleşit de cele ce se întâmplau nu vroia să se lase spălat: „Ce fac Eu acum tu nu pricepi, dar vei pricepe mai târziu”. Apoi Domnul Isus continuă: „Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu”. Este extraordinară lecţia pe care Domnul Isus le-a administrat-o. Ce învăţăm de aici? Că nu trebuie să ne vedem atât de importanţi şi atât de mari ca nu cumva să nu fim capabili de slujiri mici, neimportante în ochii lumii, dar atât de necesare.

Iubiţii mei, dacă am ajuns astăzi să slujesc pe Domnul acest lucru se datorează unui om care încă din adolescenţa mea nu s-a crezut prea mare ca să se ocupe de un adolescent naiv ca mine. Nu a fost prea mândru ca să-mi ofere cărţi grele să citesc, nu a fost atât de mare şi de ocupat ca să nu petreacă aproape săptămânal timp cu mine. Înţelegeţi ce spun? Acesta este un model de spălare a picioarelor. Înţelegeţi cât de important este să spălăm picioarele?

În al doilea rând vreau să răspund la cea de-a doua întrebare despre ce înseamnă în mod practic să speli picioarele. Primul răspuns priveşte ce nu înseamnă spălarea picioarelor. Unii înţeleg textul acesta în mod literar şi în luna în care serbează Masa Domnului practică efectiv şi spălarea picioarelor. Nu cred că Domnul Isus vrea ca noi să împrumutăm tradiţiile şi datinile evreilor. Astăzi contextul cultural este total diferit, de aceea textul trebuie aplicat acestui context. Consider că astăzi spălarea picioarelor  înseamnă slujirea frăţească. Unii spun că slujesc pe Domnul şi este îndeajuns. Ei laudă pe Domnul, cântă Domnului, se roagă Domnului şi ajunge. Stăm unii lângă alţii în Biserică şi uneori nu ştim ce necazuri ascunde cel de lângă noi. Uneori nici nu mai vedem când cineva nu cântă sau chiar dacă vedem nu ne mai pasă, nu ne mai doare. Cred că spălarea picioarelor înseamnă să îţi pese de cel de lângă tine. Dacă a lipsit de la Biserică să fi gata să îi dai un telefon sau să îi faci o vizită. Dacă vezi că un frate slăbeşte în credinţă să fi gata să îl ajuţi să se redreseze. Nu te bucura de necazul fratelui tău în zuiua nenorocirii lui, stai lângă el, sprijineşte-l, ajută-l. Dacă ţi-a greşit cu ceva nu spune la toată Biserica, dragostea acoperă totul. O cât îmi doresc de mult ca în biserica noastră să fie fraţi care să slujească cu spălarea picioarelor. Fraţi care să vadă când cel din jur suferă şi să le pese, fraţi şi surori care se roagă, care încurajează, care ridică, care se ajută! Iată o slujire care la suprafaţă pare atât de nevrednică şi totuşi este de o aşa mare importanţă! Prin slujirea pe care o facem față de cei din jurul nostru, noi de fapt îl slujim pe Domnul.

Amin!

Pastor, Ovidiu Rusnac