„Du-te la furnică, leneşule; … îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului”
(Proverbe 6:6-8)

Anii în care ai un venit sunt limitaţi, aşa că nu-i irosi. Mişcă-te cât mai poţi! Unii creştini cred că orice referire la bani este un lucru carnal; în consecinţă, ei ajung să fie ademeniţi de planifi­carea proastă şi spiritualitate nechibzuită. Acum bătrâneţea şi venitul pierdut i-a lăsat cu vrafuri de facturi pe care nu le pot plăti şi copii care nu pot avea grijă de ei singuri, cu atât mai puţin de părinţii lor bătrâni. Sărăcia este o închisoare tăcută care nu are nevoie de ziduri şi de lanţuri; ea ne închide acolo fără a mai avea opţiuni şi speranţă. Dar nu trebuie să ajungi acolo dacă îţi faci planuri înţelepte şi te ţii de ele. Biblia ne învaţă despre planificare financiară; ni se spune: „Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi” (Proverbe 13:22). Nu lăsa pe nimeni să te convingă că Dumnezeu se supără dacă ai bani. Nu e aşa; El se supără când banii îţi posedă sufletul! Dumnezeu face planuri şi El poartă de grijă şi se aşteaptă să fii şi tu ca El (1 Timotei 5:8). Dumnezeu îţi va binecuvânta planurile; dacă ai planuri pe care El să le binecuvânteze. Ai tu pla­nuri? O boală sau un accident îţi pot lua tot ce ai. O rană pe termen lung îţi poate schimba viaţa pe care o ai acum. Dacă ultimii câţiva ani ne-au învăţat ceva, iată care este lecţia: locurile de muncă se pierd şi firmele se închid; acţiunile scad şi băncile dau faliment. Asta nu înseamnă că trebuie să eviţi planificarea, investiţia sau munca. Nu, ci înseamnă că după ce ai făcut tot ce cere înţelepciunea, nu te încrede în altceva decât în Dumnezeu! El îţi poartă de grijă, El este protec­torul tău şi dătătorul fiecărei idei care îţi aduce venit şi pe care o vei avea vreodată.

www.misiune.ro

„Nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău”
(Psalmul 37:8)

În 1994 reporterul Christofor Bums de la Associated Press scrie într-un articol intitulat Resturile letale ale războiului îi ameninţă pe europeni: „Bombele celui de-al doilea Război mon­dial încă ucid Europa. Ele ies la iveală şi uneori explodează; pe şantiere, în năvoadele pescarilor sau pe plajă, la cincizeci de ani după ce armele au fost reduse la tăcere. Sute de tone de explozive sunt recuperate anual numai în Franţa. Treisprezece bombe au explodat în Franţa în 1993, omorând 12 persoane şi rănind 11. „Mi-am pierdut doi dintre colegi” a spus Yvon Bouvet care conduce o echipă din regiunea din Champagne-Ardennes care detonează explozibile atât din primul cât şi din al doilea Război mondial. Bombele neexplodate devin mai periculoase cu tim­pul. Datorită coroziunii din interior, armele devin mai instabile şi detonatorul poate fi expus”:

Ce este adevărat despre bombele rămase este adevărat şi despre mânia ce persistă: ea explodează când te aştepţi mai puţin. Mânia nu este un lucru de care să te mândreşti, este un lucru pentru care să te rogi deoarece: îi răneşte pe cei apropiaţi; te face să pierzi respectul în ochii celorlalţi; închide uşi de oportunităţi; te aşează pe un teren periculos faţă de Dumnezeu. Stai o clipă şi citeşte ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre mânia care persistă: „Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău” (Psalmul 37:8). ” Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbe 16:32). „înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cin­ste pentru el să uite greşelile.” (Proverbe 19:11).

www.misiune.ro

„Înmulţiţi-vă” (Geneza 1:28)

Când Dumnezeu l-a creat pe om, El i-a spus: „…înmulţiţi’1 (Geneza 1:28). Domnul Isus preia aceeaşi temă: „Eu v-am ales pe voi … să aduceţi roadă, şi roadă voastră să rămână” (Ioan 15:16). Cuvântul „a rămâne” înseamnă că trebuie să te concentrezi asupra caracterului, a răs¬plăţii veşnice şi a zidirii împărăţiei lui Dumnezeu, şi nu asupra agendei tale. Domnul Isus a mai spus: „Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie” (loan 15:2). Poate întrebi: Înseamnă că îmi pierd mântuirea?” Nu, El se referea la „mlădiţele din Mine”, dovedind că poţi fi credincios şi să nu aduci rod. Cuvântul din greacă „a tăia” este airo, care înseamnă „a ridica”.

Mlădiţele noi au tendinţa de a se îndrepta spre pământ. Dar acolo ele nu pot aduce rod. Când vine ploaia, ele se umplu de noroi, de apă, se îmbolnăvesc şi devin neroditoare. Deci vierul le aruncă? Nu, ele sunt prea valoroase să le arunce. El merge prin vie cu o găleată cu apă căutând mlădiţele căzute, ridicându-le din noroi şi spălându-le. Adu-ţi aminte de cuvintele: „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Odată spălate, el le ridică, le înfăşoară în jurul spalierului, le leagă bine şi curând ele vor aduce rod. Aşadar cuvântul pentru tine astăzi este următorul: fie că ai căzut în noroi sau trăieşti sub potenţialul tău, Dumnezeu nu te va arunca. El te va ridica, te va spăla şi te va ajuta să înfloreşti din nou.

www.misiune.ro

A pus copilului numele l-Cabod!

(1 Samuel 4:21)

Marele preot Eli a trăit să-şi vadă cei doi fii ucişi în luptă, Chivotul Legământului capturat de fi­listeni şi pe nora lui dând naştere unui fiu pe care l-a numit l-Cabod, care înseamnă „nu mai este slavă”. Putem învăţa o lecţie din asta. Astăzi, diavolul încearcă să ia chivotul – influenţa lui Dumnezeu – din casele noastre. Prin mas-media şi presiunea anturajului, forţele întunericului încearcă să captureze minţile copiilor noştri expunându-i la valori greşite. Mamelor, taţilor, ce scrie pe casele voastre? „Nu mai este slavă” sau „cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” (Iosua-24:15)? Noi suntem în război, dar mulţi dintre noi nu au fost la război! Dacă vrem să luptăm „lupta-cea bună” pentru copiii noştri şi împreună cu ei, trebuie să ne unim forţele.

Copiii nu sunt deranjaţi să urmeze pe cineva care le arată prin exemplul personal cum se face şi lucrează împreună cu ei. Ana, vecina lui Eli, a fost un astfel de părinte. După ce ani de zile s-a purtat ca un copil, ea a făcut o juruinţă lui Dumnezeu: „dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui” (1 Samuel 1:11). Dumnezeu a răspuns rugăciunii ei, dându-i-l pe Samuel, care a devenit unul din cei mai mari profeţi ai lui Israel. Mai târziu, Dumnezeu i-a dăruit Anei şi alţi copii „a născut trei fii şi două fiice” (1 Samuel 2:21). Şi asta pentru că El ştia că poate împlini cea mai mare dorinţă a Anei şi că asta nu o va face egoistă. El ştia că ea este mai preocupată de slava şi folosul Lui decât de al ei. Părinţilor, poate Dumnezeu să vadă în voi astfel de oameni ?

www.misiune.ro

„Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău”

(Proverbe 3:9)

Pentru a trăi după principiile lui Dumnezeu şi pentru a fi binecuvântat financiar, trebuie să nu uiţi trei lucruri. Primul, nu uita că Dumnezeu are totul. Poate contul din bancă este pe numele tău, dar nu-ţi fă idei greşite: „Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem” (1 Cronici 29:14). Adevărul este că tu eşti executorul testamentului lui Dumnezeu. Deci, când El îţi zice să dăruieşti o anumită sumă, nu spune: „mă mai gândesc şi Te anunţ”. Şi nu încerca să te târguieşti, căci la sfârşitul fiecărei fapte de ascultare te aşteaptă o binecuvântare. „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (Isaia 1:19).

Al doilea lucru, nu uita că Dumnezeu este sursa. Nu ai nimic fără ca Dumnezeu să-ţi fi dat: „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor” (Iacov 1:17). Este bine să te bucuri de banii tăi, să-i investeşti şi să-i împărţi atâta vreme cât te încrezi numai în „Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele” (1 Timotei

Al treilea lucru, nu uita că orice decizie de a dărui este o decizie spirituală. Carnetul tău de cecuri reflectă priorităţile tale. Ce spune al tău? Când vine vorba de dărnicie, creştinii din Macedonia au făcut-o cum trebuie: „au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste pute­rile lor … s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 8:3-5). Când îi dai lui Dumnezeu inima ta, nu ţi se va părea greu să-l dăruieşti orice altceva.

www.misiune.ro

„Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”

(Matei 6:21) 

Biblia spune: „Isus … Se uita cum arunca norodul bani în vistierie” Marcu 12:41). încearcă să răspunzi la următoarea întrebare în mod cinstit: „S-ar schimba dărnicia mea dacă Domnul Isus ar ţine coşul şi s-ar uita cât pun?” De fapt, El chiar asta face. De fiecare dacă când Dumnezeu îţi cere să dăruieşti, El se uită la ascultarea ta, la consecvenţa ta şi la generozitatea sau lipsa ei. El nu te măsoară după cât dăruieşti, ci după cât ai şi după cât ţii pentru tine. De aceea Domnul Isus a spus: „unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”.

Pentru că orice lucru de pe pământ este sortit pieirii în afară de împărăţia lui Dumnezeu, care va fi „fără sfârşit” (Isaia 9:7), nu este greu să-ţi dai seama unde trebuie să.investeşti, nu? Totuşi, care dintre noi nu a fost mai entuziasmat la gândul unei case de vis aici pe pământ, decât la gân­dul unei case veşnice în cer? De aceea, Domnul Isus continuă să ne provoace referitor la pri­orităţile şi valorile noastre. Ai observat câţi oameni se îngrămădesc să dăruiască pentru lucrarea lui Dumnezeu în preajma plecării lor de pe pământ? Poate pentru că avem o perspectivă mai bună din carul funebru! „Strângeţi-vă comori în cer” (Matei 6:20). Ceea ce ne spune de fapt Domnul Isus este că „nu poţi lua nimic cu tine, dar le poţi trimite dinainte”. Slavă Domnului pen­tru toţi cei care-I dăruiesc prin testament, dar nu crezi că ar fi mai înţelept „să dăruieşti cât timp trăieşti” şi să experimentezi dubla binecuvântare de a-ţi investi banii în împărăţia lui Dumnezeu cât timp te mai poţi bucura de lucrul acesta? Concluzie: dacă vrei să ştii ce este cu adevărat important pentru tine, analizează ce faci cu banii.

www.misiune.ro

„Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui”

(Proverbe 18:24)

Ţi se pare greu să-ţi păstrezi prietena? Există un motiv! Oamenii ne părăsesc atunci când nu se simt preţuiţi. George şi Mary Lou îşi sărbătoreau a cincizecea aniversare. Un reporter l-a între­bat pe George: „Care este reţeta voastră pentru o căsnicie fericită durabilă?” George i-a explicat că după nuntă, socrul lui i-a dat un pachet. Înăuntru se afla un ceas de aur pe care George încă îl folosea. I l-a arătat reporterului. Pe suprafaţa ceasului unde se puteau vedea douăsprezece momente din zi, erau scrise cuvintele: „Spune-i ceva frumos lui Mary Lou”. 

„Doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească”
(Evrei 11:16) 

Avraam nu ştia unde-L va duce Dumnezeu; el ştia numai că nu poate rămâne unde este. Încearcă să le explici asta prietenilor! În loc să-L ia pe Dumnezeu la întrebări, citim că: „Prin credinţă Avraam … a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8). Nu s-a gândit nici măcar o dată să se întoarcă înapoi acasă când a dat de greu. Avraam ştia că pentru el, Dumnezeu nu este acolo. Iefta este menţionat în Scriptură pentru victoria spectaculoasă asupra Amoniţilor şi pentru un jurământ care pe care I l-a făcut lui Dumnezeu înainte de luptă, un jurământ pe care a refuzat să-l încalce: „Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce” (Judecători 11:35):

Israel a rămas în pustie pentru că s-a tot gândit la Egipt. De fiecare dată când Dumnezeu a spus: „Mergeţi în Canaan”, ei au spus: „Dar în Egipt aveam…”. Unii dintre noi nu se pot bucura de viaţa de creştin pentru că se gândesc cât de bine se distrau în lume. Asemenea lui Israel, noi ne gândim la usturoiul şi prazul din Egipt în timp ce suntem blocaţi în pustia cu mană. Dacă gândeşti aşa, te învârti în cerc! Ţi se pare ademenitor să te întorci, dar Dumnezeu nu mai este acolo; El este în viitorul tău. Aşa că citiţi cu atenţie aceste cuvinte: „Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate” (Evrei 11:15-16). Când umbli cu Dumnezeu, nu mai este cale de întoarcere!

www.misiune.ro

„Vă voi da o gură şi o înţelepciune” –

Dumnezeu nu ne dă reguli şi legi la tot pasul; în schimb El ne oferă călăuzire şi principii şi ne lasă să luăm decizii. Asta pentru că El este glorificat atunci când alegem să îl consultăm, să ne încredem în El şi să-L ascultăm. Iacov scrie: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă” (lacov 1:5). Nu ai început să trăieşti până când nu ai învăţat să te bazezi pe înţelepciunea lui Dumnezeu. Cu înţelepciunea lui Dumnezeu vine şi o remarcabilă absenţă a fricii. Nu mai suntem intimidaţi de circumstanţele sau opiniile celor din jur. Poate piezi un loc de muncă sau poate nu eşti promovat, dar nimeni nu ne face să ne pierdem echilibrul. Poate ajungem într-o vale neaşteptată sau ne avântăm spre cul­mea succesului, dar ne vom descurca bine în oricare din situaţii. Asta pentru că înţelepciunea lui Dumnezeu ne dă echilibru, înţelepciune şi stabilitate. Nici una dintre acestea nu este o trăsă­tură naturală. Nu le obţinem doar pentru că suntem creştini. Nu, le obţinem pentru că le cerem, înţelepciunea lui Dumnezeu ne dă al şaselea simţ necesar în situaţiile derutante şi putere pentru a merge înainte cu încredere în ciuda întrebărilor fără răspuns. Ai nevoie de înţelepciune astăzi? Petrece timp cu cel care a spus: „vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri” (Luca 21:15). Când îl faci pe Isus Domnul vieţii tale, ţi se dă acces la înţelepciunea lui Dumnezeu. Cu Fiul lui Dumnezeu vine şi înţelepciunea lui Dumnezeu. E parte din ofertă.

www.misiune.ro