Arhive etichetă: Dan Barcian

Comunicatul Uniunii Baptiste și reacțiile mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (III)


Ca urmare a comunicatului Uniunii Baptiste prin care se menționează poziția publică a acestei instituții față de cazul Iosif Țon – Străjerii  , au apărut o serie de reacții în mediul on-line. Unele pro, altele contra deciziei Consiliului UBCBR.  Din câte am observat discuțiile se centrează pe cazul Iosif Țon cu atât mai mult cu cât acesta a și dat un răspuns la comunicatul Uniunii Baptiste pe care l-am publicat și eu aici.  Postul de față reprezintă partea a III a grupajului de declarații și reacții apărute în mediul on-line, în principal pe platforma wordpress, față de  Comunicatul  Consiliului Uniunii Baptiste și deciziile luate de acest for în cazul Iosif Țon&Co. În plus față de cele publicate voi prezenta și câteva opinii mai vechi depsre cazul Iosif Țon Străjerii.

 

Paul Negrut despre Iosif Ton si Strajerii, pe blogul crestinulazi.ro. Comunicat preluat de pe negrutpaul.wordpress.com

Paul Negrut si Iosif Ton

Aderarea lui Iosif Ton la miscarea religioasa Strajerii reprezinta o lepadare de invatatura si practica baptista cu privire la Persoana si lucrarea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. De fapt, Iosif Ton imbratiseaza invatatura si practicile carismatice si, prin urmare,  nu mai este un credincios baptist.Prin harul lui Dumnezeu, credinta baptista nu a inceput si nu se sfarseste cu Iosif Ton. De la inceput si pana in prezent, bisericile baptiste din Romania au fost plantate si pastorite de oameni ai lui

Dumnezeu care au primit mantuirea prin pocainta si credinta in jertfa Domnului Isus Hristos, au fost nascuti din nou, pecetluiti, umpluti si calauziti de Duhul Sfant in conformitate cu invatatura Scripturii. Credinciosii baptisti stiu in Cine cred si stiu ce cred! Ei calca pe urmele inaintasilor lor care mergand pe urmele Mantuitorului au platit cu suferinta si jertfa credinta in Domnul Isus si nu s-au lepadat de credinta lor pana la moarte.

Din pricina faptului ca respect libertatea religioasa a fiecarui om, respect si dreptul lui Iosif Ton de a-si alege religia  pe care o doreste. In acelasi spirit, insa, ii cer lui Iosif Ton sa respecte credinta si practica bisericilor baptiste din Romania. Dansul nu reprezinta bisericile baptiste din Romania sau alte organizatii baptiste internationale din care face parte Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din Romania si, prin urmare, nu are calitatea de a vorbi in numele baptistilor.

Iosif Ţon şi “Străjerii”de Dan Barcian pe radiounison.ro

Fotografie realizată de Alin Cristea

Mediul evanghelic din România este în fierbere de când Iosif Ţon, cel mai cunoscut slujitor din ultimele decade ridicat dintre credincioşii baptişti, acceptat chiar şi de celelalte culte evanghelice şi chiar apreciat şi citat, a mărturisit public că urmează să aibă în viitor o colaborare cu mişcarea “Străjerii”, o mişcare care a apărut în cadrul cultului baptist şi care s-a apropiat până la identificare cu mişcarea carismatică mondială. Evident că părerile sunt pro şi contra. Unii salută această decizie a lui Iosif Ţon şi jubilează alţii deja l-au executat considerându-l un eretic. Cred că şi unii şi alţii greşesc. A surprins rapiditatea cu care cei ce până la anunţul cu pricina îi spuneau lui Iosif Ţon “frate”, au schimbat tonul şi l-au numit eretic. Nu am de unde să ştiu, doar am un sentiment şi s-ar putea să mă înşel, dar cred că niciodată nu a fost o frăţie în adevăratul sens al cuvântului între Iosif Ţon şi cei ce l-au lepădat cu rapiditate şi cu răutate. Sigur că toate s-au făcut în numele dreptei credinţe şi cu elan patriotic dar unde este dragostea lui Isus pentru oaia cea pierdută?

 

 

La ce v-aţi aşteptat oameni buni?, de Dionis Bodiu pe blogul Frică și cutremur

Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste din România cu privire la Iosif Ţon şi Străjeri pare să fi surprins pe mulţi. Nu înţeleg de ce. La ce altceva ne-am fi putut aştepta? Să spună că aprobă gestul lui Iosif Ţon şi că, eventual, îi încurajează şi pe alţii să îl facă? Să nu îi aplice acestuia o corecţie numărul unu, mai grea decât lui Ioan Peia şi Ilie Popa, care sunt doar suspendaţi, în timp ce fostei embleme a baptismului românesc i se retrage ordinarea pentru slujire? Să se delimiteze de atitudinile excesiv beligerante ale unor apologeţi ai baptismului necarismatic? Să ceară moderaţie în combaterea “învăţăturilor nebiblice şi străine de practica şi învăţătura bisericilor baptiste”? Oare chiar s-a aşteptat cineva la altceva decât la ce se scrie în acel comunicat, adică o frazeologie  seacă, chiar stângace din punct de vedere lingvistic, şi la o punere la punct exemplară a aceluia care într-o singură scrisoare a discreditat cu o imperială siguranţă de sine o întreagă pleiadă de teologi baptişti, tineri şi vârstnici?

 

 

Uniunea Baptistă intră în acțiune față de mișcarea „străjerii”,  pe blogul Trezire spirituală

Mai jos se află comunicatul Uniunii Baptiste legat de Iosif Țon și liderii mișcării străjerilor. (…)

În calitate de credincioși suntem chemați la veghere în viața personală, în viața de familie și în viața bisericii. Având în vedere avertizarea Mântuitorului și a apostolilor asupra apariției învățăturilor false și a prorocilor mincinoși (Matei 7, Faptele Apostolilor 20, 1 Ioan 4), chemăm toți credincioșii și toți slujitorii bisericilor sa fie treji, să vestească în puterea Duhului o Evanghelie întreagă și curată.

Membrii Consiliului Uniunii se roagă ca frații mai sus menționați și cei care urmează asemenea practici și învățături să înțeleagă din prezentul comunicat că dorim ca viața bisericilor baptiste din România să fie animată de prezența Duhului Sfânt într-un spirit de unitate și mărturie a Domnului Isus Hristos așa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură.

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze bisericile baptiste cu părtășie unitate în sezonul în care îngerii au venit cu minunata cântare : “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”.

 

 

UBR-Comunicat privind Iosif Ton si “Strajerii” de Daniel Lucescu pe blogul Daniel Lucescu

Fratele Iosif Ton se declara “baptist carismatic” si se alatura la Miscarea Strajerilor. Aceasta mutare il pune clar in opozitie cu marturisirea de credinta si cu doctrina baptistilor. Mie mi se pare normal in acest context sa apara aceasta declaratie-comunicat din partea Uniunii Baptiste din Romania.

Ca răspuns la cele afirmate Daniel Lucescu, Alin Cristea a făcut următoarele precizări pe România Evanghelică

Încă nimeni nu a zis CUM asocierea lui Iosif Țon îl “pune clar în opoziție cu mărturisirea de credință și cu doctrina baptiștilor”.

În Comunicatul Uniunii Baptiste nu este menționată… Mărturisirea de credință a Cultului Baptist.

În Comunicatul Uniunii Baptiste apare o singură dată cuvîntul “doctrina” și nu se referă la Mișcarea Străjerii sau la Iosif Țon.

În schimb apare expresia “Consiliul Uniunii consideră că…” (care se aseamănă cu cunoscuta expresie folosită de Comitetele bisericilor locale: “Comitetul a hotărît că…”).

 


ELIMINAREA STRĂJERILOR, de Cristian Ionescu pe blogul Popas pentru suflet

UN COMUNICAT PREVIZIBIL

Cum era de așteptat, Conducerea Uniunii Baptiste din România, a reacționat cu fermitate:

IOSIF ȚON – retragerea ordinării

IOAN PEIA și ILIE POPA – suspendare

IOAN DEMETER – excludere

Bineînțeles, toate acestea în vederea și până la ”îndreptarea” susnumiților.

Mie nu mi se par surprinzătoare aceste decizii. Uniunea Baptistă din România are o doctrină. În fața acestei mișcări de trezire spirituală, perfectă sau nu, conducerea acestei instituții a avut de ales între a-și schimba punctele de vedere cu privire la Persoana și Lucrarea Duhului Sfânt, sau să rămână la cele pe care și le-a stabilit dintotdeauna.

Nu este prima oară când frații baptiști au fost puși într-o asemenea situație. În urmă cu aproximativ 90 de ani, primii penticostali au apărut în sânul Cultului Baptist. De atunci, mișcarea penticostală a luat amploare, câștigând adepți pe trei fronturi: noi convertiți, număr mare de copii, atașarea unui număr relevant de credincioși baptiști care au primit experiența botezului cu Duhul Sfânt și vorbirea în limbi. Acestea sunt adevăruri istorice, pe care Cultul Penticostal nu a avut niciodată intenția să le conteste. De altfel, ele au fost prezentate destul de clar, deși pe alocuri tendențios, în cărțile documentare ale istoriei baptiste din România.

 

 

Ce-au făcut prezbiterienii americani în 1970, când au fost în situaţia baptiştilor români de astăzi?, de Emanuel Conțac pe blogul Vaisamar

În anii precedenţi Biserica Prezbiteriană fusese frământată de apariţia practicilor harismatice: unii pastori implicaţi au fost scoşi din funcţie, iar laicii au ajuns să se simtă destul de izolaţi de comunităţile din care făceau parte.

Comisia de evaluare a avut în componenţă 11 membri: trei pastori, un medic, un psiholog, un capelan al Marinei, doi laici (foarte important!) şi doi cercetători biblici (unul dintre ei fiind, evident, Bruce M. Metzger). De precizat că doi dintre membrii comisiei avuseseră experienţe harismatice şi vorbiseră în limbi!

Comisia s-a întâlnit în mai multe rânduri, cerând un an de prelungire pentru a putea depune raportul final. Membrii comisiei au invitat la audieri diverse persoane din afara Bisericii Prezbiteriene, de ex. Thomas F. Zimmermann, supraveghetorul Assemblies of God, David du Plessis etc. Unii dintre cei invitaţi la discuţii au declarat ferm că vorbirea în limbi nu este prezbiteriană şi că toţi cei care vorbesc în limbi ar trebui invitaţi să părăsească biserica!

În 1970, la A 182-a Adunare Generală, comisia a depus un raport final, alcătuit din patru secţiuni: 1) O secţiune exegetică despre Duhul Sfânt şi darurile sale; 2) Consideraţii teologice; 3) Aspecte psihologice; 4) Recomandări.

STRĂJERI: QUO VADIS?, de Cristian Ionescu pe blogul Popas pentru suflet

ÎNTRE MIȘCARE ȘI INSTITUȚIE
Mi-a rămas în minte un fragment din cartea Quo Vadis. În imaginația lui Sienkiewicz, bătrânul împărat Tiberiu, prezice viitorul creștinismului printr-o analogie demnă de ”zicerile clasice”, parafrazez: ”Când creștinismul va ajunge călare pe situație, vor avea și creștinii probleme. Acum sunt uniți, devotați și credincioși pentru că sunt amenințați. Nu sunt călare pe situație. Când vor avea libertate, proprietăți, funcții, atunci vor începe luptele interne, invidia, ura și toate relele pe care acum le acuză la noi.”

Câtă dreptate avea Tiberius (sau, cum spuneam, Sienkiewicz, nu contează).

Pentru o vreme, ca mișcare, ”Străjerii” s-au bucurat de părtășie, au experimentat prezența lui Dumnezeu, au mai și trecut ”dincolo” ici și colo, dar, în mare, nu au avut probleme. Până acum, când mâna le este forțată spre o decizie radicală. Vor rămâne o mișcare sau vor deveni o instituție. Avantajele de a fi mișcare sunt că la întrunirile lor, atunci, când și unde au loc, se completează bine în slujire, fiecare are ceva de făcut, fiecare zice ce are de zis, oameni vin, se bucură și toată lumea pleacă acasă fericită. Nu tot așa este într-o instituție. Acolo trebuiesc organizate lucrurile, menajate orgoliile, ocupate funcțiile, elaborate principiile, înființate și repartizate departamentele, ce mai, ca în orice Cult respectabil

 

 

Ţon vs. Uniunea – un duel inegal, de Dionis Bodiu pe blogul Frică și cutremur
De ce este o luptă inegală? Păi haideţi să inventariem puţin situaţia.1. Numele puse la bătaie
Iosif Ţon are un nume cu o puternică rezonanţă mediatică. Fie că este văzut ca sfânt, fie ca apostat, numele lui incită, atrage, stârneşte pasiuni. (…)
Consiliul Uniunii? Am văzut pe pagina lor de internet câteva nume din componenţa acestuia. Sunt vreo douăzeci şi patru de persoane, dacă am numărat bine, dintre care nominal avem listate doar vreo şapte. Îmi închipui că cei mai mulţi sunt oameni care au făcut câte ceva pentru baptismul românesc. (…)
2. Abilitatea de a manipula prin media Şi aici Iosif Ţon dă clasă inamicilor săi. În timp ce baptiştii pur-sânge s-au spart în filmuleţe hazlii, în scrisori defăimătoare şi comunicate seci, Ţon a atacat predicând despre bunătate, după care, la decizia de “retragere a ordinării pentru slujire” – un superb model de disciplinare, aplicabil în cadrul unei gădiniţe cu program normal – ne trimite o misivă înduioşătoare, dorindu-le în funal celor din Uniune “belşugul bunătăţii lui Dumnezeu”. Cum să poţi face faţă la aşa ceva?3. Capacitatea de reacţie rapidă, coerentă şi clară
La capitolul “claritate” nici Iosif Ţon nu a excelat. Totuşi, el a dovedit mai mult dinamism, a fost mai prompt în reacţii; deşi s-au găsit destule greşeli de exprimare şi în scrisorile sale ele au contat mai puţin faţă de faptul că vreo douăzeci şi patru de capete luminate nu au fost în stare să să fie prompţi în decizii şi să emită un comunicat într-o românească impecabilă. (…)
4. Complexul Băsescu
Noi românii am mai trăit experienţa asta, când complexul “singur împotriva tuturor” ni l-a dat preşedinte pe Băsescu, anul trecut. (…)
Iosif Ţon, acest veritabil Băsescu al evanghelismului românesc, ştie să impresioneze şi chiar să inspire milă. (…)
Fraţilor, Consiliul Uniunii este în inferioritate! Are nevoie de ajutor; sunt peste două duzini de oameni acolo, dar nu ajung. Poate le oferim nişte asistenţă de specialitate. Au nevoie de un filolog, de un specialist în comunicare, de o echipă operativă mai flexibilă. (…)
Au baptiștii ierarhie?, de Alin Cristea pe  blogul România Evanghelică

Beniamin Cruceru (pe blogul lui Emanuel Adrian Sârbu): “Fie că ne place sau nu, avem o ierarhie și conducătorii baptiști au vorbit în numele tuturor baptiștilor. Consider a fi aceasta o minimă normalitate (mă refer la existența unei conduceri indiferent de felul în care o face).”

Consider neinspirată folosirea cuvîntului “ierarhie”.

Ar putea fi considerată o instigare la încălcarea Mărturisirii de credință a Cultului Creștin Baptist din România, care precizează, la secțiunea “Despre biserică”:

“Nu recunoștem grade ierarhice.”

Statutul de organizare și funcționare a Cultului Creștin Baptist din România precizează la Articolul 1 principiile după care se organizează Cultul Creștin Baptist din România:

a) Principiul autorității spirituale
b) Principiul asocierii
c) Principiul autonomiei
d) Principiul apostoliei
e) Principiul preoției universale
f) Principiul libertății religioase
g) Principiul egalității cultelor

Iosif Țon: Omul instituție, de Cristian Ionescu pe blogul Popas pentru suflet (16.dec.2010)

Iosif Țon, Foto de Alin Cristea

STRĂJERII LA RĂSCRUCE DE DRUMURI

Oricât de legat sunt prin experiența mea de viață de sistemul centralizat (cu toate că îi detest profund abuzurile) și oricât de bine am crezut că știu ce înseamnă, trebuie să recunosc ceea ce observă o lume întreagă în zilele acestea: Iosif Țon este o instituție în sine. Nu că i-am subestimat popularitatea (pentru unii notorietatea), dar l-am perceput ca fiind parte dintr-o organizație. Retragerea ordinării sale în cadrul Uniunii Baptiste, a reprezentat nici mai mult nici mai puțin decât un suspin al neputinței.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: