Arhive categorie: Citate din cărti

Minunata lume nouă (7) – cuvintele pot fi ca razele X, dar poți spune ceva despre nimic?


Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p

„ Cuvintele pot fi ca razele X, dacă le folosești așa cum trebuie pot pătrunde în orice mediu. Citești și te pătrund. Ăsta e unul dintre lucrurile pe care încerc să le explic studenților mei – cum să scrie . Dar la ce (…) slujește să fii pătruns de un articol despre o Cântare Comunitară rituală sau despre cele mai recente progrese în materie de organe olfactive? Și, pe urmă, oare poți face cuvintele să fie cu adevărat penetrante – înțelegi, ca razele X cele mai puternice – când scrii despre chestii dintr-astea? Poți spune ceva despre nimic? Că până la urmă la asta se reduce totul. Eu tot încerc și încerc..” p. 70

Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă

Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski

Minunata lume nouă (2) – Secretul fericirii și al virtuții

Minunata lume nouă (3) – în vremurile acelea copiii …

Minunata lume nouă (4) – primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie

Minunata lume nouă (5)- „toți suntem ai tuturor celorlalți”

Minunata lume nouă (6) – caracteristicile unei formulări bune

Minunata lume nouă (6) – caracteristicile unei formulări bune


Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p

„ (…) ca formulările să fie bune, trebuie să fie bun și scopul pe care-l urmărești prin ele” p. 70

Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă

Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski

Minunata lume nouă (2) – Secretul fericirii și al virtuții

Minunata lume nouă (3) – în vremurile acelea copiii …

Minunata lume nouă (4) – primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie

Minunata lume nouă (5)- „toți suntem ai tuturor celorlalți”

Minunata lume nouă (5)- „toți suntem ai tuturor celorlalți”


Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p

– Familie, monogamie, idile romantice. Pretutindeni exclusivism, pretutindeni o concentrare a interesului, o canalizare îngustă a impulsurilor și energiei.

– Dar „toți suntem ai tuturor celorlalți”, încheie Mustafa Mond citând proverbul hipnopedic.

Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă

Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski

Minunata lume nouă (2) – Secretul fericirii și al virtuții

Minunata lume nouă (3) – în vremurile acelea copiii …

Minunata lume nouă (4) – primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie

Minunata lume nouă (4) – primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie


Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p

„Ford al nostru – sau Freud al nostru, așa cum, din cine știe ce motiv rămas necunoscut prefera să se intituleze ori de câte ori discuta chestiuni psihologice – Freudul Nostru fusese primul care dezvăluise primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie. Lumea era plină de tați – deci chinuită de tot felul de perversiuni de la sadism până la castitate; plină de frați, surori, unchi, mătuși – deci deformată de nebunie și sinucideri”. (p. 40).

Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă

Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski

Minunata lume nouă (2) – Secretul fericirii și al virtuții

Minunata lume nouă (3) – în vremurile acelea copiii …

Minunata lume nouă (3) – în vremurile acelea copiii …


Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este img_2363.jpg

Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p

„În vremurile acelea (…) copiii erau întotdeauna crescuți de părinți și nu în Centrele de Condiționare ale Statelor Unite ale Lumii”. (p. 27)

Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă

Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski

Minunata lume nouă (2) – Secretul fericirii și al virtuții

Minunata lume nouă (2) – Secretul fericirii și al virtuții


Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este img_2363.jpg

Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p

„- Iar acesta – acesta intervenii sentențios Directorul -, acesta este secretul fericirii și al virtuții: să-ți placă ceea ce ești obligat să faci. Acesta este țelul întregii condiționări: să-i faci pe oameni să să-și îndrăgească destinul social implacabil.” (p. 20)

Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă

Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski

Minunata lume nouă (1) – Metoda Bukanovski


Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p

„-Procesul Bukanovski, repetă Directorul și studenții subliniară aceste cuvinte în însemnările de pe carnete.

Un ovul, un embrion, un adult – aceasta este evoluția normală. Dar un ovul supus bokanovskificării va germina, va prolifera, se va dezvolta. Va da opt până la nouăzeci și șase de noi muguri, iar fiecare mugur se va dezvolta într-un embrion perfect format, și fiecare embrion va da un adult de talie normală, Se obțin nouăzeci și șase de ființe umane, acolo unde înainte creștea doar una. Deci un mare progres.

– În esență conchise DCIC, bokanovskificarea constă într-o serie de opriri ale dezvoltării. Noi întrerupem creșterea normală și, lucru destul de paradoxal, oul reacționează prin înmugurire”. (p. 10)

„- Metoda Bokanovski reprezintă unul dintre instrumentele majore ale stabilității sociale! (…)

Bărbați standardizați, femei standardizate; în loturi uniforme. Întregul personal al unei fabrici alcătuit din produsele unui singur ovul bokanovskificat” (p. 11)

Vezi prezentarea cărții aici: Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă

Recomandări editoriale (10) – Aldous Huxley, Minunata lume nouă


Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2016, 251 p

La această rubrică, la care nu am mai scris de ceva timp, vă aduc în atenție o carte aparte, una în care realul se împletește cu utopia, o carte despre o societate distopică, una în care sistemul controla totul.

În interiorul coperții întâi am găsit un rezumat succint și bine scris al acestei cărți la care voi adăuga câteva detalii despre conținutul lucrării.

Minunata lume nouă pornește de la ideea unei societăți distopice care, pentru a-și controla cetățenii, recurge la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane și manipularea ei genetică până la mascarea minciunii în adevăr absolut. Rezultatul este o combinație de realități totalitare și scene din cel mai pur SF, în care cărțile sunt arse și singura cultură acceptată se naște din preceptele unui conducător megaloman, în care apariția unei ediții din Operele complete ale lui Shakespeare poate duce la răsturnarea unui regim absurd în care oamenii sunt concepuți în imense incubatoare, iar cei neatinși încă de morbul acestei „civilizații” sunt izolați în rezervații.

Personal, consider că lectura unei astfel de cărți nu este un lucru facil, dar cu siguranță în urma parcurgerii ei orizontul cunoașterii se lărgește. Această carte poate fi încadrată în aceeași categorie cu cea a lui George Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru. După cum se menționează și în prezentarea de mai sus, cartea prezintă o societate distopică, utopică,Statele Unite ale Lumii, controlată în mecanismele sale principale. Scopul era asigurarea fericirii în limitele supunerii. Avem o răsturnare a valorilor și a conceptelor tradiționale. Spre deosebire de societatea tradițională nu mai aveam nașteri naturale, copiii erau creați in eprubetă, și dezvoltați în cadrul unor incubatoare imense. Mai mult decât atât, crearea unei noi ființe poate fi asemuită cu crearea unui produs, sau mai bine zis cu achiziționarea unui produs, sau a unor produse care să răspundă anumitor cerințe. Astfel în funcție de rolul pe care trebuiau să-l îndeplinească în societate, embrionii erau condiționați genetic scopului pe care noua ființă urma să-l îndeplinească în societate. Astfel societatea este organizată pe principiul castelor superioare (Alfa) și a celor inferioare (Epsilon).Condiționarea genetică care se realiza în laborator intervenea atât asupra aspectului fizic, embrionul fiind lăsat să se dezvolte normal din punct de vedere fizic și intelectual dacă urma să aparțină categoriilor sociale superioare, sau se intervenea asupra acestei dezvoltări astfel că unii erau mici de statură, chiar pitici. Unii rezistenți la frig, alții la căldură pentru a lucra în oțelarii spre exemplu.

Un alt aspect este cel legat de sexualitate. Existau jocuri erotice pentru copii, iar pentru adulți exista sintagma că fiecare aparține tuturor, un proverb hipnopedic menționat de Mustafa Mond, Controlorul general care suna astfel: „toți suntem ai tuturor celorlalți”. Era ceva neobișnuit ca o femeie să aparțină unui singur bărbat, fiind valabilă și reciproca. Termenii de mamă și tată erau învechiți, iar nașterea era ceva decadent regăsită la sălbatici. Sălbaticii erau un trib de indieni care trăiau în sărăcie, dar totodată într-o relativă libertate, aflată la marginea societății, dar care trebuia totodată să se conformeze anumitor reguli. Deși situația din rezervația în care trăiau era una dificilă, aceștia trăind la limita sărăciei, pentru a ajunge acolo aveai nevoie de u permis special. Pe de altă parte și ieșirea din rezervație se făcea tot cu acordul Controlorului, titulatura pe care o avea conducătorul.

„Ford al nostru – sau Feud al nostru, așa cum, din cine știe ce motiv rămas necunoscut prefera să se intituleze ori de câte ori discuta chestiuni psihologice – Freudul Nostru fusese primul care dezvăluise primejdiile înfiorătoare ale vieții de familie. Lumea era plină de tați – deci chinuită de tot felul de perversiuni de la sadism până la castitate; plină de frați, surori, unchi, mătuși – deci deformată de nebunie și sinucideri”. (p. 40).

Propaganda era în toate aspectele vieții și ea era dublata și de cenzură. Merită amintit aici faptul că, la fel ca în timpul Revoluției franceze de la 1789, avem un nou calendar cu scopul de rupe total societatea de atunci de cea care fusese înaintea ei. În cazul de față vorbim de o societatea care începe numerotarea anilor de la ieșirea pe piață a modelului T al companiei de automobile Ford în anul 1908. Vorbim de o societate în care Ford devenise un zeu pe care oamenii îl venerau. Similar cu semnul crucii la creștini, cei din Minunata lume nouă, titlu care vine de la o piesă a lui Shakespeare, își făceau semnul T.

Pentru a uita de problemele vieții cotidiene oamenii consumau soma, un fel de drog care ii făcea sa uite de probleme și sa înlăture conflictele care puteau apărea. Ceva similar cu ceea ce se întâmpla la finalul cărții 1984 când personajul principal zicea ceva de genul: Acum îl iubesc pe Fratele cel Mare pe care înainte îl uram.

În final vă las un dialog între Sălbatic, un tânăr venit din rezervație și Mustafa Mond, Controlorul Mondial.

„- (…) Dumnezeu este cauza a tot ce e nobil și frumos și eroic. Dacă ați avea un Dumnezeu…

– Tinere dragă, îi zise prietenos Mustafa Mond, civilizația n-are câtuși de puțin nevoie de noblețe sau eroism. Chestiile astea sunt doar simptome ale ineficacității politice”. (p230)

Neagu Djuvara – Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite


În cadrul secțiunii dedicate perioadei comuniste din cartea O scurtă istorie ilustrată a românilor, istoricul Neagu Djuvara face o analiză pertinentă, și totodată o demitizare a realizărilor regimului comunist din România, fără a contesta ce anume s-a făcut în perioada amintită. Un alt aspect adus în discuție de autor, atunci când vorbește despre reconstrucție și progres economic, este acela că situația economică a țării noastre ar fi fost alta dacă puteam accepta Planul Marshall și nu am fi avut exploatarea economică prin intermediul societăților mixte sovieto-române cunoscute sub denumirea de SOVROM-uri.

Cu toate acestea este clar, conchide Neagu Djuvara, că într-o anunită măsură am progresat în domeniul economic, dar am regresat în cel moral.


Sursa foto AICI

„Moștenirea cea mai tragică [a regimului comunist din România] constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul. Un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat lașitatea la cei mai mulți și eroismul imprudent la câțiva, în care delațiunea a fost considerată virtute, în care furtul, nu numai din banul statului, dar și din cel al vecinului, a sfârșit prin a apărea legitim din cauza privațiunilor permanente și a exemplului de înșelăciune venit de sus, un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalități și comportamente. Ele sunt astăzi piedica majoră în integrarea noastră într-o lume nouă. Răul mi se pare atât de adânc și de generalizat, încât nu știu dacă generația celor care acum sunt tineri îl ca mai putea stârpi. Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite. Poate doar generațiile următoare să reușească a regăsi echilibrul, , dacă ar ști cu hotărâre, să impună cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat și pentru semeni”.

Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Editura Humanitas, București, 2013, p. 342.

Introducere – Rolul lui James Henry Rushbrooke


Pentru cei interesați prezint mai jos introducerea cărții Rolul lui James Henry Rushbrooke în obținerea libertății religioase pentru credincioșii baptiști din România între anii 1907-1947.

Introducere

James Henry Rushbrooke (1870-1947), lider baptist englez, a fost cel de-al șaselea președinte al Alianței Mondiale Baptiste, aflându-se la conducerea acestei instituții între anii 1939-1947.

Suportul său s-a îndreptat către baptiștii de pe continentul american, Asia, Africa, Europa și implicit a celor din România pe parcursul primei părți a secolului XX. De aceea, ca și creștini baptiști, dar și ca români, este important să cunoaștem și să apreciem munca asiduă a acestui om al lui Dumnezeu.

Este cunoscut faptul că baptiști din România au beneficiat de prezența lui James Henry Rushbrooke care a fost capabil să înțeleagă corect problemele acestora și nu s-a lăsat intimidat de presiunea și criticile venite pe de-o parte din partea presei românești din acea vreme, iar pe de alta din partea Bisericii

Ortodoxe Române. Prin prezența sa a stârnit multe valuri și agitație pentru că era atât un intelectual de marcă, un poliglot, dar și un temerar, un om care știa să lupte pentru drepturile celor pe care îi reprezenta.

Datorită funcțiilor deținute și a cunoașterii situației politice, sociale și religioase de pe continentul european acesta s-a implicat activ în obținerea și respectarea libertății religioase pentru baptiștii din România. A venit ca reprezentat al baptiștilor din întreaga lume, aproape în fiecare an, uneori chiar și de două ori într-un an ca să stea de vorbă cu frații, să fie alături de suferințele ce le îndurau, să-i încurajeze. De asemenea, acesta a fost în audiență la Rege, prim-ministru și unii miniștrii, parlamentari, ambasadori și oameni de stat pentru a le explica că baptiștii din România sunt loiali statului și că nu vor să dezmoștenească pe nimeni, ci doar să fie credincioși lui Dumnezeu.

Despre J. H. Rushbrooke s-a scris în România, cu precădere în presa vremii, iar la moartea lui, frații au publicat în revista cultului, „Îndrumătorul Creștin Baptist”, cuvinte din cele mai mari. Dintre acestea amintim: „Am pierdut pe cel mai mare frate al nostru!”; „A căzut un cedru din Liban”; „Un mare luptător pentru libertatea religioasă”. Profesorul Ioan Bunaciu, director al Seminarului Teologic Baptist din București între anii 1970-1988, care s-a preocupat și de istoria baptiștilor din România, a evocat la rândul său figura Dr. James HenryRushbrooke evidențiind faptul că acesta a fost conducător al Alianței Baptiste Mondiale, mare diplomat „și a avut un rol important în apărarea drepturilor baptiștilor din România în perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial”.

Plecând de la aspectele menționate, prin intermediul acestei cărți publicăm pentru prima dată o lucrare în limba română despre activitatea lui James Henry Rushbrooke în sprijinul apărării libertății religioase a baptiștilor din țara noastră. Acest demers l-am considerat cu atât mai necesar, cu cât anul acesta (2017) se împlinesc 70 de ani de la moartea omului lui Dumnezeu, James Henry Rushbrooke.

Prin parcurgerea acestei lucrări veți putea aprecia dragostea, curajul, dăruirea de sine, pasiunea Dr. James Henry Rushbrooke pentru Dumnezeu, dar și pentru credincioșii baptiști din întreaga lume. Această carte este una de aducere aminte și are rolul de a face cunoscut ce a realizat J. H. Rushbrooke pentru poporul baptist din România, integrând cuvântări, intervenții și documente identificate în presa românească, străină sau în arhive.

Cartea se deschide cu o prefață semnată de domnul conferențiar universitar Daniel Mariș, rectorul Institutului Teologic Baptist din București în cadrul căreia evocă importanța libertății religioase pentru baptiști. Urmează o introducere în cadrul căreia sunt prezentate informații despre omul și liderul James Henry Rushbrooke, alături de elementele care fac din această lucrare una inedită. Se continuă apoi cu un studiu al profesorului universitar Otniel Ioan Bunaciu, fost președinte al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, secretar general și președinte al Federației Baptiste Europene. Domnia sa scrie despre Alianța Mondială Baptistă și lupta pentruobținerea libertății religioase a baptiștilor din România.

Urmează o biografie a Dr. J. H. Rushbrooke completată de un studiu privind vizitele acestuia în România și necesitatea implicării sale în asigurarea libertății religioase pentru credincioșii baptiști din țara noastră. În cadrul acestei secțiuni sunt prezentate succint informații privind situația comunității baptiste din România în prima parte a secolului XX, împreună cu motivele care au făcut necesară intervenția Dr. J. H. Rushbrooke. Se regăsesc aici date despre fiecare vizită în parte împreună cu un tabel în care sunt prezentate doar informațiile cronologice ale misiunilor sale în România pe parcursul perioadei menționate. Informațiile enunțate mai sus sunt completate de un tabel cronologic care are rolul de a-l familiariza pe cititor cu cele mai importante evenimente din viața și activitatea lui J. H. Rushbrooke și aspectele legislative care au conturat situația drepturilor și libertăților baptiștilor din România pe parcursul perioadei analizate.

Partea cea mai consistentă a lucrării este reprezentată de secțiunea Documente. În cadrul acesteia prezentăm cronologic acțiuni, luări de poziție, audiențe, legislație, dar și mesaje de încurajare adresate credincioșilor baptiști din România care treceau prin persecuții pe baza informațiilor furnizate de presa românească și străină.

Postfața acestei lucrări, scrisă de Dr. Constantin Ghioancă, se apleacă asupra discuției despre libertatea negativă vs. libertate pozitivă cu scopul de a înțelege mai bine personalitatea lui Rushbrooke, erudiția sa, formarea intelectuală și ideologică într-un climat cât se poate de fertil în ce privește discuțiile despre libertate, în general, și despre libertatea religioasă, în particular.

În finalul acestei introduceri dorim să evidențiem faptul că scopul nostru nu a fost acela de a-l lăuda pe Dr. J. H. Rushbrooke și activitatea sa, ci pe Dumnezeu care ridică oameni cu scopul de a duce la îndeplinire planul Său.

Autorii

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (6) – Papa Inocențiu al III – lea și relația biserică – stat


Relația dintre Biserică și stat a suscitat dezbateri încă de la începuturile erei creștine, referire la ceea ce este cunoscut în istorie sub numele de lupta pentru investitură.

„Cel mai puternic papă al tuturor timpurilor a fost un om destul de moral, deși foarte ambițios.

Omul acesta a fost Inocențiu al III – lea, al cărui mandat papal a început la 8 ianuarie 1198. Mulți din înalții bisericii erau corupți, dar Inocențiu (fidel numelui său) a dus o viață lipsită de scandaluri. De îndată ce a devenit papă, la vârsta de treizeci și șapte de ani, n-a avut nicio reținere să-și folosească puterea pentru a-i supune pe unii dintre domnitorii răzvrătiți ai Europei. De exemplu, Inocențiu a numit pe cineva în scaunul de arhiepiscop de Canterbury, oficiu care deținea funcția de cap al bisericii din Anglia. Dar regele Ioan al Angliei își avea propriul său candidat. Când Ioan nu s-a supus, Inocențiu l-a excomunicat și a pus Anglia sub interdicție, adică a scos practic toată țara „în afara bisericii”. Temându-se de eventualitatea unei răscoale, Ioan a cedat și l-a acceptat pe cel numit de Inocențiu.”

Acest episod prezentat în carte este semnificativ pentru a înțelege lupta pentru investitură dintre regalitate și biserică. Problema consta în faptul că papa dorea să aibă autoritate asupra conducerii politice, obiectiv pe care l-a atins pe parcursul Evului Mediu.

În cazul lui Inocențiu avem și o argumentare teoretică a puterii (supremației) papale.

„Într-una din scrierile sale, Inocențiu a afirmat că puterea papei și cea a regelui sunt ca soarele și luna, în sensul că soarele (papa) dă o lumină mai puternică, și luna (regele) reflectă doar lumina soarelui”.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 15.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (4) „banchete canibale ale sufletului”


Subiectul acestei postări, luptele de gladiatori, este unul atipic prin modul de abordare. Spun atipic deoarece astăzi noi privim luptele de gladiatori prin prisma unor condiționări culturale, fără a ne gândi la semnificația și rolul pe care acele lupte le aveau la momentul respectiv în Imperiul Roman. Pentru unii dintre noi gladiatorii erau niște eroi, oameni care luptau pentru eliberarea din robie. Vezi în acest sens filmul Gladiatorul cu Mel Gibson

Revenind la gladiatori am găsit o afirmație a aunui autor creștin conform căreia „luptele de gladiatori erau banchete canibale ale sufletului”. Deci, iată că acele lupte nu erau atât de glorioase pe cât le credeam.

Voi reveni asupra acestui subiect în următoarea postare cu citate din această carte de istorie a Bisericii.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 6.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (3)


 

Creștinii „îndrăgostiți de cealaltă lume” fac lucruri mărețe.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 6.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Viața are un singur sens (6) viața veșnică


Cu viața veșnică nu se va juca nimeni…

Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 54

Viața are un singur sesns (5) ziua de Naștere a Domnului Isus


 

Clar lucru că nu 25 [decembrie] e ziua de Naștere a Domnului […] Nu data în sine este importantă, ci esența evenimentului. Cam din anul 353 d.Hr. a început să se celebreze an de an Nașterea Sa într-un mod organizat.

Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 54

Viața are un singur sens (4) Direcția vieții


Viața are un singur sens, iar direcția justă, reală, împlinitoare este dată de către isus Hristos.

Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 53

Lecturi zilnice din istoria Bisericii (2)


„Biserica nu a fost niciodată scutită de pete (după cum putem vedea în epistolele lui Pavel din Noul Testament), dar putem învăța atât de la cei care L-au urmat cu credință pe Cristos, cât și de la cei lipsiți de credință.”

Putem considera acest citat revelator pentru misiunea istoricului, ingrată de altfel pentru că se află între oamenii și Dumnezeu. Misiunea istoricului, referire la cea a celui care se ocupă de istoria Bisericii, este aceea de a prezenta lucrurile așa cum au fost, chiar dacă uneori astfel de lucruri supără. Istoria este una cu suișuri și coborâșuri, dar acesta este farmecul ei, unul pe care îl puteți descoperi și în această carte.

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 6.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

J. Stephen Lang – Lecturi zilnice din istoria Bisericii

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii (1) Nu e ușor să fii creștin, dar merită din plin


O temă recurentă a acestei cărți este că nu e ușor să fii creștin, dar merită din plin. Istoria creștinismului cuprinde nenumărate exemple de vieți frumos trăite, de sfinți care au trecut adesea prin necazuri și încercări, dar au biruit obstacolele, pentru că s-au dedicat cu totul Celui care a biruit lumea. Unii dintre acești eroi ar fi făcut tot posibilul – și imposibilul- pentru Domnul lor. Astfel de oameni nu trebuie uitați. Astfel de oameni sunt însoțitori buni pe calea către Dumnezeu.”

J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, p. 5.

Cartea poate fi cumpărată de la Editura Casa Cărții sau din librării.

Pentru mai multe detalii vizitează site-ul https://www.ecasacartii.ro/lecturi-zilnice-din-istoria-bisericii.html

Recomandări editoriale (9) – J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința


J. Stephen Lang, Lecturi zilnice din istoria Bisericii: 365 de povestiri și rugăciuni care îți vor întări credința, traducere Alexandru Nădăban, Editura Casa Cărții, Oradea, 2013, 399 pagini.

Fiind început de an vin cu o recomandare de lectură adresată atât celor interesați de istoria Bisericii, cât și celor care nu sunt pasionați de aceasta.

Lucrarea are informații din mai multe domenii și face referire la oameni și locuri despre care poate nu știați informațiile pe care autorul acestei cărți le menționează.

Iată și prezentarea de pe site-ul Editurii Casa Cărții.

5 minute pe zi îţi sunt suficiente pentru a descoperi personaje şi evenimente fascinante din istoria Bisericii. Dacă eşti gata să le sacrifici, atunci cartea Lecturi zilnice din istoria Bisericii este o alegere foarte potrivită, deoarece îţi oferă posibilitatea să afli mai multe despre „familia ta spirituală”, despre oameni care, alături de eroii Bibliei, fac parte din preţiosul tezaur al creştinătăţii.

În cele 365 de istorisiri/instantanee vei avea ocazia să întâlneşti mari oameni ai lui Dumnezeu, precum: Billy Graham, Martin Luther, C.S. Lewis, John Wesley, Maica Tereza, Francisc de Assisi, Augustin sau Corrie ten Boom. Vei mai face cunoştinţă cu:

• sportivi creştini (Eric Liddell, campion olimpic)

• savanţi (George Washington Carve, Johannes Kepler)

• scriitori (G.K. Chesterton, John Milton, Anne Bradstreet)

• oameni de stat (William Gladstone, William Jennings Bryan)

• misionari (Gladys Aylward, William Carey, Francis Xavier)

• evanghelişti (Billy Sunday, Dwight L. Moody, „Gypsy” Smith)

• artişti (Rembrandt, Michelangelo)

• activişti sociali (William Wilberforce, Josephine Butler)

• soldaţi („Stonewall” Jackson, Oliver Cromwell)

• şi cu mulţi, mulţi alţii care au trăit de-a lungul celor două milenii de creştinism, o întreagă galerie de oameni de seamă.

Fie că eşti pasionat de istorie sau istoria ţi s-a părut mereu plictisitoare, această carte are menirea să-ţi sporească cunoştinţele despre marea ta familie spirituală şi să te înveţe câteva lecţii deosebit de preţioase despre viaţă şi credinţă.

E vorba despre o istorie vie!

Viața are un singur sens (3) Cine oare să-l scape din lanțurile morții pe omul tuturor timpurilor?


Cine oare să-l scape din lanțurile morții pe omul tuturor timpurilor, mereu în căutarea fericirii, mereu răpus, din ce în ce mai subjugat și lipsit de identitate?

Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, pp. 37-38

Viața are un singur sens (2) Ce este omul de geniu?


Obsesia geniului… Așa, deloc răzleț, gândul acesta îi apăru comisarului [Gabriel Voinescu] cu insistență. Există o obsesie a geniului? Cum să nu! Ce este omul de geniu? Cel înzestrat cu cea mai înaltă treaptă de cunoaștere spirituală, culturală, științifică, este cel caracterizat printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate pentru mulți dintre semeni.

Cătălin Dupu,Viața are un singur sens, Editura Cetate Deva, Deva, 2017, p. 23.

%d blogeri au apreciat: