Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p
„Plângea și pentru că oamenii se dovediseră atât de sălbatici, ca fiarele, și nedrepți.” (p. 123)
Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă
Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski
Minunata lume nouă (2) – Secretul fericirii și al virtuții
Minunata lume nouă (3) – în vremurile acelea copiii …
Minunata lume nouă (4) – primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie
Minunata lume nouă (5)- „toți suntem ai tuturor celorlalți”
Minunata lume nouă (6) – caracteristicile unei formulări bune
Minunata lume nouă (7) – cuvintele pot fi ca razele X, dar poți spune ceva despre nimic?
Minunata lume nouă (8) – Copii în privința sentimentelor
Am crescut cu povesti despre Muller si Spurgeon. Am aflat abia recent- intr-un documentar- ca Muller l-a inspirat pe „printul” predicatorilor. Acesta a fost marcat de numerosii copii ce hoinareau si buzunareau pe strazile Londrei si inspirat de Muller a deschis case pt adapostirea si instruirea acestor copuii ai strazii. Impresionant; Spurgeon n-a fost doar un orator de exceptie. Si Moody, cunoscut ca celebru evanghelist, a avut centre pt copiii strazii. Chiar dac-au avut chemari speciale, oamenii mari ai lui Dumnezeu si-au deschis inima si mintea la nevoi.
ApreciazăApreciază
Da, interesant. Mulțumim!
ApreciazăApreciază
adormit, am pus comentariu cu un post mai tirziu. Scuze…
ApreciazăApreciază
[…] Minunata lume nouă (9) – Plângea pentru că oamenii se dovediseră atât de sălbatici […]
ApreciazăApreciază
[…] Minunata lume nouă (9) – Plângea pentru că oamenii se dovediseră atât de sălbatici […]
ApreciazăApreciază