Cătălin Vasile, Reabilitarea lui Moise
Mesaj susținut la Biserica creștină Baptistă „Nădejdea” București, duminică, 14 februarie 2016
Otniel Bunaciu, Cum lucrează Dumnezeu în lumea noastră?
În cadrul acestui mesaj, pastorul Otniel Bunaciu vorbește despre modul în care Dumnezeu alege să lucreze în lumea noastră.
Textul care a fost citit se găsește în cartea profetului Ieremia capitolul 18
Înregistrare realizată la Biserica Baptistă „Filadelfia” București, duminică, 15 septembrie 2013.
Articole relaționate
TINERII BISERICII PENTICOSTALE „FILADELFIA” BUCUREȘTI, JOS LA PICIOARELE-ȚI
TINERII BISERICII PENTICOSTALE „FILADELFIA” BUCUREȘTI, ÎN TINE ESTE VIATA MEA
REBECA IACOB, AȘ VREA SĂ ÎNVĂȚ SĂ LEG O RANĂ
TINERII BISERICII PENTICOSTALE „FILADELFIA” BUCUREȘTI, TOȚI AVEM NEVOIE
TINERII BISERICII PENTICOSTALE „FILADELFIA” BUCUREȘTI, VOM CÂNTA DESPRE ISUS
TINERII BISERICII PENTICOSTALE „FILADELFIA” BUCUREȘTI, ÎȚI DAU INIMA MEA
POZE – BOTEZ NOU-TESTAMENTAL LA BISERICA BAPTISTA FILADELFIA – BUCURESTI
Iosif Ton – 55. Ce mai urmeaza
Am parcurs un drum lung de explicare pas cu pas a unui crez biblic care pornește de la învățătura Domnului Isus Cristos.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, miercuri 30 martie 2011 vom pleca spre România, pentru un turneu de aproape două luni. Chiar și în perioada aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să mai pot scrie unele articole, dar cu siguranță la intervale mai mari de timp. Astăzi vreau să vă spun care sunt subiectele cele mai arzătoare despre care vreau să scriu. Totul va porni de la bazele care au fost deja definite în aceste puncte:
1. Planul lui Dumnezeu este să-și facă fii care seamănă cu Tatăl lor și pe care să-i pună stăpâni și administratori peste întreaga creație.
2. Asemănarea cu Dumnezeu este formulată prin aceste trei țeluri: sfințenie, desăvârșire și asemănare cu Cristos.
3. În școala Domnului Isus, transformarea ucenicilor s-a făcut treptat, existând și falimente totale (Iuda), și înfrângeri dureroase (lepădarea lui Petru) și salturi spectaculare (transformarea lui Ioan din fiul tunetului în apostolul iubirii). Domnul Isus lucrează la transformarea noastră folosind aceleași metode pe care le-a folosit cu ucenicii Săi.
Iosif Ton – 54. Schimbarea gandirii noastre
Cei care ați citit cu atenție articolele de până acum ați putut vedea că eu lucrez cu întreaga Biblie. Fac lucrul acesta deoarece ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17).
Este momentul să formulez aici mai sistematic modul meu de abordare a Scripturii. Punctul meu de plecare este învățătura Domnului Isus din cele patru Evanghelii. Domnul Isus îmi dă cadrul general al concepției mele despre lume și viață. Domnul Isus este atât Fiul lui Dumnezeu din veșnicie, care S-a întrupat și ne-a adus învățătura direct de la Dumnezeu Tatăl, cât și Omul Isus din Nazaret care și-a format gândirea totalmente din cărțile lui Moise (Legea), din prooroci și din Psalmi. Acesta este miracolul Celui care este în același timp Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, cât și Om adevărat din Om adevărat.
Apostolii Pavel, Iacov, Petru, și Ioan au înțeles perfect învățătura Domnului Isus și au continuat-o și au explicat-o pentru primii creștini și pentru toată lumea de atunci încoace. Nu există contradicție între Vechiul Testament și Noul Testament și nu există contradicție între Evanghelii și epistole.
Iosif Ton – 53. Gandirea Fiului lui Dumnezeu
În Filipeni capitolul 2, apostolul Pavel ne cheamă să dezvoltăm în noi o gândire ca a lui Isus Cristos, și ne arată că esența acestei gândiri este smerenia care duce la golire de sine și la ascultare de Dumnezeu până la moarte și încă moarte de cruce (Filipeni 2: 5-8).
Am arătat de asemenea că smerenia este o trăsătură fundamentală a Persoanelor din Sfânta Treime, în care fiecare Persoană trăiește pentru ceilalți doi și dă tot ce are celorlalți doi. Una din afirmațiile fundamentale ale acestei serii de articole este că Persoanele din Sfânta Treime ne invită să facem parte din această Familie a lui Dumnezeu. Dar, dacă vrem să fim parte din această Familie, trebuie să avem aceleași trăsături fundamentale care caracterizează Familia. Mai exact, Dumnezeu a hotărât din veșnicie să devenim asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel dintâi născut dintre mai mulți frați (Romani 8:29).
Atunci, ce înseamnă să fim după chipul Fiului? În Evanghelia după Ioan, capitolul 5, găsim cea mai detaliată și mai profundă descriere pe care Și-o face Fiul lui Dumnezeu și spre aceasta ne îndreptăm acum atenția. Domnul Isus a vindecat un olog și iudeii au protestat că a făcut lucrul acesta în ziua de sabat. Domnul Isus le spune că El lucrează fiindcă și Tatăl Său lucrează. Această afirmație stârnește un scandal și mai mare fiindcă prin ea afirmă, de fapt, că El este egal cu Dumnezeu. Domnul Isus nu neagă acest lucru, ci le explică în profunzime ce fel de relație există între El și Dumnezeu.
Iosif Ton – 52. Atentie la falsa modestie
Am ajuns să explorăm împreună învățăturile din Scripturi despre viața de dincolo de această viață. Atât Domnul Isus cât și apostolul Pavel ne învață că există o continuitate între viața de aici și viața de dincolo și amândoi ne învață că ceea ce suntem și ceea ce facem aici, determină ceea ce vom fi și ceea ce vom face acolo.
Aici trebuie să ne oprim și să facem o clarificare și o delimitare. Sistemul de credință protestantă, care pune în centrul atenției moartea lui Isus pentru păcatele noastre și credința noastră în acest eveniment, spune că această credință este singurul lucru care ne trebuie ca să mergem în cer. Ei spun că totul se reduce la formula dată de Luther, sola grația și sola fide – numai prin har și numai prin credință. Concluzia logică a acestui sistem de credință este că în cer toți vom fi egali și prin urmare textele care vorbesc despre răsplătire în cer și despre a fi mare în cer sunt doar ”metafore”, care nu trebuie luate literal și, la urma urmei, este bine să trecem peste ele și să nu ne batem capul cu ele.
Cei care au adoptat acest sistem de credință spun că nu trebuie să te străduiești să-ți formezi un caracter nou, pentru că lucrul acesta ar fi un fel de ”mântuire prin fapte”. La urma urmei, dacă totul este prin har, înseamnă că Domnul face totul și noi trebuie doar să credem în El și ”să-L lăsăm pe El să lucreze”. Am auzit un credincios care spunea cu mare sinceritate și cu mare evlavie: ”Eu nu mai trebuie să fac nimic; Domnul face totul”. În acest sistem de credință ideea de bază este că prin credință în jertfa de pe cruce primești biletul de intrare în cer și acesta este singurul lucru care îți trebuie.
Iosif Ton – 51. Mari sau mici in Imparatia cerurilor
În cursul predicii de pe munte, Domnul Isus spune despre poruncile Sale:
”Așa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa, va fi chemat mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească, va fi mare în Împărăția cerurilor” (Matei 5:19. Notă: Dacă Domnul Isus S-ar fi referit la poruncile din Legea lui Moise, ar fi zis ”acele porunci”. Încheierea predicii cu ”aceste cuvinte ale Mele” confirmă că Domnul Isus cerea ascultare de poruncile Sale, nu de cele din Legea lui Moise).Ucenicii erau atenți la fiecare cuvânt al Învățătorului și, desigur, au înregistrat și această informație: unii vor fi mici și alții vor fi mari în Împărăția cerurilor. Mai târziu, ei vor discuta de multe ori subiectul acesta și Îl vor întreba despre aceasta pe Învățător. Trebuie să observăm că niciodată Domnul Isus nu-i mustră că discută această problemă, ca și când ar fi rău să dorești să fii mare în Împărăția cerurilor. Cum să-i mustre, când El Însuși le-a lansat această știre? El nu-i mustră, ci de fiecare dată când reapare subiectul acesta le răspunde dându-le criterii după care se va decide mărimea cuiva în viața de dincolo, sau, cu alte cuvinte, le va da rețete pentru a ști cum să devină mari în ceruri. Să ne uităm acum la aceste texte.
Iosif Ton – 50. La tronul de judecata al lui Cristos
Domnul Isus ne-a spus pilde despre ”robul credincios” (Matei 24:45-51) și ”ispravnicul (administratorul) credincios” (Luca 12: 35-48); apoi pilda despre ”ispravnicul necredincios” (Luca 16:1-14); pildele cu talanții (Matei 25: 14-30) și cu polii (Luca 19: 11-28); de asemenea a vorbit de mai multe ori despre cei ce vor fi mici în Împărăția cerurilor și despre cei ce vor fii mari acolo (Matei 5:19; 18:1-4; 19:27-30; 20:20-28; Marcu 9:33-37; Luca 9:46-47; Luca 22: 24-30). Prin toate acestea, Domnul Isus ne dă informații prețioase despre viața de dincolo și noi trebuie să fim foarte atenți ca să ne formăm o imagine cât mai corectă și mai completă despre ce vom fi și vom face acolo și mai ales despre modul în care ceea ce suntem, facem și devenim în această viață determină ceea ce vom fi și vom face acolo.
Am studiat textele indicate mai sus o viață întreagă și am predicat de nenumărate ori din ele și în procesul acesta am ajuns să fac următoarele sistematizări.
Iosif Ton – 49. Principii pentru mostenire
Domnul Isus ni L-a revelat pe Dumnezeu ca pe un Tată care vrea să aibă fii care seamănă cu El și pe care să-i pună moștenitori peste tot ce are. Am văzut însă că ”moștenire” și ”moștenitori” sunt cuvinte folosite cu totul altfel decât în limbajul nostru. Să rezumăm, deci, modul în care se vorbește în Vechiul Testament. Canaanul este țara lui Dumnezeu. El o dă în stăpânire copiilor lui Israel, care sunt copiii lui Dumnezeu. Țara este împărțită prin tragere la sorți pe seminții (triburi) și apoi pe familii. Ceea ce ți-a căzut la sorți era ”moștenirea” ta. Dar pământul rămânea proprietatea lui Dumnezeu: tu nu aveai voie să-l vinzi, ci doar să-l transmiți generației următoare. Copiii lui Israel nu erau proprietarii pământului: Dumnezeu era Proprietarul. După jargonul nostru, ei au primit pământul în folosință. Principiul acesta rămâne valabil pentru totdeauna și pentru noi toți: Ceea ce avem aici pe pământ este Proprietatea lui Dumnezeu și noi primim totul ”în folosință”.
Folosind alți termeni: Dumnezeu ne pune administratori peste o parte din averea Lui. Noi rămânem întotdeauna răspunzători de modul în care administrăm ce ne-a fost dat ca ”moștenire”, sau, mai exact, ”în folosință.”
Iosif Ton – 48. Sa-L cunoastem pe Dumnezeu ca Tata
Printre lucrurile unice care L-au caracterizat pe Isus din Nazaret a fost și modul în care se referea El la Dumnezeu ca ”Tatăl Meu”. Titlul devine și mai special când știm că în limba pe care o vorbea El, aramaica, El folosea cuvântul ”Aba” (pronunțat de noi românii ca ”Ava”), care era un diminutiv al cuvântului ”Tată” și care în românește ar fi ”Tăticu”. Modul acesta de a se adresa lui Dumnezeu era șocant, părea lipsit de reverență și exprima o intimitate cu Dumnezeu nemaiauzită până atunci.
Primii creștini au preluat acest mod de adresare lui Dumnezeu, folosind chiar termenul din limba aramaică. De aceea Pavel poate scrie creștinilor din Roma: ”Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un Duh de înfiere, care ne face să strigăm ”Ava”, adică ”Tată”! (Romani 8:15); și creștinilor din Galatia: ”Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă ”Ava”, adică ”Tată”! (Galateni 4:6). Există indicii în Noul Testament că Domnul Isus i-a introdus și pe ucenici în această intimitate cu Dumnezeu, dar trebuie să vedem cum a făcut El lucrul acesta în mod treptat. Ucenicii unui rabin erau tratați ca robi (sclavi!) ai rabinului, fiind puși de rabin să facă toate muncile de servitor pe care le făcea de obicei un sclav. În ultima seară, după ce a încheiat cu ei noul Legământ, Domnul Isus le spune: ”Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu”, apoi le explică: ”Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, fiindcă v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu” (Ioan 15:14-15).
Articole similare
Iosif Ton – 47. Invatatura Domnului Isus despre cer
Ne întoarcem acum din nou la învățăturile Domnului Isus. De data aceasta ne vom uita la învățăturile pe care ni le dă El despre cer și despre viața de dincolo de moarte.
Mai întâi, o observație cu caracter general. Am arătat deja că Domnul Isus a fost primul care ni L-a făcut cunoscut pe Dumnezeu ca existând în trei Persoane. Tot El este primul care ne-a vorbit pe larg despre Satan și despre îngerii lui. Și tot El ne-a descris existența a două împărății sau a două domenii în care există oamenii: unii în împărăția lui Satan și alții în Împărăția lui Dumnezeu. Tot El este acela care, prin moartea pe cruce în locul nostru, a făcut posibilă trecerea oamenilor dintr-o împărăție în cealaltă.
Acum descoperim iarăși ceva nou. Vechiul Testament este foarte vag când este vorba despre viața de dincolo de mormânt; Domnul Isus este Cel care ne vorbește mult și pe larg despre cer, chiar din momentul când, vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu, o numește și „Împărăția cerurilor și când ne învață să ne rugăm: „Facă-Se voia Ta pe pământ cum se face în ceruri.”
Trebuie să adăugăm că Domnul Isus este de asemenea Cel care ne vorbește mult despre iad, ca despre locul de chin în care merg cei care nu s-au împăcat aici pe pământ cu Dumnezeu.
Domnul Isus știa că învățăturile pe care ni le va da despre cer vor fi primite cu suspiciune și necredință. Iată ce-i spune El lui Nicodim, după ce i-a vorbit despre nașterea din nou, sau „nașterea de sus”:
„Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești?” (Ioan 3:11-12).
Articole similare
Iosif Ton – 46. Stapanire si responsabilitate (1)
În articolul anterior am formulat o teză de foarte mare importanță, și anume, că dacă am ști care sunt scopurile ultime ale lui Dumnezeu cu omul, am înțelege mult mai bine actuala situație din lume. Dumnezeu este Suveran, în sensul că tot ce se întâmplă în lume se întâmplă fiindcă Dumnezeu decide să se întâmple, sau permite să se întâmple. Și El decide sau permite să se întâmple fiindcă ceea ce se întâmplă produce rezultatele finale pe care le urmărește El.
Dumnezeu a permis ca iudeii, romanii, Irod și Pilat, să se unească împotriva lui Isus și să-L răstignească deoarece prin aceasta Dumnezeu a făcut posibilă ieșirea noastră de sub Satan și a produs împăcarea lumii cu Sine (Vezi Fapte 4: 26-28). De asemenea, la un moment dat în viitor cele mai feroce forțe ale răului, fiara și cele zece coarne, se vor uni să facă răul suprem la care s-au gândit ele, dar de fapt ele vor duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu: „Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I ducă la îndeplinire planul Lui” (Apocalipsa 17:12-17), dar biruința finală va fi a Mielului și a celor „chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El” (v.14).
Să ne gândim acum bine, dacă Fiul lui Dumnezeu S-ar fi întrupat și ar fi murit numai ca să ne procure nouă dreptul de a merge în cer când murim, și dacă în viața din cer toți am fi egali, fiindcă totul a fost numai prin har și numai prin credință, atunci viața din momentul în care am crezut și până la moarte n-ar mai avea nici un rost, nici o rațiune. Nici suferințele de aici n-ar mai avea rost și nici strădania pentru transformare și pentru formarea unui caracter cristic n-ar mai avea nici o finalitate.
Să mai adăugăm la această ecuație și faptul că Domnul Isus ne-a învățat să ne strângem comori în cer (Matei 6: 19-21) și ne-a spus că dacă ne strângem comorile pentru această viață și nu ne îmbogățim „față de Dumnezeu” suntem nebuni (Luca 12:15-21).
Ce fel de viață va fi atunci în cer? Ce vom face acolo? Cum ne putem trăi viața aici pe pământ ca să devenim bogați acolo? Și ce fel de „cer” va fi acela dacă acolo vom fi săraci, fiindcă nu ne-am adunat acolo bogățiile?
După învățătura Domnului Isus, și a lui Pavel, există o legătură strânsă între felul în care trăim aici după ce ne-am întors la Dumnezeu și felul de existență pe care o vom avea în cer!
Articole similare
Iosif Ton – 45. Destinul nostru ceresc
Am început această serie de articole prin a arăta că Domnul Isus Cristos ne dă un întreg sistem de gândire, o întreagă concepție despre lume și viață.
Apoi am văzut că apostolul Pavel ne oferă exact aceeași concepție despre lume și viață și ne îndreaptă privirile spre învățătura Domnului Isus și ne cheamă să ne formăm și să avem același fel de gândire pe care îl avea Domnul Isus Cristos (Filipeni 2:5).
Cu alte cuvinte, învățăturile pe care le găsim în cele patru Evanghelii și învățăturile pe care le găsim în epistolele lui Pavel, precum și cele ale lui Iacov, Petru și Ioan, formează un tot unitar și deci ne putem forma din ele un sistem unitar de gândire.
Dar noi nu am terminat încă de clădit sistemul nostru de gândire, ci doar i-am formulat elementele cele mai fundamentale. Lucrul cel mai fundamental pe care l-am stabilit este că Dumnezeu există din veșnicia trecută în veșnicia viitoare ca trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Învățătura despre Dumnezeu ca o Triunitate nu putea origina într-un om: ea ne-a fost dată de Fiul, care S-a întrupat și ni L-a făcut cunoscut în felul acesta pe Dumnezeu (Ioan 1:1-18).
Al doilea lucru fundamental pe care l-am stabilit este că Dumnezeu – Sfânta Treime a făcut planul de a-Și face persoane ”după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26-28). Întreaga Biblie este istoria în care Dumnezeu își formează, din masa umanității, oameni care acceptă să ”umble cu Dumnezeu” și să se formeze după chipul Lui. Această modelare după chipul lui Dumnezeu este formulată de Dumnezeu prin aceste trei chemări/porunci/țeluri: (1) ”Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt”; (2) ”Fiți desăvârșiți, așa cum Tatăl vostru este desăvârșit”; și (3) ”să fie făcuți asemenea chipului Fiului Său”, sau ”până când Cristos va lua chip în voi”.
Am văzut că scopul central al școlii lui Isus este să-I formeze lui Dumnezeu Tatăl, fii care seamănă cu Tatăl lor și să-Și facă frați care seamănă cu El și că noi suntem chemați să împlinim acest scop studiind învățăturile Domnului Isus și trăind după ele – în unire cu Domnul Isus și prin puterea Duhului Sfânt. Am văzut de asemenea că acesta este scopul central al tuturor învățăturilor pe care ni le dă apostolul Pavel, precum și Iacov, Petru și Ioan.
Articole similare
Iosif Ton – 44. Credinta si ascultare
Dacă ”Evanghelia” este numai ceea ce a făcut Domnul Isus murind pentru noi pe cruce, atunci, desigur, cuvântul cheie al teologiei lui Pavel este ”îndreptățirea”, sau ”îndreptățirea prin credință”. Dar am văzut că pentru Pavel ”Evanghelia”, ca și pentru Domnul Isus, este tot planul lui Dumnezeu de a-Și face fii și fiice după chipul și asemănarea Sa și că acum, prin unirea cu Domnul Isus și prin puterea Duhului Sfânt, această transformare radicală, această metamorfozare, este posibilă.
Problema noastră este că noi nu credem că aceste realități – unirea cu Cristos și lucrarea Duhului Sfânt în noi – sunt reale, adică trebuie înțelese literal și că noi suntem chemați să acționăm pe baza lor, să le trăim, și ele să devină centrul gândirii noastre și rațiunea noastră de a fi.
În Evrei 3-4, situația vieții creștine este asemănată cu situația evreilor în pustiu. ”Vestea bună” pentru ei a fost că ei pot intra imediat după încheierea legământului cu Dumnezeu în belșugul vieții din Canaan. Dar ei n-au crezut că lucrul acesta este posibil și n-au ascultat când li s-a spus; ”Intrați în țară, căci este a voastră!” Și fiindcă n-au crezut și n-au ascultat, au rămas în sărăcia și în uscăciunea din pustie.
Tot așa este și situația vieții creștine. Domnul Isus a venit și ne-a deschis posibilitatea ”vieții din belșug” în unire cu Sfânta Treime și în trăirea în această părtășie reală, transformatoare și împlinitoare! Dar nouă nu ne vine să credem că lucrurile acestea sunt reale și, de aceea, nu ascultăm să începem chiar acum să trăim după învățăturile date nouă de Domnul Isus! Și fiindcă nu credem și nu ascultăm, trăim într-o viață aridă de pustiu spiritual și nu știm de ce viața aceasta spirituală este atât de goală!
Articole similare
Iosif Ton – 43. Ce este ”Evanghelia”?
De la Martin Luther încoace, ”Evanghelia”, în sensul de ”vestea bună” se reduce la faptul că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele noastre și că prin credința în această jertfă căpătăm dreptul să mergem în ceruri când murim.
Uitându-ne prin acești ochelari la epistola către Romani, ”Evanghelia” este doar partea care vorbește despre scopul morții Fiului lui Dumnezeu, mai exact partea de la început, până la 5:8. Partea de la 5:9 înainte nu mai este ”Evanghelia”, ci este o învățătură pentru cei care au crezut deja în ”Evanghelie”.
Este foarte important să facem efortul să descoperim ce înțelege Pavel însuși prin cuvântul ”Evanghelie”. Vom porni la drum printr-o analiză a capitolului 15 din epistola către Corinteni, care începe așa:
”Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut. V-am învățat, înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi; și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea, S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie” (1 Corinteni 15: 1-8).Teologii formați la școala lui Martin Luther consideră că numai discuția până la acest punct este ”Evanghelia”. Ceea ce urmează de aici încolo, despre învierea lui Isus și despre înălțarea Lui la cer, despre întronarea Lui la dreapta lui Dumnezeu și despre destinul nostru ceresc deschis nouă prin învierea și întronarea Lui în cer, nu mai constituie ”Evanghelia”, ci o învățătură pentru cei credincioși. Observați că ”Evanghelia” ar fi atunci numai ceea ce li se predică celor necredincioși, ca să vină la pocăință. De aici și idea că ”evanghelizarea” este acțiunea prin care se urmărește aducerea la pocăință a celor necredincioși.
Articole similare
Iosif Ton – 42. Pavel si scopul creatiei
Să recapitulăm ce am descoperit până acum din concepția lui Pavel despre lume și viață. Din momentul în care Domnul Isus i-a ieșit în cale pe drumul Damascului, Pavel a fost cucerit de acest Isus, Care este viu, și acum este înălțat la dreapta lui Dumnezeu. L-a recunoscut că El este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii si conducătorul universului și al istoriei.
De acum, pentru Pavel mai există un singur scop în viață: să-L facă pe acest Isus cunoscut în toată lumea: evreilor, grecilor, romanilor și tuturor celorlalte națiuni, până la marginile pământului.
Dar Isus din Nazaret a fost răstignit de romani. Înainte de a spune orice altceva despre Isus, Pavel știa că trebuie să explice de ce a trebuit ca El să moară și să arate lucrurile realizate de El prin moarte.
Prin neascultarea lui Adam, întreaga omenire a intrat în conflict cu justiția lui Dumnezeu, s-a separat de Dumnezeu, a intrat sub stăpânirea lui Satan și, pe lângă acestea, a intrat otrava sau infecția păcatului în întreaga omenire.
Prin moartea Lui pe cruce, Isus – care era Fiul lui Dumnezeu din veșnicii – a împăcat omenirea cu Dumnezeu, satisfăcând dreptatea lui Dumnezeu și a anulat dreptul lui Satan de a mai fi stăpân peste omenire (Coloseni 2:14-15).
Dar moartea Fiului lui Dumnezeu n-a rezolvat toate problemele produse de neascultarea lui Adam și de rebeliunea față de Dumnezeu în care trăiește omenirea de atunci încoace.
Articole similare
Iosif Ton – 41. Puterea Duhului vietii in Cristos
În Romani 5:10, Pavel a scris că vom fi mântuiți prin viața lui Cristos. În capitolul 6, Pavel a scris că ne-am făcut una cu Cristos printr-o moarte asemănătoare cu a Lui ”pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui” (6:6). În continuare, Pavel scrie că, din moment ce suntem ”în Cristos” (6:11), trebuie să ne dăm mădularele lui Dumnezeu și să-L ascultăm numai pe El, în loc să mai ascultăm de păcat.
Dar Pavel nu ne spune cum ne ajută viața în Cristos să nu mai ascultăm de păcat. Sau mai exact, nu ne spune lucrul acesta în cap.6, ci ni-l spune în capitolul 8. În 7:14-25, Pavel discută pe larg problema puterii tiranice a păcatului introducând în discuție un termen nou, ”carnea” (în Cornilescu, ”firea pământească”). Iată textul cheie: ”Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în carnea mea, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac” (Rom. 7:18-19).
Și ceva mai departe:
”Fiindcă după omul din lăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primită de mintea mea și mă ține rob legii păcatului care este în mădularele mele. Oh, nenorocitul de mine, cine mă va elibera de acest trup de moarte?” (Rom. 7: 22-24).Soluția la această problemă ne este oferită în aceste cuvinte: ”În adevăr, legea Duhului vieții în Cristos m-a eliberat de legea păcatului și a morții” (Rom. 8:2). Comentatorii sunt în general de acord că aici cuvântul ”lege” are sens figurat și că putem înlocui acest cuvânt cu ”putere”: ”Puterea Duhului vieții în Cristos m-a eliberat de puterea păcatului și a morții”.
Articole similare
Iosif Ton – 40. Viata „in Cristos”
Epistola către Romani se împarte în patru părți cu teme foarte ușor de identificat:
1. De la 1:1 la 5:8, despre separarea omului de Dumnezeu și despre modul în care, prin moartea Lui pe cruce, Fiul lui Dumnezeu repară separarea sau ruptura și ne aduce înapoi la Dumnezeu, sau ne împacă cu Dumnezeu;
2. De la 5:12 până la 8:39, despre viața ”în Cristos” și ”în Duhul Sfânt”;
3. De la 9:1 până la 11:36 despre împietrirea în necredință a lui Israel, despre vremurile națiunilor și despre reîntoarcerea lui Israel; și
4. De la 12:1 până la 15:33 despre modul în care se trăiește după voia lui Dumnezeu din moment ce ai intrat ”în Cristos!” și ”în Duhul Sfânt”.
Totul se încheie cu un capitol de salutări.
Poate că ați observat că am scris că partea întâi se termină la 5:8 și că partea a doua începe la 5:12. Am scris așa deoarece versetele 9-11 din cap.5 aparțin și la partea întâi și la partea a doua: ele constituie trecerea de la una la cealaltă. Să ne uităm cu atenție la ele. Pavel ne spune că ceva s-a întâmplat – pentru noi – prin moartea lui Cristos și că de acum încolo ceva se va întâmpla – pentru noi – prin viața lui Cristos. În 5:10 el formulează totul succint:
– prin moartea Lui am fost împăcați cu Dumnezeu;
– prin viața Lui vom fi mântuiți.
Articole similare
Iosif Ton – 39. Temele principale ale lui Pavel
Domnul Isus i-a ieșit în cale lui Saul din Tars, i-a schimbat direcția vieții și i-a fixat slujba pe care urma să o aibă: ”…el este un vas pe care l-am ales să ducă Numele Meu înaintea națiunilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel” (Faptele ap. 9:15). ”Numele Meu” poate fi înlocuit cu ”Persoana Mea”. Sarcina lui Pavel era să-L facă cunoscut pe Domnul Isus Cristos imperiului roman.
Am văzut că de la început el și-a dat seama că se va lovi de o barieră enormă: a fost faptul că Isus a fost răstignit de romani. Bariera aceasta trebuia dată la o parte, adică trebuia să înceapă prin a explica rațiunea morții Lui pe cruce, ca să-L poată apoi prezenta pe Isus Însuși.
Să vedem dacă această afirmație se justifică.
În epistola către Romani, Pavel începe prin explicarea înstrăinării omului de Dumnezeu prin neascultare și a consecințelor acestei înstrăinări, apoi explică modul în care Dumnezeu Însuși a rezolvat problema prin moartea pe cruce a Fiului Său. Toate acestea i-au luat lui Pavel de la capitolul 1 până la 5:8, unde concluzionează totul prin aceste cuvinte:
”Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi” (Romani 5:8).
Articole similare
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant
Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)
Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)
Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El
Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel
Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)
Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)
Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus
Iosif Ton – 34. Ioan in scoala Domnului Isus
Iosif Ton – 35. Iacov – primul apostol martir
Iosif Ton – 36. O vedere de ansamblu a invataturii Domnului Isus
Iosif Ton – 38. Pavel si Cristos cel rastignit
Pavel a înțeles că a vorbi despre un Mesia răstignit era, pentru evrei, un scandal, iar pentru greci și romani era o nebunie. Sarcina lui era să-i convingă și pe unii și pe alții că actul răstignirii lui Mesia Isus era ”puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:23-24).
Iată de ce, în primele lui epistole, cea către Galateni și 1 Corinteni, precum și în epistola către Romani, Pavel începe prin a explica rostul și scopul răstignirii Fiului lui Dumnezeu. Fiindcă cea mai extinsă explicație este cea din Romani, vom începe cu aceasta, dar ne vom uita și la celelalte.
Textul cheie este cel din Romani 3:21-26. Aici, Pavel folosește câteva cuvinte cheie și când le înțelegem pe acestea, înțelegem totul. Primul cuvânt cheie este ”dreptate”. Cornilescu a ales să folosească în românește cuvântul ”neprihănire”, dar în Romani 3:21 el ne trimite la o notă de subsol și acolo ne spune că în grecește cuvântul folosit este ”dreptate.” Cuvântul acesta este folosit de Pavel în modul în care era el folosit la o judecată în societatea evreiască. La judecată se prezentau doi împricinați și fiecare aștepta ca judecătorul să declare că el are dreptate. Dacă judecătorul îi spunea unuia dintre ei: ”Tu ai dreptate”, omul respectiv spunea că a fost declarat drept, sau că a fost îndreptățit. Dacă un judecător declara ”drept” pe cel care de fapt era ”nedrept”, acel judecător devenea prin aceasta ”nedrept.”
Cu acest fel evreiesc de a vorbi în gândul nostru, să ne uităm acum la judecata lui Dumnezeu. Legea divină a decretat că ”plata păcatului este moartea”. Dacă Dumnezeu are în fața Lui un om care a păcătuit și nu-l pedepsește cu moartea, El Își calcă propria lege și, în limbajul juridic evreiesc, devine ”nedrept.” Ori, de la Adam încoace, Dumnezeu a primit la Sine pe mulți păcătoși, pe care i-a iertat, adică i-a declarat ”drepți”. Pe ce bază? Unde mai este atunci ”dreptatea lui Dumnezeu”?
Articole similare
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant
Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)
Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)
Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El
Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel
Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)
Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)
Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus
Iosif Ton – 34. Ioan in scoala Domnului Isus
Iosif Ton – 35. Iacov – primul apostol martir
Iosif Ton – 36. O vedere de ansamblu a invataturii Domnului Isus
Iosif Ton – 37. Apostolul Pavel
De la începutul acestei serii de articole, am clădit totul pe învățătura Domnului Isus, așa cum este normal să facem. Uneori m-am referit la scrierile lui Petru și la ale lui Ioan. De foarte puține ori m-am referit la scrierile apostolului Pavel. Am făcut lucrul acesta intenționat. Am vrut să arăt mai întâi sistemul de gândire pe care îl primim din învățăturile Fiului lui Dumnezeu.
Acum, după ce am formulat acest sistem de gândire, sau această concepție despre lume și viață, este timpul să-l aducem în schemă și pe apostolul Pavel. Având permanent în focarul gândirii noastre sistemul de gândire pe care ni l-a dat Domnul Isus, vom fi uimiți să vedem cât de identică este gândirea apostolului Pavel cu gândirea Domnului Său Isus Cristos!
Voi intra direct în subiect. Domnul Isus Însuși l-a ales pe Saul din Tars ca să fie agentul Lui special către toate națiunile. Domnul Isus i-a ieșit în cale pe drumul spre Damasc și i S-a arătat în gloria Lui divină. Saul Îl credea a fi fost un fals Mesia și considera că este de datoria lui să distrugă pe toți cei ce Îl credeau a fi adevăratul Mesia. Acum, când Îl vedea în fața lui, real și îmbrăcat în glorie divină, Saul singurul lucru care îi mai rămânea de făcut era să se pună pe sine însuși la dispoziția Lui și el o face prin întrebarea: ”Doamne, ce vrei să fac?!” (Faptele ap. 9:6).
Articole similare
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant
Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)
Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)
Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El
Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel
Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)
Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)
Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus
Iosif Ton – 34. Ioan in scoala Domnului Isus
Iosif Ton – 35. Iacov – primul apostol martir
Iosif Ton – 36. O vedere de ansamblu a invataturii Domnului Isus
De la începutul acestei serii de articole, am clădit totul pe învățătura Domnului Isus, așa cum este normal să facem. Uneori m-am referit la scrierile lui Petru și la ale lui Ioan. De foarte puține ori m-am referit la scrierile apostolului Pavel. Am făcut lucrul acesta intenționat. Am vrut să arăt mai întâi sistemul de gândire pe care îl primim din învățăturile Fiului lui Dumnezeu. Acum, după ce am formulat acest sistem de gândire, sau această concepție despre lume și viață, este timpul să-l aducem în schemă și pe apostolul Pavel. Având permanent în focarul gândirii noastre sistemul de gândire pe care ni l-a dat Domnul Isus, vom fi uimiți să vedem cât de identică este gândirea apostolului Pavel cu gândirea Domnului Său Isus Cristos! Voi intra direct în subiect. Domnul Isus Însuși l-a ales pe Saul din Tars ca să fie agentul Lui special către toate națiunile. Domnul Isus i-a ieșit în cale pe drumul spre Damasc și i S-a arătat în gloria Lui divină. Saul Îl credea a fi fost un fals Mesia și considera că este de datoria lui să distrugă pe toți cei ce Îl credeau a fi adevăratul Mesia. Acum, când Îl vedea în fața lui, real și îmbrăcat în glorie divină, Saul singurul lucru care îi mai rămânea de făcut era să se pună pe sine însuși la dispoziția Lui și el o face prin întrebarea: ”Doamne, ce vrei să fac?!” (Faptele ap. 9:6). |
|
Citeste mai departe… |
Iosif Ton – 36. O vedere de ansamblu a invataturii Domnului Isus
Să recapitulăm lecțiile principale pe care le-am învățat în școala Domnului Isus.
1. Învățătorul ni-L face cunoscut pe Dumnezeu ca fiind o Triunitate de Persoane: un Tată, un Fiu și un Duh Sfânt, care trăiesc în relații superbe de dăruire de Sine, de bunătate, de dragoste și de smerenie.
2. Învățătorul îl numește pe Satan ”stăpânitorul lumii acesteia” și îl descrie ca fiind un mincinos, un ucigaș și ca ”cel rău”.
3. Există o împărăție a celui rău și o Împărăție a lui Dumnezeu. Oamenii de pe pământ se află ori într-o împărăție ori în cealaltă.
4. O funcție principală a Fiului lui Dumnezeu și a ucenicilor Lui este să-i convingă pe oameni să treacă de sub stăpânirea lui Satan în Împărăția lui Dumnezeu.
5. Pentru ca trecerea dintr-o împărăție în cealaltă să devină posibilă, Fiul lui Dumnezeu a trebuit să moară pe cruce. Prin moartea Lui în locul oamenilor, El a anulat dreptul Diavolului de a fi stăpân și a satisfăcut justiția divină care cerea pedeapsa cu moartea pentru păcatul neascultării oamenilor de Dumnezeu. Diavolul nu ne mai poate ține în robia lui (decât dacă alegem noi să rămânem acolo), iar Dumnezeu are toată libertatea să ne primească în brațele Lui pline de bunătate și dragoste (dacă alegem să venim la El). Crucea lui Cristos este, astfel, poarta de trecere dintr-o împărăție în cealaltă.
6. A intra în Împărăția lui Dumnezeu înseamnă, cu alte cuvinte, a intra în unire și în comuniune cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt.
7. Câtă vreme a trăit sub stăpânirea lui Satan, omul a preluat trăsăturile de caracter ale lui Satan și a învățat să trăiască asemenea lui Satan: în minciună, în înșelăciune, în răutate, în pângărirea și călcarea în picioare a celorlalți.
8. Când trece de sub un stăpân sub celălalt, omul trebuie să se schimbe radical, adică să-și însușească trăsăturile de caracter și modul de relaționare și de comportament ale Persoanelor din Triunitate, așa cum le formulează Fiul în poruncile Sale.
9. Puterea omului de a se schimba nu stă în el însuși. Această putere transformatoare se găsește în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt. Când omul intră în unire reală cu aceste Persoane, din Ele curge în om viața și puterea divină, așa cum viața și puterea curge din viță într-o mlădiță. Sau, în cuvintele apostolului Petru, dumnezeiasca Lui putere ne dă tot ce ne trebuie pentru a trăi o viață de sfințenie (2 Petru 1:1-4).
10. Când cineva acceptă invitația Domnului Isus de a ieși de sub Satan și de a veni – prin crucea Domnului Isus – la unirea cu Persoanele din Sfânta Treime, se întâmplă următoarele: (a) prin Domnul Isus și prin Duhul Sfânt persoana este născută din nou, născută din Duh, născută din Dumnezeu;
(b) intră în unire cu Cristos și devine o mlădiță a Viței care este Cristos;
(c) Duhul Sfânt Își face locuință în el/ea; (d) i se schimbă orientarea generală: ceea ce a iubit până acum, de acum urăște și ceea ce a urât până acum, de acum iubește. Cu alte cuvinte, dorește să-L asculte pe Dumnezeu și să-I fie plăcut lui Dumnezeu; dorește sfințenia, desăvârșirea, asemănarea cu Cristos. Ceea ce nu se schimbă imediat sunt obiceiurile. Obiceiurile sunt lucrurile pe care le faci fără să te gândești că le faci. Ele au devenit ”o a doua natură”. De aceea este nevoie ca Învățătorul să ne spună ce lucruri trebuie să schimbăm în noi și în comportamentul nostru.
11. Am văzut din experiența ucenicilor: Petru, Ioan și Iacov, că schimbările nu se fac dintr-o dată, la începutul școlii. În cele mai multe cazuri este nevoie de ”crize”, de evenimente șocante care să determine schimbarea dorită de Învățătorul: ”cernerea” lui Petru de către Satan și șocul (criza) de sub cruce a lui Ioan.
12. Transformarea la care ne cheamă Dumnezeu este definită în trei feluri: (a) ”Voi să fiți sfinți, așa cum Eu sunt sfânt” (Levitic 11:44-45; 19:2; 1 Petru 1:15-17); (b) ”Voi să fiți desăvârșiți cum Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48) (c) ”Să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29). Pe scurt: sfințenie, desăvârșire și asemănare cu Cristos.
Articole similare
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant
Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)
Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)
Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El
Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel
Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)
Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)
Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus
Iosif Ton – 35. Iacov – primul apostol martir
Primul creștin care a murit ca martir, adică a murit pentru credința lui creștină, a fost Ștefan. Găsim istoria martirajului lui în Faptele ap. Cap. 6:7-15 si cap. 7.
Ștefan, unul dintre cei șapte diaconi aleși de biserică pentru a avea grijă de văduvele bisericii (Fapte 6:1-6), a fost luat de o mulțime de iudei, furioși din cauza predicii lui, a fost scos afară din oraș și a fost ucis cu pietre.
Dar Irod a făcut ceva totalmente nou: un spectacol public în care a ucis cu sabia pe unul dintre apostoli. Iată scurta lui istorie: ”Cam pe aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască; și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Când a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru” (Faptele ap. 12:1-3).
Observație important: Petru a fost închis în vederea zilei când va fi scos să fie ucis ca spectacol pentru delectarea mulțimii. Dumnezeu a trimis noaptea un înger , care l-a scos din închisoare și astfel l-a scăpat de la moarte. Dar Dumnezeu n-a trimis îngerul să-l scoată pe Iacov din închisoare și să-l salveze de la moarte. Lucrul acesta ne arată clar că moartea ca martir a lui Iacov, la acea dată, era în planul lui Dumnezeu!
Să privim deci mai de aproape la Iacov. Era frate cu Ioan și ambii erau fiii lui Zebedei. Ambii au fost numiți de Isus ”fiii tunetului”. Acești doi frați, împreună cu Petru , au fost aleși de Isus ca să formeze o clasă specială cărora le-a dat lecții speciale, cum a fost participarea lor la transfigurarea (”schimbarea la față”) lui Isus pe munte, când a stat de vorbă cu Moise și cu Ilie (Mat17: 1-9; Marcu 9: 2-10; Luca 9: 28-36).
Articole similare
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant
Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)
Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)
Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El
Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel
Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)
Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)
Iosif Ton – 34. Ioan in scoala Domnului Isus
Ioan se prezintă pe sine, în Evanghelia pe care o scrie el, ca ”ucenicul pe care îl iubea Domnul Isus” și ”ucenicul care și-a plecat capul pe pieptul lui Isus” in seara Cinei. Mai târziu , în istoria creștină, el capătă numele de ”apostolul iubirii”.
Dar, de la începutul uceniciei în școala lui Isus, Ioan n-a fost așa. Domnul Isus Însuși le dă, lui și fratelui său Iacov, numele de fiii tunetului,” (Mc.3:27). Cum a ajuns Ioan, fiul tunetului, să se transforme în apostolul iubirii? Urmărind să găsim răspunsul la această întrebare, descoperim o altă fațetă a modului în care lucrează Domnul Isus cu cei care intră în școala Lui.
Chiar la început, Ioan L-a auzit pe Isus dând această uluitoare învățătură: ”Ați auzit că s-a zis: ”Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău.” Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc (Matei 5:43-44).
A auzit-o apoi repetată în predica de pe câmpie: ”Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultați, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi” (Luca 6:27-28).
Articole similare
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant
Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)
Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)
Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El
Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel
Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)
Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus
O prejudecată este o idee sau o concepție adoptată „din auzite”, fără cercetarea directă a faptelor. Este o idee sau concepție luată de la părinți, de la prieteni, sau de la alte persoane din mediul înconjurător.
Cu cât o prejudecată este întreținută sau crezută de mai mulți, cu atât este mai puternică și mai greu de schimbat.
Adeseori, datele care spulberă o prejudecată vin ca un șoc greu de suportat.
Concepția generală pe vremea lui Petru era că Mesia va fi o persoană puternică și, în final, biruitoare.
Domnul Isus acționa ca un Mesia, dar Se prezenta pe Sine ca pe Unul care va suferi și care va trebui să moară. Lucrul acesta părea o contradicție în termeni. Dar existau texte în Vechiul Testament care vorbeau despre ”ungerea Sfântului sfinților”, despre ”Unsul (Mesia), Cârmuitorul”, ca cel din Daniel 9: 24-26, unde citim această ciudată prezicere: ”După aceste șasezeci și două de săptămâni Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic”(v.26). Apoi există textele din Isaia 42-53, despre ”Robul Domnului”, sau ”Brațul Domnului”, care va muri încărcat de păcatele poporului Său, dar care după aceea ”va vedea rodul muncii sufletului Lui” (Isaia 53:11), indicând evident că Personajul acesta va învia din morți. Avem apoi Psalmul 22, care începe cu celebrele cuvinte rostite de Domnul Isus pe cruce: ”Dumnezeule, Dumnezeule, pentru ce M-ai părăsit”, și care descrie suferințele unuia care pare a vorbi de pe cruce, dar care anunță triumfător că va vesti Numele lui Dumnezeu” (v.22) și că ”Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul… Căci a Domnului este Împărăția: El stăpânește peste neamuri” (v.27-28).
Articole similare
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant
Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)
Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)
Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El
Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel
Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)
Pentru a înțelege propria noastră trăire în unire cu Domnul Isus, trebuie să înțelegem cum a lucrat El cu ucenicii. El a fost cel mai mare Maestru în a lucra cu oamenii. El a lucrat cu ei cu răbdare, știind că transformarea unui om nu se face de o dată. Transformarea este un proces în timp și se petrece în stadii, sau în trepte de dezvoltare.
După ce au acceptat să lase tot ce au, și să intre în școala lui Isus, ucenicii au intrat în primul lor stadiu de transformare. În acest stadiu, ei au învățat toate învățăturile Domnului Isus și au învățat să trăiască practic după aceste învățături. În acest stadiu, Domnul Isus le modela gândirea, caracterul și trăirea practică. După toate probabilitățile, această perioadă de învățare, de formare și de transformare a durat cel puțin doi ani, din cei trei ani de școală cu Isus.
În al doilea stadiu, Domnul Isus îi trimite să facă practică: să predice altora ce i-a învățat El despre Evanghelia Împărăției, să scoată demoni și să vindece bolnavii. Pentru aceasta, le-a dat ”autoritate” și ”putere”:
(Matei 10:1 : ”Apoi Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, și le-a dat putere să scoată duhurile necurate, și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință”.
Marcu 6:7: ”Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate”.
Luca 10: 1, 9 : ”După aceea Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici, și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile, pe unde avea să treacă El. V.9: ”să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo, și să le ziceți: ”Împărăția lui Dumnezeu S-a apropiat de voi”).
Articole similare
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant
Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)
Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)
Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel
Iubitii mei,
Suntem intr-un turneu de predici si cursuri. Dupa ce am fost o saptamana in Arizona, acum suntem in Charlotte, North Carolina, iar maine, cu voia Domnului, mergem la Chicago pentru patru zile de program intens de predici si cursuri. Abia luni, 14 februarie zburam spre casa in Portland, Oregon.
In timpul acesta nu vad cum as putea scrie alte articole. Profit de acest gol de productie si public o scrisoare de la Ionel Teodorescu, care lucreaza cu Campus Crusade pentru Europa de rasarit, cu sediul la Budapesta. El face o serie de precizari bine venite la un articol al meu. Este o critica constructiva si binevenita Un model de colaborare crestina. Ii multumesc si pe aceasta cale.
Teodorescu Ionel
Frate Iosif,
Va rog sa-mi iertati indrazneala de a comenta articolul 25 postat de dumenavoastra despre “Vindecare si eliberare”. Chiar si pentru mine mai necesita cateva clarificari:
1. Chiar la inceput spuneti ca: “Am văzut însă că la Nazaret nu a fost suficientă puterea Domnului Isus, ci a fost nevoie și de credința consătenilor Săi.”
Articole similare
Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant
Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)
Iosif Ton – 23. La inceputul lumii
Moise, în Deuteronom 24:1, a legiferat că dacă unui bărbat nu-i place ceva la soția lui ”să-i scrie o carte de despărțire (certificat de divorț) și, după ce i-o dă în mână, să-i dea drumul din casa lui”. Femeia astfel pusă în stradă, de multe ori nu avea alt mijloc de trai decât să cerșească, sau să intre în prostituție. De aceea, această abandonare a femeii pentru orice motiv, indiferent cât de trivial, era un act de mare răutate, ba chiar de cruzime. Iudeii L-au întrebat pe Domnul Isus despre ”porunca” aceasta a lui Moise și EL le răspunde: ”Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la începutul (lumii) n-a fost așa” (Matei 19:8. Sublinierea este a noastră, iar cuvântul pe care l-am adăugat în paranteză l-am luat din textul paralel din Marcu 10:6).
O ”inimă împietrită”, sau ”o inimă de piatră” este o inimă rea, o inimă plină de cruzime și de nepăsare față de durerea celuilalt.
De unde vine răutatea aceasta: Domnul Isus le spune iudeilor că ”de la începutul lumii n-a fost așa”, căci la început, atunci când l-a făcut Dumnezeu pe om, pe bărbat și pe femeie, ei erau ”foarte buni” (Geneza 1:31). Omul a devenit rău prin ceea ce s-a întâmplat în Eden, atunci când Eva și Adam au ascultat de șarpe. Să ne uităm acum cu mai multă atenție la evenimentul acela din Eden.
Șarpele i-a zis femeii: ”Hotărât că nu vei muri; dar Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu cunoscând binele și răul” (Geneza 3:4-5).