În general, cei mai multi oameni tânjesc dupa putere… Pare sa fie ceva in ei ce vibreaza atunci cand au loc diverse manifestări ale puterii. Mai ales cand este vorba despre conceptul de putere nelimitata, muritorii de rand vegheaza continuu ca poate-poate vor surprinde o fărâma de demonstratie a omnipotentei divine. Nu de putine ori ti se da sa auzi în multe medii creștine, printre suspine si oftaturi prelungi, expresii de genul: „as vrea sa vad puterea lui Dumnezeu si astăzi  asa cum o intalnim in Scripturi.” Si normal, ca intotdeauna cand se speculeaza cele mai arzatoare dorinte umane, intra în scena si pleiada de sarlatani flamanzi dupa o bucata de paine castigata „cinstit” prin furnizarea de manifestari ale puterilor divine. Multi oameni sinceri refuza sa creadă ca Dumnezeu s-a schimbat si, indiferent de ce as spune eu in acest articol sau alții in alta parte, ei una vor: sa vada puterea lui Dumnezeu si acum asa cum era odinioara. Le-as spune tuturor ca au dreptate, ca Dumnezeu este același „ieri, azi si in veci” (Evrei 13:5). Si ca da, Mantuitorul Isi arata aceeasi panorama a puterilor Sale ca întotdeauna. Numai ca nu pe circuitul furnizorilor de ocazie. In fiecare secunda a zilei, Mântuitorul Isi arata puterea cu aceeasi intensitate, ramane doar ca noi s-o remarcam.

Apostolul Pavel ne spune sa-L propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru iudei este o pricina de poticnire si pentru neamuri o nebunie, dar pentru cei chemati este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu. (1Cor. 1:23-24) Prin urmare, cand intrebam obositi, unde este puterea lui Dumnezeu, raspunsul va fi: in Hristos cel rastignit! Fiecare clipa in care rastignirea lui Hristos este valabila consituie o clipa in care puterea lui Dumnezeu este vizibila. Puterea divina nu trebuie cautata in tunete si fulgere, ci in Hristos cel rastignit. Cata vreme sacrificiul Sau este valabil, puterea lui Dumnezeu ramane in picioare. Si cum jertfa Domnului Isus este valida o data pentru totdeauna (Evrei 10:10), inseamna ca fiecare moment din existenta celui credincios este incarcat cu puterea lui Dumnezeu.
In concluzie, draga cititorule, indiferent de situatiile prin care treci, pastreaza-ti credinta, stiind ca in jertfa Mantuitorului, Dumnezeu iti arata la fiecare pas imensitatea puterii Sale.

Pastor Dr. COSTEL GHIOANCA 
Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)
http://www.emanueldej.ro

Am să încep prin a face o referire la lumea virtuală, acea lume în care te poţi ascunde în spatele unui ecran, unde trăieşti on-line si poti face tot ce doresti fără să te cunoască nimeni. Sigur că asemenea trăsături ale lumii virtuale o fac să fie extrem de periculoasă şi cu multe provocări pentru generaţia tânără. Am observat însă un aspect pozitiv, care m-a făcut să mă gândesc la valorile ascunse.

      Există tineri şi nu numai, deosebit de timizi în lumea reală dar foarte activi la tastatură. În lumea reală nu au curaj să se exprime… este prea rea, judecă prea mult şi de cele mai multe ori pune mai mare pret pe ambalaj decat pe continut. Si uite aşa, trec zile şi ani şi pierdem idei valoroase, oameni valorosi si talentati, multe resurse cu potential. De ce? Pentru că societatea este prea grăbită  să-i observe şi prea orbită de cei a căror `ambalaj` străluceşte mai tare.

     Dumnezeu este altfel, se uită la valorile ascunse, la inimă. Probabil vă amintiţi de David, un tinerel simplu şi neînsemnat. El nu atrăgea privirile aşa de tare precum reuşeau să o facă fraţii lui. Şi totuşi, Domnul pe el l-a ales să fie izbăvitorul lui Israel. E simplu: „Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat (se referea la fratele lui David). Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” Doar aşa pot fi găsite valorile ascunse.

     Exemplul cel mai clar îl vedem la însuşi Mântuitorul. Aşa dispreţuit şi părăsit cum era, nebăgat în seamă atunci şi acum de către cei mai mulţi oameni, era Dumnezeu pe pământ, Salvaotrul nostru. El este Calea spre cer şi de dragul Lui se merită să renunţăm la toate gunoaiele de pe acest pământ.

    Apoi, să nu uităm să privim un pic mai profund în jurul nostru. S-ar putea să fie oameni simpli, care tac, nebăgaţi în seama. Sunt mulţi a căror loialitate şi dedicare faţă de Domnul Isus sunt de-a dreptul remarcabile. Nu cred au neovie de lumea virtuală pentru a-şi deschide inima şi  a-şi arăta valoarea lor. Putem şi noi să fim un pic mai atenţi, să privim ceva mai profund. Cu alte cuvinte, să reuşim şi noi, precum Domnul nostru, să nu ne mai lăsăm furaţi de ce izbeşte ochiul: renume, faimă, bani, diplome etc. Copiii lui Dumnezeu, aşa cum face Tatăl lor, sunt chemaţi să înveţe să aprecieze mai mult decât orice caracterul. Dacă nu învăţăm să apreciem şi să promovăm caracterul, adevăratele valori, s-ar putea să lăsăm generaţiei următoare o moştenire apocaliptică, de oameni mânaţi de interes şi conduite animalice. Ca să nu fie aşa, să privim un pic mai bine la valorile ascunse, răsfirate adesea pe ultimele rânduri…