Arhive categorie: Mesajul spiritual

Cu inima unii spre altii…

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

De curand, atentia mi-a fost captata, in mod special, de versetul 6 din Maleahi, capitolul 4: „El va intoarce inima parintilor spre copii si inima copiilor spre parintii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, sa lovesc tara cu blestem.”
         In primul rand, as remarca ideea ca versetul citat mai sus este, intr-un fel, relevant pentru fiecare din noi, stiind ca nu exista nici macar o singura persoana  pe intregul pamant care sa nu se identifice cel putin cu una din ipostaze: fie cea parinte, fie cea de copil. Deci, cand citim versetul din Maleahi, parca ne inunda o  mireasma cosmica, universala si aflam ca indiferent de diferentele dintre noi, ne tragem din acelasi butuc ancestral, fiind intesati in complexitatea relatiei parinte-copil.
       Pe langa multele ingrediente care asezoneaza relatia de tip parinte-copil (precum iubirea, increderea, respectul etc.),mai exista o trasatura unica, si anume, succesiunea generationala; o generatie vine dupa o alta generatie, asa cum valul cheama alt val, asigurandu-se in acest mod voiosia tarmului ce se scalda in „jocul: oceanului.
      Desi pot fi avansate multe interpretari, mi-ar placea sa retin aceasta nuanta macro-umana a versetului din ultima carte a Vechiului Testament, si cred ca trebuie sa ne intoarcem de la noi insine spre ceilalti participanti la umanitate, indiferent de nationalitate, statut social, convingeri politice, ori mai stiu eu ce alte criterii… Sa ne intoarcem inima si de la o generatie spre alta, stiind ca doar asa vom avea parte de binecuvantare peste tara. Cand inimile sunt intoarse spre noi insine, in izolare si egoism, binevenim blestemul, dar cand Domnul ne redirectioneaza pozitia inimii spre El si spre semeni, putem spera la un viitor mai bun.
      Inima ta, ce pozitie are?
________
Pastor, COSTEL GHIOANCA 
Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)
http://www.emanueldej.ro
Publicat în: Mesajul spiritual | Etichetat:

Valoarea predicării Evangheliei

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

„ Apoi (Isus) le-a zis : „ Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi  Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.”

Marcu 16:15-16

Evanghelia, vestea bună adusă de însuşi Domnul Isus  Fiul lui Dumnezeu în lumea noastră (Marcu 1:15), trebuie acum propovăduită (predicată) de către toţi acei ce au crezut deja în Ea şi în El. Aceasta presupune acceptarea faptului că fără Hristos eşti pierdut în păcatele tale şi aceasta pentru veci de veci (Efeseni 2:1-5), că prin pocăinţă şi credinţă în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, poţi primi iertare şi înfierea în marea familie a lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13), şi că odată mântuit eşti dator să păstrezi această mântuire ducând-o „ cu frică şi cutremur până la capăt” (Filipeni 2:12), adică până la moarte ca apoi să poţi căpăta cununa vieţii (Apocalipsa 2:10) şi să fii apoi pentru veci de veci împreună cu Mântuitorul tău personal, Isus Hristos, Domnul. (Apocalipsa 21:3-4; 22:3-5)

1.      Predicarea Evangheliei este o poruncă dată de Domnul Isus Hristos urmaşilor Săi.

Fiecare credincios este chemat să predice Evanghelie. Fie prin cuvânt, fie prin faptă, fie prin exemplul personal de trăire printre semeni, toţi avem aceeaşi poruncă primită din partea Domnului Isus. „Duceţi-vă… şi propovăduiţi Evanghelia…” Dacă te consideri un urmaş al Domnului Isus, întreabă-te şi răspunde-ţi sincer, tu împlineşti această poruncă ?

2.      Predicarea Evangheliei trebuie auzită de către toţi oamenii.

Domnul Isus a spus : „ propovăduiţi Evanghelia la orice făptură…” Toţi oamenii trebuie să audă vestea bună a salvării de la moarte veşnică. Dumnezeu iubeşte în egală măsură pe toţi oamenii de pe pământ. Numai atunci când această Evanghelie a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea… atunci va veni sfârşitul. (Matei 24:14) Ştiu toţi cei din jurul tău că eşti pocăit ?

3.      Predicarea Evangheliei ajută pe oameni să decidă fiecare în dreptul lui.

Mântuitorul ne-a spus clar că vor fi oameni care vor crede şi vor fi oameni care nu vor crede Evanghelia. Aceasta oferă libertate de conştiinţă şi de alegere fiecărui om. Dumnezeu nu va putea fi acuzat de nimeni în ziua judecăţii. Jertfa supremă adusă de Domnul Isus pe Golgota a fost şi este încă valabilă pentru oricine care crede. Dar cine nu va crede va fi osândit din vina lui personală. Nu toţi oamenii se vor pocăi. Aceasta nu din vina lui Dumnezeu care ar fi predestinat pe unii pentru rai şi pe alţii pentru iad, ci din vina oamenilor care au respins în mod voit şi conştient dragostea lui Dumnezeu.

4.      Predicarea Evangheliei este un har care va avea sfârşit.

De aceea să predicăm Evanghelia cât mai este timp, să ascultăm Evanghelia cât mai este har, să credem Evanghelia cât uşa  Împărăţiei mai este încă deschisă şi să trecem de partea lui Dumnezeu care încă ne cheamă la El pentru că ne iubeşte. (Ioan 3:16)

pastor, Elisei Pecheanu

Publicat în: Mesajul spiritual | Etichetat:

Lăsaţi baloanele colorate pentru copii!

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

 Există în viaţă anumite imagini care pătrund până în cele mai adânci cotloane ale sufletelor noastre. Pentru mine, asemenea secvenţe sunt, adesea, decupate din peisajele parcurilor de joacă pentru copii. Se întâmplă, uneori, să mă plimb prin parc şi să văd mulţimi de baloane colorate, ţinute în mânuţe de către copii inocenţi. Ce poate fi mai încântător decât să vezi bucuria de pe chipul unei fetiţe ştirbe, cu zâmbet larg şi pistrui pe obraji, ascunsă sub noianul baloanelor cu culori de curcubeu!
Mai dăunăzi, priveam câteva secvenţe, de data asta la televizor, şi mare minune, văd mulţimea de baloane! Aşteptam cu nerăbdare să remarc zâmbetul copiilor, leac alinător pentru sufletele noastre, a celor mai mari… Dar dezastru: baloanele au fost “furate” din mânuţele copiilor şi au fost puse în mâinile unor personaje dezorientate, pictate aidoma clovnilor, cocoţate pe tocuri sclipitoare, care le propulsa la un nivel ceva mai înalt decât a majorităţii înguste şi neemancipate din societate. Desigur, v-aţi dat seama că este vorba despre parada dezmăţului şi a neruşinării. Mă tem că pe viitor, când voi vedea baloane colorate, n-am să ma ştiu despre ce e vorba, peisajul inocenţei sau promovarea degradării?
Nenorocirea este că “parado-filii” nu le fură copiilor noştri doar baloanele, le fură viitorul, valorile şi dreptul la o minte neintoxicată. Copiii Domnului nu pot rămâne  nepăsători în faţa unor astfel de atacuri. Trebuie să apărăm învăţăturile biblice şi valorile familiei! Interesant este că unele personalităţi publice şi-au luat titlul de “ambasadori ai paradelor
gay”, şi îşi fac bine meseria. Iubiţi creştini, să nu dormităm… să ne amintim că şi noi suntem ambasadori ai lui Hristos şi “ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi” să spunem semenilor noştri: “Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Cor. 5:20). În plus, le mai spunem celor doritori de parade: “Vă rugăm, lăsaţi baloanele colorate pentru copii!”

________
Pastor, COSTEL GHIOANCA 
Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)
http://www.emanueldej.ro
Publicat în: Mesajul spiritual | Etichetat:

Valoarea rugăciunii înălţate către Dumnezeu

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

 „ Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.”

Psalmul 5:3

Am putea defini rugăciunea credinciosului înălţată către Dumnezeu prin apropierea acestuia de divinitate, invocarea divinităţii, comunicarea acestuia cu divinitatea, precum şi încrederea acordată autorităţii divine asupra tuturor problemelor vieţii cotidiene. Marele apostol Pavel îi învață pe credincioşii din Biserica din Tesalonic astfel : „rugaţi-vă neîncetat” (1 Tes.5:17). Da, credinciosul adevărat nu poate trăi spiritual fără rugăciune, adică fără să comunice cu Dumnezeul lui în orice moment al zilei sau al nopţii. Accesul în prezenţa lui Dumnezeu este permis oricând celor ce-L caută din toată inima. Aş dori însă acum să medităm puţin împreună asupra a ceea ce ne spune psalmistul David în textul mai sus menţionat, şi anume rugăciunea de dimineaţă. O nouă zi înseamnă pentru noi ceva necunoscut, noi provocări, evenimente care ne pot surprinde, situaţii neaşteptate, etc. Rugăciunea de dimineaţă este cheia rezolvării cu succes a tuturor acestor situaţii prevăzute şi neprevăzute. De ce ?

1.      Rugăciunea asigură părtăşia noastră cu Dumnezeu.

El, Dumnezeu, este sus în ceruri iar noi aici jos pe pământ. Cu toate acestea, în ciuda distanţei infinite  între noi şi El, în ciuda faptului că El este sfânt şi noi păcătoşi, prin rugăciune noi ne dăm acordul apropierii reciproce. Noi îl chemăm şi El vine la noi. Ce binecuvântată zi este aceea petrecută în prezenţa lui Dumnezeu. Să ştii că ai vorbit încă dis de dimineaţă cu El şi o poţi face în orice moment al zilei, iar El te aude, te ascultă, şi îţi vorbeşte. Cea mai binecuvântată companie este compania lui Dumnezeu. Despre Enoh citim că „umbla cu Dumnezeu” (Geneza 5:24). Aceasta i-a asigurat o părtăşie specială cu Dumnezeu şi i-a garantat răpirea. Tu eşti dispus în fiecare dimineaţă să ai părtăşie cu Dumnezeu asigurată pe tot parcursul zilei ? Roagă-te !

2.      Rugăciunea asigură biruinţa, după voia Domnului, asupra tuturor greutăţilor zilei.

Domnul Isus i-a învăţat pe ucenici următorul lucru : „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.” (Matei 7:7,8)  Nu există zi de la Dumnezeu în care să nu avem nevoie să cerem ceva, să căutăm ceva sau să batem la vre-o uşă necunoscută. De aceea rugăciunea de dimineaţă făcută cu credinţă ne va asigura prezenţă mâinii binecuvântate a lui Dumnezeu care poate da, poate descoperi şi poate deschide. Vrei şi tu să experimenteze aceste binecuvântări ? Roagă-te !

3.      Rugăciunea asigură pacea sufletului.

David ne învaţă să fim gata să aşteptăm imediat după ce ne-am rugat Domnului cu credinţă. „  Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.” Ştii cui te-ai rugat, unui Dumnezeu atotputernic, Tatălui tău ceresc.  Crezi în dragostea Celui în faţa căruia te-ai rugat. Isus, Mântuitorul te iubeşte. Duhul Sfânt locuieşte în tine. Acum e normal să aştepţi în tăcere, în pace sfântă şi cu răbdare răspunsul la rugăciune. De aceea, roagă-te şi aşteaptă !

Pastor, Elisei Pecheanu

Publicat în: Mesajul spiritual | Etichetat:

Un sfat bun

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Dacă înțelepciunea ar lua cuvântul în vremurile tulburi pe care le trăim, ar zice cu siguranță: „Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele!Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace” (Proverbele 3:1,2). Ce mare binecuvântare să poți primi sfaturi bune, înțelepte!  Dar unde poți găsi un sfat bun?
Nu aș vrea ca în cele ce urmează să o iau pe o traiectorie instituțională, făcând referiri la „sfătuitorii” profesioniști și la consilieri calificați (deși, în principiu, nu am nimic împotriva lor), dimpotrivă, aș apela la micro-consilierea familială. În alte cuvinte, membrii unei familii, dincolo de terțe persoane, ar trebui să fie în stare să se sfătuiască bine unii pe alții, să își protejeze căminul lor și să acționeze cu înțelepciune în toate deciziile importante ale vieții.
În 1 Samuel 25 există o soție care reușește să-și salveze întreaga familie și averea ei, datorită unui sfat bun pe care i-l dă, de această dată, nu soțului ei pe nume Nabal (nebun) ci lui David. Pe scurt, cel de pe urmă prestează, împreună cu oamenii săi, servicii de pază și protecție pentru turmele lui Nabal, iar când își cere drepturile este tratat cu asprime și dispreț. Drept urmare, David este hotărât să ucidă toată casa lui Nabal, acțiune oprită în ultimul moment de mijlocirea și sfătuirea plină de înțelepciune a Abigail, soția „nebunului rău-platnic”.
Întâmplarea ar fi trecută ușor cu vederea dacă sfaturile date de Abigail lui David nu ascund în spatele lor câteva repere de mare preț, utile și pentru noi atunci când dorim să dăm sfaturi bune celor dragi nouă ori celor din afara familiei noastre:
1.      Repararea greșelilor făcute (1 Sam. 25:18) – Abigail îi face un dar lui David și oamenilor săi spre a repara „opera” soțului ei… Sfaturile bune sunt însoțite întotdeauna de atitudini și acțiuni de îndreptare a unor posibile greșeli făcute.
2.      Solicitarea iertării (1 Sam 25:28) – în lumea noastră în care se recomandă atât de mult ideea durității și a răzbunării, exemplele biblice de sfaturi bune sunt asociate cu iertarea. Conform spiritului Scripturii, să recomanzi cuiva să-și ceară iertare nu este niciodată un sfat rău.
3.       Cunoașterea planurilor lui Dumnezeu (1 Sam 25:30) – Abigail știa că Dumnezeu îl va înălța pe David și îl va pune într-o poziție de mare demnitate. Astfel, ea îl îndeamnă pe David să nu facă acțiuni pripite pe care le va regreta mai târziu. Mă gândesc la faptul că și în familiile noastre ar exista mai multe sfaturi bune dacă am cunoaște, atât cât se poate, planurile lui Dumnezeu. Aici, recomandăm Scriptura!
4.      Încrederea în dreptatea lui Dumnezeu  (1 Sam 25:31) – chiar dacă David avea motive să-și facă singur dreptate, Abigail îi amintește că până la urmă, Judecător este Dumnezeu.  El va face dreptate aleșilor săi la timpul și în modul hotărât de El.
        Cred că cele de mai sus pot constitui câteva semințe valoroase din care vor rodi sfaturi bune atunci când avem nevoie de ele: când omul este însoțit de o atitudine de pocăință și îndreptare a greșelilor, când în  baza Scripturii avem o cunoaște cât mai bună a planurilor lui Dumnezeu și când încrederea noastră va fi tot mai mare în dreptatea lui Dumnezeu și capacitatea sa de a coordona viețile noastre, sfaturile ocazionale pe care le vom oferi altora vor avea cu siguranță scilipri de înțelpciune sfântă.
________
Pastor, COSTEL GHIOANCA 
Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)
http://www.emanueldej.ro
Publicat în: Mesajul spiritual | Etichetat:

Valoarea inestimabilă a cântării de laudă adusă Domnului

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

„Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu arfa”. Şi pe când cânta cântăreţul din arfă, mâna Domnului a fost peste Elisei.

Şi a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul:…”

2 Împăraţi 3:15

Dragi cititori,

Mesajul conţinut în acest editorial doresc să fie o reală încurajare pentru toţi mântuiţii Domnului,care ştiu să cânte, care chiar cântă şi care ar trebui să cânte din toată inima Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Cel ce este viu în vecii vecilor.

Proorocul Elisei a fost chemat de către cei trei împăraţi: Ioram, Iosafat şi împăratul Edomului, să fie întrebat despre războiul ce-l vor purta împotriva împăratului Moabului. Lăsând la o parte dispreţul pe care-l afişează proorocul Elisei faţă de Ioram, dispreţ pe care-l manifesta de fapt Domnul faţă de acest împărat apostat, remarcăm faptul că Elisei proorocul este gata să primească mesajul din partea Domnului, dar nu oricum. Nu în strigătele de război, nu în zăngănitul armelor, nu în teama şi frica inspirată de duşmanul declarat, ci… în liniştea adusă de o cântare. „Să vină întâi cântăreţul cu arfa ! Aduceţi-l !” a zis proorocul Elisei. „Şi pe când cânta cântăreţul din arfă, mâna Domnului a fost peste Elisei. Şi a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul:…”

Fie în vreme de „pace”, fie în vreme de „război”, în orice vreme, noi avem nevoie toţi de mâna Domnului care să vină peste noi cum a venit peste proorocul Elisei. Din această relatare istorică constatăm că mâna Domnului este gata să vină în ajutor oricui, oricând, dar nu oricum ! De data aceasta, în sunetul cântării cu arfa. Cântarea de laudă adusă Domnului ne ajută să simţim atingerea binecuvântată a mâinii Domnului.

Un amănunt demn de remarcat în relatarea istorică este faptul că, aflându-se că proorocul Elisei era prezent în marea oştire a împăraţilor poporului lui Dumnezeu, nu este chemat la ordine în faţa lor, a împăraţilor, ci ei, împăraţii, „s-au pogorât la el.”(v.12) În timpul cântării de laudă, ca să poţi fi înălţat în prezenţa Domnului, mai întâi trebuie să te cobori de pe toate înălţimile umane pe care de prea multe ori ne cocoţăm singuri. Cântarea te înalţă dacă mai întâi te-ai coborât, te-ai smerit în tine însuţi. Trebuie să recunoaştem că suntem în faţa Domnului şi că avem nevoie de El.

Este nevoie apoi de linişte, linişte totală. Orice zgomot produs pe câmpul de bătălie trebuie să înceteze. Să se audă numai cântarea. Aceasta are un mesaj şi o melodie. Elemente esenţiale, vitale existenţei şi rezistenţei noastre spirituale în confruntările spirituale. Mare atenţie deci la ce cuvinte rostim atunci când cântăm şi chiar la melodia cântării. Aceasta ne va sensibiliza sufletul şi mintea noastră. Să nu cântăm de dragul cântării ci de dragul Domnului, şi nu ca să umplem timpul cu o cântare ci să folosim înţelept timpul.

Numai după ce cântăreţul a început cântarea de laudă adusă Domnului, numai atunci proorocul Elisei a putut spune : ,, Aşa vorbeşte Domnul …”  Iată ce importantă este cântarea de laudă în pregătirea noastră pentru a putea auzi glasul Domnului. Dragi cântăreţi, dragi fraţi şi surori, să fim deci cu luare aminte la valoarea inestimabilă a cântării de laudă adusă Domnului.

Pastor, Elisei Pecheanu

Publicat în: Mesajul spiritual | Etichetat:

Martori ai învierii Domnului Isus Hristos

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Faptele apostolilor 4:33 „ Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.”

M

-am întrebat uneori de ce Domnul Isus nu S-a arătat personal întregii lumi de atunci, în puterea învierii Sale din morţi, şi S-a arătat numai celor ce-L urmaseră până atunci prin credinţă. Dacă după înălţarea Sa la ceruri, misiunea celor ce crezuseră în El era să-I fie martori până la marginile pământului, atunci n-ar fi fost mai bine să se fi arătat El direct tuturor neamurilor de pe pământ ? Nu era mai productivă o astfel de abordare a problemei mântuirii tuturor neamurilor ? Nu ar fi fost mai uşor să cucereşti pământul întreg dovedindu-le tuturor că ai înviat din morţi şi că eşti viu în veci de veci ? Poate era şi pentru noi „mai uşor”, să nu tot spui altora şi să fii necrezut, batjocorit… Nu, categoric nu ! Nu, pentru că aşa a hotărât Dumnezeu. Dacă era mai bine „altfel”, atunci cu siguranţă că atoateştiutorul Dumnezeu proceda „altfel”. În înţelepciunea Sa a ales să procedeze aşa cum citim în Sfânta Scriptură: Fiul a venit pe pământ întrupat de la Duhul Sfânt prin fecioara Maria, a murit pe crucea de pe Golgota în locul nostru, a fost îngropat şi a treia zi a înviat din morţi, S-a înălţat la dreapta Tatălui şi va reveni în curând pe planeta noastră în mod vizibil să-Şi ridice Biserica Sa şi să judece vii şi morţii. De atunci, din ziua înălţării Sale la ceruri, apoi după coborârea Duhului Sfânt, şi până la sfârşitul tuturor lucrurilor El a ales să se folosească de oameni, da, de oameni mântuiţi şi umpluţi de prezenţa şi puterea Duhului Său Cel Sfânt. Astfel de martori vrea Domnul Isus Hristos să aibă pe pământ în toate generaţiile. Martori ai învierii Sale. Atât şi nimic mai mult, nici mai puţin. Doar martori ai Lui. Eu şi tu suntem chemaţi în generaţia noastră să-I fim martori credincioşi pe acest pământ printre semenii noştri.

1.      Aceasta este o mare cinste pentru noi.

Dumnezeu, Marele Stăpân, Tatăl nostru, vrea să-I fim colaboratori în lucrarea de mântuire a celorlalţi păcătoşi din generaţia noastră. El a ales „să nu poată fără noi”. Ne vrea cu gelozie să purtăm alături de El „jugul” mărturiei. Nu ne lasă singuri niciodată. Aşa ne-a promis şi aşa împlineşte. Este cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor. Apostolii au considerat la justa valoare cinstea acordată de către Domnul lor. S-au achitat onorabil în faţa Celui Atotputernic. Unii chiar cu preţul vieţii lor au plătit mărturia depusă. Slavă Domnului !

2.      Aceasta implică o mare responsabilitate din partea noastră.

Datoria noastră este de a dovedi că suntem martori ai învierii Domnului Isus din morţi. Dar cum poţi declara că eşti martor al acestui eveniment care a avut loc cu două mii de ani în urmă ? Foarte simplu şi foarte clar. Dacă eşti născut din nou prin Duhul Sfânt, dacă ai iertarea de păcate acordată prin jertfa Domnului Isus în urma pocăinţei şi a credinţei personale, dacă viaţa ta dovedeşte aceasta prin vorbire şi purtare, dacă Isus Hristos este Domnul vieţii tale, atunci poţi fi sigur că eşti un martor veritabil al Lui. Altfel, nu. Să ne cercetăm personal !

3.      Aceasta determină o mare binecuvântare.

Un mare har era peste toţi. Harul era de la Dumnezeu. Harul se cobora în urma mărturiei apostolilor. Harul cuprindea întreaga adunare a credincioşilor. Harul exprima prezenţa divină şi acordul divin asupra vieţii comunităţii credincioşilor. Păcatul lui Anania şi Safira a fost o încercare a Satanei de a opri harul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu rămâne în controlul tuturor lucrurilor. El ia atitudine şi un şi mai mare har se coboară peste martorii Lui. Fie şi peste noi toţi astăzi harul Domnului nostru Isus Hristos ! Amin.

Pastor, Elisei Pecheanu

Publicat în: Biblie, Mesajul spiritual | Etichetat:

Virtutea răbdării

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Sub imperiul viciilor care terorizează lumea noastră, copiii lui Dumnezeu au nobila și dificila slujbă de a contrabalansa grotescul degradării prin virtuți sfinte. Una din ele, la care ne vom opri astăzi, este răbdarea.
          Nu că „răbdarea” nu ar fi fost o problemă a umanității în întreaga sa existență de după Cădere, dar societatea în care trăim accelerează ritmul vieții cu o forță amețitoare și nu de puține ori, cu efecte dezastruoase pentru cei care au avut curajul să se urce înmontagne russe-ul pragmatismului, al gratificării imediate, al ispitiorului Carpe diem, quam minimum credula postero (Bucură-te de ziua de azi și încrede-te prea puțin în cea de mâine; Horațiu, „Ode”, I. 2, 8).
          Marea problemă cu lipsa răbdării constă în „nebunia deciziilor” care se iau. Testul se face foarte ușor… nu este nevoie decât de o simplă aminitre a ultimului moment în care am luat o decizie „la repezeală”. Aproape unanim, cei care iau „decizii nebune” se trezesc reflectând în stil filosofico-contemplativ: „…de-aș putea să dau timpul înapoi!…”
          Un exemplu îl putem găsi la Saul, primul împărat al lui Israel și primul ratat în ceea ce privea statutul și responsabilitățile regești. Când răbdarea „i-a fost pusă la încercare”, intrând în „criză de timp” Saul a adus el jertfa pe care trebuia să o aducă profetul Samuel, fapt care a dus la o evaluare directă și înfiorătoare: „…ai lucrat ca un nebun și n-ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul…” (1 Sam. 13:13).
          Cum ne putem feri de astfel de situații, dezvoltând în schimb, virtutea răbdării? Fără a intra în detalii, aș menționa că dincolo de anumite trăsături temperamentale (care îi fac pe anumiți oameni să pară mai calmi, mai răbdători), adevărata virtute a răbdării este o roadă a Duhului Sfânt (Gal. 5:22,23), o lucrare a Sa. Și oamenii „calmi din fire” își pierd răbdarea în situații de criză. Numai cei plini de roada Duhului pot face față cu brio la momentele grele. De fapt, lipsa răbdării derivă din centrarea pe sine: noi trebuie să rezolvăm problemele rapid, să fim împliniți, se ne satisfacem plăcerile, să ne atingem scopurile, să câștigăm disputele etc. Cel care are răbdare se încrede mai mult în Domnul decât în sine însuși. Știe că Dumnezeu este suveran și va lucra, iar ce se cere de la noi este credincioșie și ascultare. Ei bine, tocmai această răbdare ca „încredere în Dumnezeu” este roada Duhului Sfânt.
________
Pastor, COSTEL GHIOANCA 
Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)
http://www.emanueldej.ro
Publicat în: Mesajul spiritual | Etichetat:

Înălţarea la cer a Domnului Isus Hristos

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

 “Domnul a zis Domnului meu : “Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale.”

Psalmul 110:1

1.      A fost profeţită în Sfintele Scripturi

Cu aproape o mie de ani înainte de a se împlini, înălţarea Domnului Isus la ceruri a fost anunţată prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care l-a inspirat pe psalmistul David să scrie în acest psalm adevărul cu privire la ceea ce se va întâmpla la împlinirea vremii. Domnul Isus Hristos a venit în lumea noastră, Şi-a împlinit misiunea de „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29), apoi S-a întors acasă în veşnicie să fie împreună cu Tatăl Său şi a trimis la noi pe Duhul Său Cel Sfânt. Toate aceste lucrări se regăsesc în profeţiile Bibliei, care este şi rămâne Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. De aceea trebuie să citim Scripturile, să iubim Cuvântul lui Dumnezeu, să credem ceea ce au spus proorocii îndemnaţi de Duhul Sfânt, şi să aşteptăm cu răbdare împlinirea în totalitate a ceea ce Scripturile au prevestit. Tu citeşti Biblia ?

2.      S-a împlinit întocmai cum, şi când Tatăl din ceruri a hotărât aceasta

David zice : „ Domnul a zis Domnului meu…” Pentru psalmistul David, Isus Hristos era Domn al său, deşi mai trebuia să treacă o mie de ani până când Domnul Isus Hristos trebuia să se întrupeze şi să fie cunoscut şi recunoscut ca Domn al celor credincioşi. Nu-L văzuse în trup, dar prin Duhul Sfânt înţelege şi crede că Isus Hristos este Domnul. Au trecut de la înălţarea Domnului aproape două mii de ani. Noi facem parte din generaţiile fericite de Domnul Isus care i-a spus lui Toma : „Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” (Ioan 20:29) Pentru Domnul Isus misiunea de răscumpărare a celor păcătoşi s-a împlinit după „ceasul” lui Dumnezeu (Ioan 2:4; 17:1/b). Credem din toată inima că şi momentul înălţării la cer a Domnului Isus s-a împlinit tot la porunca Tatălui, chiar atunci când „ Domnul a zis Domnului meu…”. Tu crezi în împlinirea cu exactitate a Sfintelor Scripturi ? (Matei 5:18)

3.      A însemnat întoarcerea la Tatăl a Fiului „ ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” (Filipeni 2:8/b)

Tatăl a zis Fiului : „ Şezi la dreapta Mea…”. Aceasta înseamnă : odihnă, slavă, recunoştinţă, glorie, autoritate, … toate pentru Fiul ascultător de Tatăl. Tot astfel se va întâmpla cu toţi acei ce-L vor primi pe Domnul Isus în inimile lor prin credinţă, ca Domn şi Mântuitor personal, în momentul luării în slavă a Bisericii răscumpărate. (Ioan 1:12, 13; Matei 25:34) Tu aştepţi cu răbdare răsplătirile Domnului ?

4.      A declanşat marea lucrare de supunere a tuturor vrăjmaşilor Domnului

…” până voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.” Aceasta se realizează acum prin propovăduirea Evangheliei până la marginile pământului ( Matei 24:14). Toţi păcătoşii sunt chemaţi la supunere prin pocăinţă şi credinţă personală în Domnul Isus Hristos (Matei 11:28). Cine nu se va supune astfel, de bună voie, va fi supus în mod obligatoriu, dar va suporta consecinţele veşnice ale nesupunerii sale. (Matei 25:41; Filipeni 2:10) Tu eşti supus prin credinţă Domnului Isus ? El, Domnul, S-a înălţat prin puterea Tatălui la ceruri. Este acum în slava Sa veşnică, la dreapta Tatălui. Va reveni însă în curând să-Şi ia la El Mireasa Sa, adică Biserica Sa. Ai mare grijă ca la revenirea Sa, să nu fii găsit ca vrăjmaş al Domnului, ci să fii găsit ca un supus prin credinţă şi pocăinţă personală, Domnului. Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu pe toţi.

Pastor, Elisei Pecheanu

Publicat în: Mesajul spiritual | Etichetat:

Nunta eternității

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Printre evenimentele care stârnesc curiozitate în trecerea noastră grăbită prin această lume, se numără și nunta. Oamenii sunt interesații de detalii (dacă se poate, cât mai multe), de culise, de picanterii, răsturnări de situație etc. Tocmai din acest motiv, când titlurile ziarelor sau afișajele de pe ecranele TV vorbesc despre „Nunta anului” sau, și mai și, „Nunta secolului”, cititorii (privitorii) sunt vrăjiți cât a-i clipi… Eu îmi propun să-i bat pe stimații mei concurenți jurnaliști și să vorbesc despre „Nunta eternității”. Textul biblic la care voi apela este Apocalipsa 19:6-10.
1. Nunta eternității este împărătească (19:6): „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, a început să împărățească.” Specificul nunții din eternitate este că ea are loc între Biserică (mireasa) și Hristos (Mirele, Împăratul). Este o nuntă în care Hristos își exercită domnia. Tot astfel și familiile noastre (cu nunțile lor cu tot) ar trebui să fie caracterizate de stăpânirea Împăratului.
2. Nunta eternității impune pregătire (19:7-8): „…a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit…” În mod cert la nunta eternității pot participa doar cei pregătiți. În Efeseni 5:26,27 se spune că Hristos își pregătește mireasa și totuși chiar și ea, ca soție, are partea sa de pregătire. Tot așa, Mirele veghează asupra familiilor noastre fără ca aceasta să însemne o lipsă de responsabilitate din partea membrilor ei.
3. Nunta eternității aduce adevărata fericire (19:9): „…Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului…” Când va sosi marea nuntă nu va mai fi loc pentru „lacrimi și suspine”. Acolo, la nunta eternă, va fi adevărata fericire căutată de oameni cu atât de multă ardoare. Necazurile și frământările din sânul unei familii pot fi depășite cu bine numai în perspectiva nunții cu Mirele Hristos.
4. Nunta eternității impune slujire (19:10): „… eu sunt slujitor împreună cu tine și cu frații tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” La nunta eternă nu este loc pentru alt devotament și altă slujire decât cele față de Domnul Isus Hristos. El este Dumnezeu vrednic de închinare. Așadar, dincolo de orice vise ale familiilor noastre este important să nu uităm că soț, soție și copii, suntem în slujba Domnului.
În încheiere aș semnala că spre deosebire de alte nunți la care suntem spectatori (și la care poate, ne uităm cu jind), nunta eternității este una la care poți participa și tu – poate fi chiar nunta ta. Trebuie doar să fii parte din „mireasa” Domnului Isus. Când Hristos ne este Domn și Salvator avem programată o nuntă eternă!

________
Pastor, COSTEL GHIOANCA
Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)
http://www.emanueldej.ro

Publicat în: Mesajul spiritual | Etichetat: