De la Martin Luther încoace, ”Evanghelia”, în sensul de ”vestea bună” se reduce la faptul că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele noastre și că prin credința în această jertfă căpătăm dreptul să mergem în ceruri când murim.

Uitându-ne prin acești ochelari la epistola către Romani, ”Evanghelia” este doar partea care vorbește despre scopul morții Fiului lui Dumnezeu, mai exact partea de la început, până la 5:8. Partea de la 5:9 înainte nu mai este ”Evanghelia”, ci este o învățătură pentru cei care au crezut deja în ”Evanghelie”.

Este foarte important să facem efortul să descoperim ce înțelege Pavel însuși prin cuvântul ”Evanghelie”. Vom porni la drum printr-o analiză a capitolului 15 din epistola către Corinteni, care începe așa:
”Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut. V-am învățat, înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi; și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea, S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie” (1 Corinteni 15: 1-8).

Teologii formați la școala lui Martin Luther consideră că numai discuția până la acest punct este ”Evanghelia”. Ceea ce urmează de aici încolo, despre învierea lui Isus și despre înălțarea Lui la cer, despre întronarea Lui la dreapta lui Dumnezeu și despre destinul nostru ceresc deschis nouă prin învierea și întronarea Lui în cer, nu mai constituie ”Evanghelia”, ci o învățătură pentru cei credincioși. Observați că ”Evanghelia” ar fi atunci numai ceea ce li se predică celor necredincioși, ca să vină la pocăință. De aici și idea că ”evanghelizarea” este acțiunea prin care se urmărește aducerea la pocăință a celor necredincioși.

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Să recapitulăm ce am descoperit până acum din concepția lui Pavel despre lume și viață. Din momentul  în care Domnul Isus i-a ieșit în cale pe drumul Damascului, Pavel a fost cucerit de acest Isus, Care este viu, și acum este înălțat la dreapta lui Dumnezeu. L-a recunoscut  că El este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii si conducătorul universului și al istoriei.

De acum, pentru Pavel mai există un singur scop în viață: să-L facă pe acest Isus cunoscut în toată lumea: evreilor, grecilor, romanilor și tuturor celorlalte națiuni, până la marginile pământului.

Dar Isus din Nazaret a fost răstignit de romani. Înainte de a spune orice altceva despre Isus, Pavel știa că trebuie să explice de ce a trebuit ca El să moară și să arate lucrurile realizate de El prin moarte.

Prin neascultarea lui Adam, întreaga omenire a intrat în conflict cu justiția lui Dumnezeu, s-a separat de Dumnezeu, a intrat sub stăpânirea lui Satan și, pe lângă acestea, a intrat otrava sau infecția păcatului în întreaga omenire.

Prin moartea Lui pe cruce, Isus – care era Fiul lui Dumnezeu din veșnicii – a împăcat omenirea cu Dumnezeu, satisfăcând dreptatea lui Dumnezeu și a anulat dreptul lui Satan de a mai fi stăpân peste omenire (Coloseni 2:14-15).

Dar moartea Fiului lui Dumnezeu n-a rezolvat toate problemele produse de neascultarea lui Adam și de rebeliunea față de Dumnezeu în care trăiește omenirea de atunci încoace.

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

În Romani 5:10, Pavel a scris că vom fi mântuiți prin viața lui Cristos. În capitolul 6, Pavel a scris că ne-am făcut una cu Cristos printr-o moarte asemănătoare cu a Lui ”pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui” (6:6). În continuare, Pavel scrie că, din moment ce suntem ”în Cristos” (6:11), trebuie să ne dăm mădularele lui Dumnezeu și să-L ascultăm numai pe El, în loc să mai ascultăm de păcat.

Dar Pavel nu ne spune cum ne ajută viața în Cristos să nu mai ascultăm de păcat. Sau mai exact, nu ne spune lucrul acesta în cap.6, ci ni-l spune în capitolul 8. În 7:14-25, Pavel discută pe larg problema puterii tiranice a păcatului introducând în discuție un termen nou, ”carnea” (în Cornilescu, ”firea pământească”). Iată textul cheie: ”Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în carnea mea, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac” (Rom. 7:18-19).

Și ceva mai departe:
”Fiindcă după omul din lăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primită de mintea mea și mă ține rob legii păcatului care este în mădularele mele. Oh, nenorocitul de mine, cine mă va elibera de acest trup de moarte?” (Rom. 7: 22-24).

Soluția la această problemă ne este oferită în aceste cuvinte: ”În adevăr, legea Duhului vieții în Cristos m-a eliberat de legea păcatului și a morții” (Rom. 8:2). Comentatorii sunt în general de acord că aici cuvântul ”lege” are sens figurat și că putem înlocui acest cuvânt cu ”putere”: ”Puterea Duhului vieții în Cristos m-a eliberat de puterea păcatului și a morții”.

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Epistola către Romani se împarte în patru părți cu teme foarte ușor de identificat:

1. De la 1:1 la 5:8, despre separarea omului de Dumnezeu și despre modul în care, prin moartea Lui pe cruce, Fiul lui Dumnezeu repară separarea sau ruptura și ne aduce înapoi la Dumnezeu, sau ne împacă cu Dumnezeu;

2. De la 5:12 până la 8:39, despre viața ”în Cristos” și ”în Duhul Sfânt”;

3. De la 9:1 până la 11:36 despre împietrirea în necredință a lui Israel, despre vremurile națiunilor și despre reîntoarcerea lui Israel; și

4. De la 12:1 până la 15:33 despre modul în care se trăiește după voia lui Dumnezeu din moment ce ai intrat ”în Cristos!” și ”în Duhul Sfânt”.

Totul se încheie cu un capitol de salutări.

Poate că ați observat că am scris că partea întâi se termină la 5:8 și că partea a doua începe la 5:12. Am scris așa deoarece versetele 9-11 din cap.5 aparțin și la partea întâi și la partea a doua: ele constituie trecerea de la una la cealaltă. Să ne uităm cu atenție la ele. Pavel ne spune că ceva s-a întâmplat – pentru noi – prin moartea lui Cristos și că de acum încolo ceva se va întâmpla – pentru noi – prin viața lui Cristos.  În 5:10 el formulează totul succint:

– prin moartea Lui am fost împăcați cu Dumnezeu;

– prin viața Lui vom fi mântuiți.

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Domnul Isus i-a ieșit în cale lui Saul din Tars, i-a schimbat direcția vieții și i-a fixat slujba pe care urma să o aibă: ”…el este un vas pe care l-am ales să ducă Numele Meu înaintea națiunilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel” (Faptele ap. 9:15). ”Numele Meu” poate fi înlocuit cu ”Persoana Mea”. Sarcina lui Pavel era să-L facă cunoscut pe Domnul Isus Cristos imperiului roman.

Am văzut că de la început el și-a dat seama că se va lovi de o barieră enormă: a fost faptul că Isus a fost răstignit de romani. Bariera aceasta trebuia dată la o parte, adică trebuia să înceapă prin a explica rațiunea morții Lui pe cruce, ca să-L poată apoi prezenta pe Isus Însuși.

Să vedem dacă această afirmație se justifică.

În epistola către Romani, Pavel începe prin explicarea înstrăinării omului de Dumnezeu prin neascultare și a consecințelor acestei înstrăinări, apoi explică modul în care Dumnezeu Însuși a rezolvat problema prin moartea pe cruce a Fiului Său. Toate acestea i-au luat lui Pavel de la capitolul 1 până la 5:8, unde concluzionează totul prin aceste cuvinte:
”Dar Dumnezeu Își  arată dragostea față de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi” (Romani 5:8).

Citeste mai departe…

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici

Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25

Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant

Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)

Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)

Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El

Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel

Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)

Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)

Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 34. Ioan in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 35. Iacov – primul apostol martir

Iosif Ton – 36. O vedere de ansamblu a invataturii Domnului Isus

Iosif Ton – 37. Apostolul Pavel

Iosif Ton – 38. Pavel si Cristos cel rastignit

Pavel a înțeles că a vorbi despre un Mesia răstignit era, pentru evrei, un scandal, iar pentru greci și romani era o nebunie. Sarcina lui era să-i convingă și pe unii și pe alții că actul răstignirii lui Mesia Isus era ”puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:23-24).

Iată de ce, în primele lui epistole, cea către Galateni și 1 Corinteni, precum și în epistola către Romani, Pavel începe prin a explica rostul și scopul răstignirii Fiului lui Dumnezeu. Fiindcă cea mai extinsă explicație este cea din Romani, vom începe cu aceasta, dar ne vom uita și la celelalte.

Textul cheie este cel din Romani 3:21-26. Aici, Pavel folosește câteva cuvinte cheie și când le înțelegem pe acestea, înțelegem totul. Primul cuvânt cheie este ”dreptate”. Cornilescu a ales să folosească în românește cuvântul ”neprihănire”, dar în Romani 3:21 el ne trimite la o notă de subsol și acolo ne spune că în grecește cuvântul folosit este ”dreptate.” Cuvântul acesta este folosit de Pavel în modul în care era el folosit  la o judecată în societatea evreiască. La judecată se prezentau doi împricinați și fiecare aștepta ca judecătorul să declare că el are dreptate. Dacă judecătorul îi spunea unuia dintre ei: ”Tu ai dreptate”, omul respectiv spunea că a fost declarat drept, sau că a fost îndreptățit. Dacă un judecător declara ”drept” pe cel care de fapt era ”nedrept”, acel judecător devenea prin aceasta ”nedrept.”

Cu acest fel evreiesc de a vorbi în gândul nostru, să ne uităm acum la judecata lui Dumnezeu. Legea divină a decretat că ”plata păcatului este moartea”. Dacă Dumnezeu are în fața Lui un om care a păcătuit și nu-l pedepsește cu moartea, El Își calcă propria lege și, în limbajul juridic evreiesc, devine ”nedrept.” Ori, de la Adam încoace, Dumnezeu a primit la Sine pe mulți păcătoși, pe care i-a iertat, adică i-a declarat ”drepți”. Pe ce bază? Unde mai este atunci ”dreptatea lui Dumnezeu”?

Citeste mai departe…

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici

Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25

Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant

Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)

Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)

Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El

Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel

Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)

Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)

Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 34. Ioan in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 35. Iacov – primul apostol martir

Iosif Ton – 36. O vedere de ansamblu a invataturii Domnului Isus

Iosif Ton – 37. Apostolul Pavel

De la începutul acestei serii de articole, am clădit totul pe învățătura Domnului Isus, așa cum este normal să facem. Uneori m-am referit la scrierile lui Petru și la ale lui Ioan. De foarte puține ori m-am referit la scrierile apostolului Pavel. Am făcut lucrul acesta intenționat. Am vrut să arăt mai întâi sistemul de gândire pe care îl primim din învățăturile Fiului lui Dumnezeu.

Acum, după ce am formulat acest sistem de gândire, sau această concepție despre lume și viață, este timpul să-l aducem în schemă și pe apostolul Pavel. Având permanent în focarul gândirii noastre sistemul de gândire pe care ni l-a dat Domnul Isus, vom fi uimiți să vedem cât de identică este gândirea apostolului Pavel cu gândirea Domnului Său Isus Cristos!

Voi intra direct în subiect. Domnul Isus Însuși l-a ales pe Saul din Tars ca să fie agentul Lui special către toate națiunile. Domnul Isus i-a ieșit în cale pe drumul spre Damasc și i S-a arătat în gloria Lui divină. Saul Îl credea a fi fost un fals Mesia și considera că este de datoria lui să distrugă pe toți cei ce Îl credeau a fi adevăratul Mesia. Acum, când Îl vedea în fața lui, real și îmbrăcat în glorie divină, Saul singurul lucru care îi mai rămânea de făcut era să se pună pe sine însuși la dispoziția Lui și el o face prin întrebarea: ”Doamne, ce vrei să fac?!” (Faptele ap. 9:6).

Citeste mai departe…

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici

Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25

Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant

Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)

Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)

Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El

Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel

Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)

Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)

Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 34. Ioan in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 35. Iacov – primul apostol martir

Iosif Ton – 36. O vedere de ansamblu a invataturii Domnului Isus

Să recapitulăm lecțiile principale pe care le-am învățat în școala Domnului Isus.

1. Învățătorul ni-L face cunoscut pe Dumnezeu ca fiind o Triunitate de Persoane: un Tată, un Fiu și un Duh Sfânt, care trăiesc în relații superbe de dăruire de Sine, de bunătate, de dragoste și de smerenie.

2. Învățătorul îl numește pe Satan ”stăpânitorul lumii acesteia” și îl descrie ca fiind un mincinos, un ucigaș și ca ”cel rău”.

3. Există o împărăție a celui rău și o Împărăție a lui Dumnezeu. Oamenii de pe pământ se află ori într-o împărăție ori în cealaltă.

4. O funcție principală a Fiului lui Dumnezeu și a ucenicilor Lui este să-i convingă pe oameni să treacă de sub stăpânirea lui Satan în Împărăția lui Dumnezeu.

5. Pentru ca trecerea dintr-o împărăție în cealaltă să devină posibilă, Fiul lui Dumnezeu a trebuit să moară pe cruce. Prin moartea Lui în locul oamenilor, El a anulat dreptul Diavolului de a fi stăpân și a satisfăcut justiția divină care cerea pedeapsa cu moartea pentru păcatul neascultării oamenilor de Dumnezeu. Diavolul nu ne mai poate ține în robia lui (decât dacă alegem noi să rămânem acolo), iar Dumnezeu are toată libertatea să ne primească în brațele Lui pline de bunătate și dragoste (dacă alegem să venim la El). Crucea lui Cristos este, astfel, poarta de trecere dintr-o împărăție în cealaltă.

6. A intra în Împărăția lui Dumnezeu înseamnă, cu alte cuvinte, a intra în unire și în comuniune cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt.

7. Câtă vreme a trăit sub stăpânirea lui Satan, omul a preluat trăsăturile de caracter ale lui Satan și a învățat să trăiască asemenea lui Satan: în minciună, în înșelăciune, în răutate, în pângărirea și călcarea în picioare a celorlalți.

8. Când trece de sub un stăpân sub celălalt, omul trebuie să se schimbe radical, adică să-și însușească trăsăturile de caracter și modul de relaționare și de comportament ale Persoanelor din Triunitate, așa cum le formulează Fiul în poruncile Sale.

9. Puterea omului de a se schimba nu stă în el însuși. Această putere transformatoare se găsește în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt. Când omul intră în unire reală cu aceste Persoane, din Ele curge în om viața și puterea divină, așa cum viața și puterea curge din viță într-o mlădiță. Sau, în cuvintele apostolului Petru, dumnezeiasca Lui putere ne dă tot ce ne trebuie pentru a trăi o viață de sfințenie (2 Petru 1:1-4).

10. Când cineva acceptă invitația Domnului Isus de a ieși de sub Satan și de a veni – prin crucea Domnului Isus – la unirea cu Persoanele din Sfânta Treime, se întâmplă următoarele: (a) prin Domnul Isus și prin Duhul Sfânt persoana este născută din nou, născută din Duh, născută din Dumnezeu;

(b) intră în unire cu Cristos și devine o mlădiță a Viței care este Cristos;

(c) Duhul Sfânt Își face locuință în el/ea; (d) i se schimbă orientarea generală: ceea ce a iubit până acum, de acum urăște și ceea ce a urât până acum, de acum iubește. Cu alte cuvinte, dorește să-L asculte pe Dumnezeu și să-I fie plăcut lui Dumnezeu; dorește sfințenia, desăvârșirea, asemănarea cu Cristos. Ceea ce nu se schimbă imediat sunt obiceiurile. Obiceiurile sunt lucrurile pe care le faci fără să te gândești că le faci. Ele au devenit ”o a doua natură”. De aceea este nevoie ca Învățătorul să ne spună ce lucruri trebuie să schimbăm în noi și în comportamentul nostru.

11. Am văzut din experiența ucenicilor: Petru, Ioan și Iacov, că schimbările nu se fac dintr-o dată, la începutul școlii. În cele mai multe cazuri este nevoie de ”crize”, de evenimente șocante care să determine schimbarea dorită de Învățătorul: ”cernerea” lui Petru de către Satan și șocul (criza) de sub cruce a lui Ioan.

12. Transformarea la care ne cheamă Dumnezeu este definită în trei feluri: (a) ”Voi să fiți sfinți, așa cum Eu sunt sfânt” (Levitic 11:44-45; 19:2; 1 Petru 1:15-17); (b) ”Voi să fiți desăvârșiți cum Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48)  (c) ”Să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29). Pe scurt: sfințenie, desăvârșire și asemănare cu Cristos.

citește mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici

Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25

Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant

Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)

Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)

Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El

Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel

Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)

Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)

Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 34. Ioan in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 35. Iacov – primul apostol martir

Primul creștin care a murit ca martir, adică a murit pentru credința lui creștină, a fost Ștefan. Găsim istoria martirajului  lui în Faptele ap. Cap. 6:7-15 si cap. 7.

Ștefan, unul dintre cei șapte diaconi aleși de biserică pentru a avea grijă de văduvele bisericii (Fapte 6:1-6), a fost luat de o mulțime de iudei, furioși din cauza predicii lui, a fost scos afară din oraș și a fost ucis cu pietre.

Dar Irod a făcut ceva totalmente nou: un spectacol public în care a ucis cu sabia pe unul dintre apostoli. Iată scurta lui istorie: ”Cam pe aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască; și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Când a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru” (Faptele ap. 12:1-3).

Observație important: Petru a fost închis în vederea zilei când va fi scos să fie ucis ca spectacol pentru delectarea mulțimii. Dumnezeu a trimis noaptea un înger , care l-a scos din închisoare și astfel l-a scăpat de la moarte. Dar Dumnezeu n-a trimis îngerul să-l scoată pe Iacov din închisoare și să-l salveze de la moarte. Lucrul acesta ne arată clar că moartea ca martir a lui Iacov, la acea dată, era în planul lui Dumnezeu!

Să privim deci mai de aproape la Iacov. Era frate cu Ioan și ambii erau fiii lui Zebedei. Ambii au fost numiți de Isus ”fiii tunetului”. Acești doi frați, împreună cu Petru , au fost aleși de Isus ca să formeze o clasă specială cărora le-a dat lecții speciale, cum a fost participarea lor la transfigurarea (”schimbarea la față”) lui Isus pe munte, când a stat de vorbă cu Moise și cu Ilie (Mat17: 1-9;  Marcu 9: 2-10;  Luca 9: 28-36).

Citeste mai departe…

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici

Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25

Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant

Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)

Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)

Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El

Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel

Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)

Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)

Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 34. Ioan in scoala Domnului Isus

Ioan se prezintă pe sine, în Evanghelia pe care o scrie el, ca ”ucenicul pe care îl iubea Domnul Isus” și ”ucenicul care și-a plecat capul pe pieptul lui Isus” in seara Cinei. Mai târziu , în istoria creștină, el capătă numele de ”apostolul iubirii”.

Dar, de la începutul uceniciei în școala lui Isus, Ioan n-a fost așa. Domnul Isus Însuși le dă, lui și fratelui său Iacov, numele de fiii tunetului,” (Mc.3:27). Cum a ajuns Ioan, fiul tunetului, să se transforme în apostolul iubirii? Urmărind să găsim răspunsul la această întrebare, descoperim o altă fațetă a modului în care lucrează Domnul Isus cu cei care intră în școala Lui.

Chiar la început, Ioan L-a auzit pe Isus dând această uluitoare învățătură: ”Ați auzit că s-a zis: ”Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău.” Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc (Matei 5:43-44).

A auzit-o apoi repetată în predica de pe câmpie: ”Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultați, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi” (Luca 6:27-28).

Citeste mai departe…

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici

Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25

Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant

Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)

Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)

Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El

Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel

Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)

Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)

Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus