de pe net:

Într-una din zile un negustor de produse lactate primeşte o invitaţie de a se prezenta la judecătorie pe data de cutare, fiindu-i intentat un proces de către brutar.

Omul e foarte îngrijorat şi până la data procesului nu-şi mai găsea liniştea.  Se tot întreba cu ce o fi învinuit.  Brutarul însă ştia.  Şi încă cum.  Îl bănuia pe lăptar că-l înşeală la cântar atuncea când cumpăra de la el unt.  Aşa că nu o dată, după ce lăptarul îi aducea kilul de unt şi pleca, imediat cântărea marfa, în prezenţa unor martori. Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800; au fost cazuri când a primit şi 750 g de unt în loc de 1 kg.

În ziua judecăţii, judecătorul întreabă negustorul de lactate:

– Spune, dumneata ai cântar cu care să cîntăreşti untul ce-l vinzi?
– Nu, domnule judecător. Nu am.

– Păi…