Împăraţi 19:4 “El (Ilie) s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienuper, şi dorea să moară, zicând : “Destul ! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”

Proorocul Ilie, omul lui Dumnezeu, trăieşte clipe de mare deznădejde şi realmente, doreşte să moară. După rugăciunea sa înălţată pe Muntele Carmel,  ascultată de Dumnezeu, câştigă o mare biruinţă asupra proorocilor lui Baal, străini de adevărata credinţă în Dumnezeul lui Israel. Ameninţat cu moartea de către Izabela, soţia împăratului Ahab, o femeie rea şi necredincioasă, Ilie se grăbeşte parcă să i-o ia înainte acesteia în împlinirea planului diabolic, şi îşi cere singur moartea, rugându-se lui Dumnezeu. Slavă Domnului, rugăciunea lui Ilie nu a fost ascultată. Iată câteva învăţăminte spirituale :

1.Indiferent de ce s-ar întâmpla în viaţa ta, nu te du singur în pustie. Ilie de fapt „fugea” de frica Izabelei, ca să-şi „scape viaţa” (v. 3), şi lăsându-şi slujitorul la Beer-Şeba, pleacă singur, singurel…în pustie şi merge cale de o zi ! Nu l-a trimis Dumnezeu acolo. Era decizia sa proprie. Greşea înfricoşător crezând că acolo, sub ienuperul acela, va fi finalul vieţii lui. Singurătatea, pustia, ienuperul efemer, soarele arzător, frica…, toate acestea erau condiţii propice morţii sigure.

2.Când eşti în „pericol”, când te socoteşti „înfrânt”, sau când chiar viaţa ta este ameninţată, nu te izola, nu rupe relaţiile, ci rămâi în prezenţa lui Dumnezeu şi a prietenilor tăi. Nu uita, şi alţii înaintea ta au experimentat, ca oameni, astfel de încercări. Nu eşti tu nici primul şi nici ultimul. Cu siguranţă vei ieşi biruitor stând lângă Dumnezeu (Psalmul 60:12).

3.Adu-ţi aminte şi meditează la biruinţele şi binecuvântările primite până atunci din partea lui Dumnezeu. Nu tu ţi-ai păstrat viaţa, nu tu ai realizat ceva, ci Dumnezeul tău care ţi-a dat viaţa, şi care a rămas întotdeauna de partea ta, te-a binecuvântat. O va face şi în continuare, cu siguranţă. El rămâne credincios făgăduinţelor promise (Psalmul 103:1-2).

4.Nu eşti tu cel ce are autoritatea sa zică :”Destul !”. Ilie crede că este destul atât. N-avea dreptate. Mai era mult de lucru. De aceea acordă-I lui Dumnezeu dreptul acesta, pe care-l are din veşnicie în veşnicie (Psalmul 90:1-3). Altfel El nu ar mai fi Dumnezeu şi tu ţi-ai aroga dreptul acesta, uzurpându-I autoritatea Sa supremă. Viaţa este darul lui Dumnezeu.

5.Nu confunda niciodată „rugăciunea” cu „porunca”. Ilie se roagă, „poruncindu-I” lui Dumnezeu să-i ia sufletul (viaţa), atunci şi acolo, argumentând că e tot aşa de rău ca şi părinţii lui. Ce mare confuzie şi ce mare greşeală ! Slavă Domnului că nu l-a ascultat ! N-ar mai fi fost nici răpirea sa la cer şi poate nici arătarea în slavă alături de Moise şi Domnul Isus, pe munte.

6.Nu te lăuda niciodată spunând că ţie Dumnezeu ţi-a ascultat toate rugăciunile. Nu, Dumnezeu nu este un executant prompt la cererile noastre, oricare ar fi ele. Noi, spunea apostolul Pavel la Romani 8:26 „nu ştim cum trebuie să ne rugăm”.  De aceea să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să „mijlocească pentru noi cu suspine negrăite” şi atunci vom afla cu siguranţa voia Domnului cu privire la noi „ cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2), fiind gata să adăugăm întotdeauna :”Facă-se voia Ta, Doamne !”

7.De unde ştii tu că vei muri şi nu vei face parte din generaţia care nu va gusta moartea ? Ilie a fost răpit la ceruri. El şi Enoh au fost excepţiile de la regulă. Biblia vorbeşte despre generaţia care va fi răpită la revenirea Domnului Isus (1 Tesaloniceni 4:17). Poate şi eu şi tu vom beneficia de aceasta. Crede, slujeşte, roagă-te (nu porunci lui Dumnezeu !), aşteaptă, cântă slavă lui Dumnezeu, veghează şi fii gata ! Domnul nostru vine în curând, poate printr-un înger ca la Ilie, sau în persoană aşa cum ne-a promis (Apocalipsa 3:11; 22:12)

Pastor, Elisei Pecheanu